Azi am văzut un meteorit pâlpâind și zic în gând “ha-ha-ha, uite o stea bâlbâită”.

– Ce ma-ma, ce ma-mai, ce ma-mai faci?
– Ce să fac, măi Adriane, uite am fost la frizerie la Mamulu, am tras o tunsoare…
– Și eu tre tre’să mă tu-tu-tu tund. Că mi s-a sculat p-p-p, p-p-p, părul..

Adrian era bâlbâit. Nu mult, dar când îl apuca, abia scotea cuvintele. Te enerva cam ca Iohannis. Îți venea să zici tu ce are el de zis, să nu se mai chinuie, săracul.
Dealtfel bărbat bine, aproape doi metri, prezentabil, elegant tot timpul, nu bea, nu fuma, doar că se bâlbâia. S-a chinuit și-n școală că profesoarele nu prea aveau răbdare cu el, iar când a terminat liceul, ce servici, tată? Că nimeni nu-l angaja.
– Băi Adi, tu ești bun să vinzi biblii.
– Bi, bi, ce?
– Biblii. Te duci din ușă-n ușă, bați și zici: do-do-do, do-doriți să cu-cu? să cu-cu-cumpărați o bi-bi, o bi-biblie sau v-o ci-ci, sau v-o ci-citesc eu?

În schimb, la femei, avea stil. La el gagica trebuia să fie finuță, aranjată, cu unghiuțe nu prea măricele, să aibă cerceiuți discreți, buze subțirele, totul la ea trebuia să fie aproape natur – dacă se poate – fără tune-up, tocuri, exagerări. Și pe deasupra trebuia să fie și educată. Nu orice proastă, mă-nțelegi?
– Păi, băi Adriane, ce vrei tu nu găsești în discotecă-n Costinești…
– La-la-la, lasă băi Iliuță, că-că-că, că oi găsi și eu una.

Mai dădea așa peste câte-o ochelaristă care vorbea doar ea și povestea însuflețită de Madame Bovary și Ana Karenina și după vreo două luni, când s-o pupe, ea se trăgea ‘napoi:
– Hai să nu ne grăbim, nu ne cunoaștem prea bine.
– În pu, în pu, în pul, păi dacă vorbești doar tu.

În fine, nu avea noroc săracu’, dar nici nu lăsa standardul jos.
– Băi Adi, se uită una la tine de juma’ de oră…
– E, f-f-frumoasă? Eu la u-u-u, eu la urâte nu mă uit. Ni-ni-ni, nici nu zâmbesc la ele. Că nu ma-ma, că nu ma-maie, că nu mai scap de ele, pe urmă.

Noi cu glume pe lângă el.
– Adi, știi mă bancul cu doctorul și bâlbâitul cu scula lungă? Nu te duci și tu la doctor? Că poate te faci bine…
– Ha-ha-ha! Nu că eu o am mică. T-t-t, trag de ea să crească.
– Acuma te-ai gândit și tu? Noi am început de la 7 ani…

Și mă duc cu el pe la Brașov, era majoratul unei verișoare.
– Adriane, hai mergi să dăm o raită-n brașovence? Majorat, chestii…
N-apuc să zic de două ori că eram deja pe drum, într-un Renault 16, ultimul răcnet.
Pe la Câmpina i-a tăiat unul calea și-a scos capul pe geam la el, băi și ce i-a făcut…
-Băi, po-po, băi po-po, băi po-pornește semnalizarea…
S-a dus ăla, că oricum nu poți să iei în serios un bâlbâit care te înjură oricât ar fi de fioros.

Ajungem la Brașov, când l-a văzut verișoară-mea – îi era drag de el – zice:
– Adiță, ți-am făcut rost de o intelectuală, profesoară de-a mea, vine și ea la chef.
Băi și apare doamna profesoară – aoleu! Una bucată țapănă de brașoveancă, toate dotările la ea, full upgrade, aer condiționat, nasul pe sus, bună rău.
– Adriane, la asta-ți trebuie material, nene, tu nu vezi cât-a-calul e? Dai în bâlbâială.
– Dai-dai-dai, da-dansați, domnișoară?
– Eram în drum spre toaletă. Să ne spălăm în prealabil – zice ea.
– În pî-pî-pî, în prealabil n-am încercat, eu mă spăl în chiuvetă.

E și unde nu pune și ea ochii pe el și mai un dans, mai o giugiuleală…
– Adi, ai grijă, că te călărește asta ca pe-o mobră furată.
– M-am pi-pi-pi, m-am pî-pregătit, am șprei…
N-am înțeles care-i faza cu spray-ul, doar că la un moment dat dispar amândoi spre un apartament alăturat folosit ca tonă (termen greu de explicat).
Băi și nu durează mult că vine profesoara înapoi, ciufulită toată și panicată, respirând așa alert, m-am și speriat. L-o fi călărit pe-ăsta și-a făcut Adiță al nostru atac de cord, ce naiba…
Pușcă la vară-mea. Am observat mișcarea și mă duc într-acolo să văd ce pana mea se întâmplă.
Ajung lângă ele când calul povestea printre nădușeli…
– … avea un șprei în pantaloni și l-am mușcat…

Ce să vă zic, petrecere “faină”, legenda spune că a ținut vreo 3 zile, noi ne-am întors că aveam servicii la Constanța.
V-am zis, Adi n-avea noroc.
Azi se împlinesc 20 de ani de când s-a uitat o urâtă la el și cred că s-a uitat și el spre ea că n-a mai scăpat. I-a zis doctorul că are cancer și-n 6 luni ăla a fost. A căzut un meteorit pâlpâind.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.