Câteodată nu mă pot abține să pierd o lacrimă prețioasă privind un apus de soare. Inima îmi vibrează ca o vioară în fața frumosului și tânjesc după sensibil, după artă, după cuvântul muză și muza cuvânt.

Tradus în limbajul crud al muritorilor de rând, viață. Viață simplă, frustă și în același timp de o complexitate neîngrădită de contemporaneitatea atemporală a loesului în care, zilnic, cea de ceas, ne afundăm tălpile pentru a ne extrage seva vitală ce ne mână înainte, spre frumos, spre atom, spre dumnezeire…

printesa-barb-albastra

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.