Vrem o Transilvanie autonoma!

Da, eu unul am ceva impotriva. Daca vor teritoriu si fonduri, sa treaca granita ca aici nu e hotel.

Napster, in Transilvania, cu exceptia a 2 judete, majoritari sunt romanii… Deci, de ce sa treaca granita? Sunt romani, e tara lor…. Pe de alta parte, toata chestia cu autonomia Transilvaniei e mult exagerata de presa pe fondul “problemelor” din Kosovo, la noi e vorba de cel mult autonomia a 2 judete… Si oricum, nu am vazut ungur care sa ceara autonomie, asta numai politicienii vad (romani, unguri), eventual incing spiritele si abia apoi putem vorbi de autonomie si mai stiu eu ce…

Autonomia e una; gospodarirea corecta a fondurilor stranse la buget e alta.Autonomia se poate justifica daca ai spune ca maghiarii sunt oprimati in Romania ca minoritate (ceea ce nu e cazul,dupa parerea mea).Altfel,daca ar primi autonomia, conducatorii maghiari ar face cu banii exact ce fac si astia de la Bucuresti(vezi cazurile Veresztoy si compania, care ataca Topul Capital cu rezultatele lor obtinute prin …munca cinstita).Ce draq Arhi, au trait si s-au format in Romania toti astia; de ce crezi ca etnia maghiara ar fi altfel decat noi? Ca la facut averi s-au descurcat de minune.
Ca furaciunile sunt generalizate in Romanica si ca legea se aplica asa cum trebuie doar accidental, este perfect adevarat.Dar asta nu e motiv de cereri aiurea. E un motiv sa-i luam de coite cu clestele pe aia de la parlament+guvern+presedintie si sa-i intrebam: ce pula mea paziti mah acolo, ca nu de aia v-am votat, ca sa va umpleti buzunarele in scarba de restul multimii? Ce ati promis si ce ati facut?

Da, e simplu de obtinut… Da’ pana mea, si presa si ilustrii nostrii conducatori sunt niste idioti… Pai cum dracu’ sa faci o asociere intre independenta Kosovo si Transilvania sau “Tinutul Secuiesc”? si sa spui ca daca aia cer independenta asa se va intampla si la noi… Pana mea, bine ca le da idei.. Nu mai bine tratau toata treaba ca si o stire externa fara s-o lege de o situatie de la noi din tara? Ca nu tin minte sa se fi adus in discutie independenta vreunei parti din Romania cand si-au obtinut independenta fostele state sovietice sau diferitele regiuni din fosta Yugoslavie. Asa, numai ii sperie pe romani cu independenta Transilvaniei iar ungurilor de prin Covasna si Hargita le da idei… Ma rog, consider vinovata presa ca face prea mult tamtam din toata chestiunea. In plus, am cunoscut si inca cunosc destui unguri, am avut si un coleg de facultate din Odorheiul Secuiesc. Asta, cu toate ca nu prea stia romana, pentru ca pe la el pana si romanii vorbesc maghiara, se considera roman, ca mine si ca altii…

pai atunci, sa fie independenta fiecare regiune a romaniei si sa ne intoarcem la statele vechi, moldova, tara romaneasca, munteani si transilvania, nu?

E interesant cum ardelenii si banatenii nu au nimic impotriva autonomiei tinuturilor secuiesti. Frustrarea vine de la zonele cu probleme – Moldova, Oltenia, care halesc banii celor de care vorbeam. Bucurestiul tremura la randul lui pentru ca daca nu mai vin bani din Ardeal si Banat singurii care mai produc ceva in tara asta sunt cei din Dobrogea – si atunci de unde vor mai incasa ei banul?

O sa vina si vremea separarii mai devreme sau mai tarziu.

La munca, nu la intins mana!

Da Arhi, dar si pastreaza foarte mult din fondurile pe care le ia din Ardeal si le trimite in Moldova. Si normal ca produce pentru ca Bucurestiul e buricul Romaniei – de ce nu e si la noi ca la altii unde toate orasele au un anumit rol, nu e totul concentrat intr-o metropola sufocata. De ce Pro7 de exemplu are studiouri in 6 mari orase, din care emite in toate zonele Germaniei, iar la noi, tu din Constanta (din cate am inteles), daca ai o idee buna de show si vrei sa te vada si aia din Brasov si Cluj de exemplu, trebuie sa te muti cu showul la Bucuresti. Ti se pare normal?

De ce romanul de rand nu stie nimic de Canberra si Ottawa, dar toata lumea stie de Toronto, Montreal, Vancouver, Sydney, Melbourne si Adelaide? Si de ce strainii stiu cate ceva doar despre Bucuresti, iar Cluj sau Timisoara nu le spun nimic?

Omule tu te-ai inebunit la cap ????…. UnGUR BULAN !!! asculta la mine dak transilvania devine autonoma … o sa fie iadu p pamant ex : kosovo !!! c se intampla acolo trebuie sa fie o lectie!!! asha ceva nu este acceptabil ! shi asha k chestie … poporul maghiar acum cateva sute d ani erau un popor migrator … pana au gasit o campie und sa s aseze … pecand noi eram aici decand lumea !!! fratzii vostri d peste granita va considera tigani romani … nu dau nici doi bani p ei!!! aplecatzi urechea la doi parlamentri perversi … care schimba tabara odata cu directzia vantului !!!.asha k mai gandeste dak asta vrei intradevar .

asa-mi plac discutiile dintre rromani … independenta, neindependenta, moldova, botosani, mitici, icoane in scoli, sex vineri seara cu ruxy, …… bla bla bla, iar baietii destepti in timpul asta isi vede de treaba si de conturile lor
ma duc sa-mi fac partid sa declar independenta bc-ului, ce dracu, numai alberta si kebecosii aia sa faca urat ?
Aux armes, citoyens 😛

stati oleaca, ma duc sa-mi iau popcoarne, ca vaz ca devine intirisant
dobrogeni contra mitici contra ardeleni contra moldoveni contra banateni contra olteni contra unguri contra sasi contra secui contra ruxy care a tras clapa, etc.
si toti contra lu’ canadianu’ daca cumva zice ceva de rau de rromania 😛

-O sa aveti voi autonomie peste mormantul meu!

ok deci vreau sa retrag … din textele d mai sus cuvintele care nu-si aveau locul … ( violenta verbala ) m-am inchins un pic prea tare … cat despre faza cu economia zonelor din romania .. ai intzeles faza gresit eu pur shji simplu i-mi aparam regiunea contra unor vorbe aiurea puse d catre persoane ca matei . Scz pt cuv … mai vulgare … d-fapt era un prieten care nu are adr d mail shji vroia sa-shi “expuna opinia ” … deshji parerea mea nu difera cu mult d a lui . si sabor ai dreptate … ex aceste “frumoase conversatii …” 🙁

o da !!! … uite cum din cauza unor zvonuri stupide s aprind lumea !! 🙁 dar dak ar fi sa se ajunga la autonomie … cred k eu as fi printre primii care ar ieshi in strada la protest !!! sunt total impotriva acestui lucru ( nu impotriva etniei ) dar ganditziva cate victime vor fi !!! s vor strica toate relatiile dintre romani shi maghiari! chiar cei cu cetatenie romana !!! dupa declararea autonomiei va fi doar o chestie d … ” who’s gonna pop first ! ” si in cele din urma nu cred k se va ajunge la acest lucru … as dori sa stiu si eu ( mai prost informat fiind ) d und shi mai exact cum a pornit toata chestia asta cu autonomia !! ?? shi cam care credeti voi ca ar fi sansele sa se intample acest lucru .. P.S am prieteni care sunt d etnie maghiara shi au inceput sa apara discutzii asemanatore cu cele d p acest blog … si lucrul acesta ma deranjeaza enorm … nu vreau k romania sa devina o tara cu probleme … cum sa ma exprim … interrasiale nu merita nimeni acest lucru !!! another P.S seretlec yall 😉 😛

erata la ce scrisesem mai sus,deh,ma bazaia cineva si nu eram atent

tara romaneasca = muntenia

si eu spun pas :))

Un prim-ministru român se plîngea ca nu mai e nimic de furat în tara asta. Stai linistit, Vasile, ca furati de secole si tot mai este. Nu s-a nascut înca dezastrul care sa extermine smecheria din tara voastra, nu s-a nascut înca religia care sa va învete ca trebuie sa munciti ca sa mîncati. Cultivatori de cabluri si fier vechi, v-ati proclamat drept Capitala, ati pustiit si tepuit apoi, pentru ca întreaga voastra istorie e o teapa. V-au recunoscut la Berlin, în 1878 – le-ati dat teapa. Ati intrat în primul razboi mondial cu ifose de fata mare si-ati tradat curveste la prima pereche de chiloti primita spaga. Ne-ati luat hai-hui în ‘918 numai ca sa învatati sa tradati din nou dupa ‘940. Ati învatat de la noi sa nu va mai tineti cu mîna de par cînd va scremeti si acum ne furati si hîrtia igienica.

Acum ne furati si la fotbal, dupa ce ati fentat naiva Europa ca v-ati spalat picioarele. N-am trait niciodata cu sentimentul ca noi, ardelenii, “poporul ardelean” – asa ne numea Maniu în 1938 – ar trebui sa facem si sport în alta tara. Poate la Viena. Sau macar la noi acasa. Dar niciodata la Bucuresti. Am vazut meciul CFR-ului cu Steaua cu sentimentul ca indiferent de joc, ciobanul trebuia sa cîstige. De fapt, sîntem prosti – trebuia sa ne asteptam la asta în tara manelelor si a maradonei pe valuta, în tara lor de peste munti în care bufonii sînt regi si fac schimburi de terenuri cu statul Bucuresti.

N-am fost de acord cu independenta Kosovo, dar acum cred ca ar fi necesara o astfel de miscare si la noi, în fotbal. Un campionat al Transilvaniei si Banatului. Ce li s-ar putea întîmpla echipelor de aici daca si-ar face o asociatie si ar organiza meciuri între ele, refuzînd deplasarile la Bucuresti? La fel pot sa faca si echipele din Moldova, la fel de furate în capitala. În cîtiva ani ar avea si recunoastere europeana, iar mamaliciki de pe Dîmbovita ar înghiti în sec… Ar ramîne sa joace între ei doar bucurestenii – un fel de concurs de hoti de buzunare. Pentru ca alfel nu se poate; niciodata nu vom putea opri furturile într-un spatiu în care furtul înseamna succes si drept la existenta. Ne prefacem de sarbatori ca sîntem fericiti împreuna, sîntem dispusi sa uitam cum si cît s-a furat, si a doua zi ne-o luam iarasi, cu sentimentul prostesc de firesc ca “asa o fost sa fie”. În loc sa le tragem un pumn în barba si sa-i dam pe usa afara, discutam pe la cîrciumi cum le-am pune viza la Brasov. Si dup-aia ciulim iute urechile, sa nu ne auda careva sa ne toarne.

Avem un defect de neiertat în tara asta: nu vorbim din vîrful limbii. Nu sîntem isterici si nu stim sa furam cu rînjetul pe fata. Am fost singurii care aveau garduri la casa si-acum îi lasam pe toti nevoiasii din capitala sa se pise pe poarta. Ba mai mult, în loc sa transam radical diferenta, ne suparam si facem memorandumuri. Mare noroc au avut Bucurestii ca facem parte dintr-o anume civilizatie, ca în loc sa facem revolutii, ne adresam în scris.
Privesc la comentariile televizate de dupa meci: “au fost într-adevar doua penaltiuri, a gresit arbitrul, dar n-a fost viciere de rezultat…”. Vîrful limbii, rînjetul pe fata, pisatul pe poarta. Nu joc fotbal. Nici nu ma pricep cine stie ce. N-am puterea sa repar lucruri dintr-acestea, nici sa sun la FRF-uri si sa protestez. Eu doar scriu. Cum pot. Si nici macar nu stiu cine a arbitrat. Si de ce. Eu doar scriu. Si scriu: te bag în p***a matii de arbitru, cu tot neamul tau de rumani de Dîmbovita.

Jalea crucii

Noi n-avem zeu ce-i răstignit
şi sângerează de pe cruci.
Al vostru-acolo s-a sfârşit,
al nostru-i spirit sus pe stânci.

Oare ne-om reveni vreodată
din vraja demonului “sfânt”?
Crucea lui cea-nsângerată,
ne duce veşnic la mormânt.

Ai lui au spus că-i drac în el,
iar noi drept salvator îl luăm.
Acelui demon deghizat în miel,
azi miei tăiaţi îi închinăm.

El zice că s-a dat morţii pe sine,
din milă pentru ofranda de miel.
Moartea-i nu a adus acel bine,
“Învierea” lui e al mieilor măcel.

Te chemăm adevărate Dumnezeu:
Ne scapă de jalea celui pe cruce!
Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!

Creştinismul originar – cult demonic

Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis dugurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece. Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile sale şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate exista funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se voi supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date ce pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul. Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, degizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui intră.

Puterea politică a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul l-a tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea?

unom

Nu cred ca crestinismul a fost originar demonic insa a ajuns demonic in mainile celor care au pus mana pe el.

Mare om Sabin Gherman,frumos articol a scris,doar ca lumea nu cred ca l-a bagat in seama sau avut alti “grija” sa nu fie bagat in seama.Si eu sint foarte satul de tot ce se intampla,de toti miticii,la fel le zic si eu oamenilor de care sint inconjurat,sint din Transilvania,o tara undeva in est.Aici,au regiuni autonome si majoritatea banilor din impozite,taxe merg la regiuni,nu la capitala.Si eu vreau Transilvania mea,cred ca ar fi unul din putinele lucruri care m-ar determina sa ma intorc.Sint sigur ca daca s-ar crea un partid sa reprezinte ardealu ar avea multi “suporteri”.