hate

Astăzi mi-am scos copilul din spital, de la Victor Babeș. A stat câteva zile, internat cu diagnosticul de enterocolită. Ok, am considerat că nu e mare brânză, a stat pe penicilină, ura și la gară.

Ca să vezi surpriză, la externare am aflat că a făcut și rotavirus, în spital. Care e o chestie mult mai gravă și mai rea, mai ales pentru copiii foarte mici.

Și aici voiam să ajung.
În salon cu noi mai era o fetiță de 2 luni. INternată cu o chestie la stomac. Fără legătură cu rotavirusul. Iar copilul meu, bolnav de rotavirus, s-a jucat cu ea. Copilul meu, bolnav de rotavirus, s-a jucat și cu alți copii de prin saloane.

Cum mama dracului internezi fără să specifici un diagnostic clar? Cum mama dracului nu ții la izolare un caz despre care nu ești sigur de ce are? Ce mama dracului de medicină este asta?

Și nu pot decât să mă gândesc la fetița aia de 2 luni, care probabil va face rotavirus la vârsta aceea. Mi-e groază, pentru că, în anumite cazuri, poate fi mortală, datorită deshidratării grave. Iar părinții nu erau chiar cele mai deștepte boabe de mazăre din păstaie.

Despre indolența asistentelor, despre mizeria extremă, despre personalul subdimensionat, despre semnarea unei fișe de externare la 5 după masa, pentru că nu a avut timp medicul de secție să semneze până la ora aia, nu mai scriu.
Pentru că mi-e silă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.