În vremurile demult apuse ale studenției mele, deși eram bucureștean cu acte-n regulă, trăit și crescut în Vitan, am ales ca, o perioadă, să stau în cămin. Pentru că voiam neapărat să văd cum este viața adevărată de student, cea în care stai în mijlocul oamenilor care sunt ca tine, care au aceleași aspirații, aceleași nevoi și dorințe.

Eh, ce vremuri, ce iubiri, ce dezamăgiri. Ce cămine erau în Grozăvești, de te durea inima să intri printre ele, după ce pierdeai cămașa prin Dumars, locurile alea unde te puteai trezi cu un frigider în cap la 2 noaptea pentru că uite-așa avea chef tipul care l-a aruncat.

Am fost săptămâna trecută să văd unul din căminele private din București, Arcca Vitan, de pe Energeticienilor.

Deși am copilărit în zona aceea, ba chiar am și învățat 2 ani de generală la liceul Elie Radu, fostul industrial 30, nu mă așteptam să fie ÎN HALUL ĂSTA de schimbată în bine. Adică, din vestul sălbatic care era acolo, acum e cam așa

Și asta pentru că acolo s-a construit, probabil, cel mai elegant cămin privat din bucurești în care am intrat vreodată. La intrare cu porți cu turnicheți, cu pază permanentă, cu personal de curățenie, cu personal pentru îndrumare în caz de nevoi. Practic, era ușor aglomerat de părinți veniți cu copiii să viziteze locul și să vadă locul unde își vor petrece următorii câțiva ani de viață.

Chiar au lucruri de văzut.
Clădirile curate și bine întreținute. Curățenie lună pe culoarele largi și aerisite. Automate de snackuri la intrare pentru lungile nopți de nesomn de dinaintea examenelor, singurele momente în care învață studentul adevărat.

Acum, fără glumă, camerele sunt foarte mișto, am intrat, le-am văzut, m-am așezat pe salteaua paturilor, am zgâlțâit de mese și dulapuri ca să le verific soliditatea. Foarte mulțumit. Căminele au 3 tipuri de camere, cu 3, 2 și un pat. Toate camerele au același tip de confort, același tip de mobilă, baie cu duș tip walk in pentru că, citez, cele normale erau mai greu de curățat după tineri(fiecare înțelege ce vrea, da? :mrgreen: ), frigider și cuptor cu microunde.

Totodată, există bucătărie utilată cu tot ce e necesar, sală de lectură, spălătorie cu mașini de acelea de spălat cum sunt în campusurile private din străinătățuri, mini market, cabinet medical, cam tot ce e nevoie pentru o viață relaxată în interiorului căminului. În tot campusul există rețea wireless asigurată, în camere și afară.

Și terasă, pentru ieșitul la țigară.

Și, după țigară, un fotbal pe terenul de sport sau un șah, sau volei, sau mai știu eu ce jocuri joacă studenții din ziua de azi?

În plus, studenții au asigurat, în fiecare zi, transportul până la stația de metrou Dristor.

De ce mi-a plăcut proiectul? pentru că tot ce se face acolo este nu doar pentru ca un tânăr să aibă un acoperiș deasupra capului, ci se asigură toate condițiile de confort pentru ca tinerii să poată interacționa între ei, să formeze comunități, să învețe să se dezvolte alături de colegii lor, să se motiveze reciproc și să își descopere, astfel, lucrurile la care sunt cu adevărat buni.

Există o prezentare video făcută de ei, dar am preferat să o pun pe cea făcută de unul din studenții de acolo, prezentare care mi s-a părut mai haiosă și interesantă, mai ales că nu spune doar de lucrurile bune. Uitați-vă și la ce au pe contul de facebook, este foarte mult conținut urcat de studenți.

Luna mi-a propus ca, dacă tot începe facultatea, să se mute și ea la cămin, să trăiască viața de student așa cum ar fi trebuit să fie, nu ca în armată.
Cuget 🙂

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.