Urări din mailuri de corporatiști

Decizia cea mai bună din viața mea a fost acum vreo 16 ani, când am decis că vreau să scap din corporație și vreau să muncesc pentru mine, să fiu propriul meu șef și să fac ce îmi place mie să fac. Să scriu. Și m-am alăturat celor vechi, Vali, Nihasa, Subiectiv și am făcut asta. (bine, după aia, conform izvoarelor video din ultima perioadă, am așteptat până în 2010, când au apărut panaramele lui Dragoș Stanca și pațachina aia de Morodan, au inventat blogurile, ne-au scos din șomaj și restul îl știți)

Așa că am scăpat de mailurile colegiale încheiate cu Gânduri bune, O zi întradevăr minunată, Salutări și praf de stele, plus alte formulări de astea care îți fac mintea creață când le citești și nu știi cum să reacționezi, să le înjuri, să le ignori?

În paranteză fie spus, mizeriile astea sunt inventate de păsăricile de HR care, evident, nu au nicio treabă prin firmă, dar corporațiile sunt obligate să le aibă, și atunci se plictisesc masiv. Și, printre mailuri în care li se amintesc amărâților că în fiecare zi e ziua minim a unui tip, prin urmare trebuie să strângă bani să îi ia tortul colegial și cadoul, se gândesc la cele mai cretin-mirobolante încheieri de mail. Bănuiesc că există o competiție a hașerițelor din companii, care vine cu cea mai mucifiantă elucubrație, care să le facă pe celelalte să aplaude la scenă deschisă.

Dar ieri am auzit-o pe cea mai tare dintre toate.
Stați bine? Sunteți ochei? Comozi?

SOARE PESTE TINE!

Mai leave it in sangue, că deja s-a sărit calul masiv. Unde o să ne oprim? Binecuvântarea Ierusalimului să vină asupra casei tale?
Ploaie de smirnă și tămâie să fie asupra excelului tău care mi-a schimbat viața? Porumbelul păcii să îți fluture măslinul pe drumurile vieții?
O zi magică pentru tine și familia ta din biroul 32?

UNDE??

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt