Scris de D.M.
Situație tipic românească: depus dosarul pentru indemnizația de creștere copil și implicit alocație copil pe 7 februarie 2017 la ASCO (pentru necunoscuti Administratia Sociala Comunitara Oradea). Sun azi 3 mai 2017 pentru informații legate de întârzierea plății.

Doamna de acolo îmi spune sa sun la AJPIS Oradea (Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala). Sun acolo de câteva ore pentru ca era ocupat (caci nu se poate ca o instituție publica de mărimea acesteia sa aibă mai multe numere de telefon pentru contact). Într-un final îmi răspunde robotul și în funcție de informația pe care vreau sa o obțin tastez un numar. Tastez numărul, suna și surpriza se închide apelul. Asta s-a întâmplat de mai multe ori, fără sa mai spun ca mai suna și ocupat.

La un moment dat îmi răspunde un domn. Ii spun despre ce este vorba, îmi cere CNP-UL. Ma intraba cand am depus dosarul la ASCO si o intrebare „capcana”: cand a trimis ASCO dosarul la ei (AJPIS). Nedumerita il intreb daca trebuie ca eu sa stiu informatia asta, caci mi se pare normal ca institutiile intre ele sa rezolve problema asta. Ii comunic informatiile pe care le stiam, imi spune ca CNP-ul meu de Constanta (eu am ramas usor mirata) și îmi da un număr de mobil la care sa sun.

Bucuroasă ca poate dau de persoana care îmi va clarifica situația, sun la numărul de mobil si….surpriză “abonatul nu poate fi contactat”. Am tot insistat dar abonatul rămâne de necontactat.
Nemultumita si fara sa mai am rabdare sa tot incerc sa sun la numarul la care „abonatul nu poate fi contactat”, incerc si eu sa-mi „intind antenele”, Caci in Romania statul asa ne-a invatat sa apelam pentru orice la „cunostinte”, „pile”, „relatii” sau cum vreti sa le mai spuneti. Si uite asa te si simti obligat fata de cunostina ta sa ii oferi o atentie. Ne mai miram ca se ia spaga in Romania. Sun o colega care suna o fosta colega care lucreaza acolo la un alt departament.

Ma suna fata si imi da la telefon pe o doamna care imi explica urmatoarele:
„-Dosarul dvs. e de Constanta (eu mirata). Pai, zice alocatia primului copil de unde o primiti?
-De la Constanta. (adevarat pana in 2016 am avut carte de identitate de Constanta. Am locuit acolo. Primul copil acolo s-a nascut. Recunosc ca eu nu am mai reusit anul trecut cand mi-am facut mutatia in Oradea sa „mut” alocatia copilului la Oradea pentru ca nu mi s-a parut la momentul respectiv o problema atat de importanta, mai ales ca stiam cum lucreaza institutiile statului).
-Si trebuie transferat dosarul de la Constanta la Oradea. Eu am vorbit la Constanta, dar trebuie si dvs. sa faceti o cerere.
-Pai, si de ce nu m-ati anuntat caci mi s-a spus ca daca sunt probleme voi fi anuntata telefonic mai ales ca mi s-a cerut un numar de telefon pentru contact?

Dna a mai zis ceva inexplicabil si ca ar trebui sa ma duc la AJPIS ORADEA (cred) dupa ce se face transferul pentru nu mai stiu ce, caci a vorbit atat de repede ca si cand ar trebui sa stiu lucurile astea de cand m-a facut mama. Si ca daca vreau drepturile mele in iunie, cei de la Constanta trebuie sa trimita dosarul pana pe 15 mai, altfel o sa primesc in iulie si tot asa.

Intre timp m-am ocupat de cel mic, apoi de cea mare caci doar avem copii, nu? si asta ar trebui sa ne fie treaba in cresterea copiilor asa cum treaba functionarilor este sa rezolve problemele pentru care sunt platiti.
Apoi m-am asezat in fata calculatorului sa caut adresa de contact pentru AJPS Constanta ca sa stiu cum fac transferul dosarului de la Constanta la Oradea. Sun acolo, dna imi spune ca trebuie sa fac o cerere pe email (norocul meu ca e pe email si ca am calculator) si sa atasez o copie dupa cartea mea de identitate si dupa certificatul de nastere al primului copil (care oricum e la dosar).

Nu va mai spun ca mi-a luat ceva timp sa scanez cele doua acte (noroc ca am imprimanta multifunctionala acasa) si sa scriu o adresa cat mai corecta si explicita si induiosatoare ca sa se faca transferul pana in data de 15 mai.
Si uite asa am pierdut o zi din viata mea de mamica a doi copii minunati, noroc ca unul e destul de mare ca sa inteleaga ca mami are ceva foarte important de facut, iar celalalt e prea mic sa aiba cereri.
Și ma întreb dacă se poate așa ceva, atâta bătaie de joc?

Nu e normal sa astepti atata timp dupa niste bani. Eu am noroc ca sotul are un salariu cat de cat bun, nista parinti si socrii care inteleg situatia si au putut sa ne ajute – financiar vorbind. Dar ma intreb: cei care traiesc numai din banii astia, sau sotul castiga minim pe economie si mai are inca vreo 2-3 sau mai multi copii, cum se descurca 2-3 luni pana vin banii? Cheltuieli sunt cu un copil: scutece, hainute (caci cresc repede si la 2-3 luni trebuie cumparate altele) si alte cheltuieli legate de gospodarie.

Ca sa nu mai spun ca trebuie sa te duci pana acolo. Cu cine lasi copilul daca nu ai cu cine? O colega imi povestea ca si ea a fost nevoita sa se duca de 2 ori cu copilul mic dupa ea. Va inchipuiti copil de 2-3 luni sa il cari dupa tine si sa mai ai si ghinionul sa fie aglomerat?!

Altcineva povestea ca avut probleme cu alocatia copilului iar domnul de acolo a avut o atitudine batjocoritoare la adresa ei (caci l-a deranjat probabil din plimbatul hartiilor) si ca singurul lucru pe care a trebuit sa il faca era sa bage niste date in calculator caci actele le avea.
Asta e Romania! Si, cum era: „Asta ne ocupa tot timpul”!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.