Uber angajează manageri

Mă bag și eu ca musca-n lapte și îmi asum răutățile care se vor deșerta asupra mea …

(are Cetin niște pitici pe creier cu bicicliștii, Uber, valurile, Simona Tache și alte câteva. Și ține Mircește de ei, făcându-i de Măruță de fiecare dată când prinde. Devenim conservatori, nenea Arhicetin, iar mie nu-mi place treaba asta)

1. Este mai ușor să te angajezi ca taximetrist decât ca șofer la Uber. Când comanzi prin Uber, nu vine la tine un necunoscut ! Poți vedea calificative și îți poți alege cine să te poarte prin oraș. La taxi riști să-ți vină cap-de-știucă cu mașina puțind a manele și cu toate crucile posibile în geam. Unde mai pui că de când te-ai urcat în mașină, șoferul începe să-ți borască cum n-a avut azi nici un client, că n-a lăsat nimeni bacșiș, că el o duce greu și că pola-n cur. Mi-e o scârbă de șoferul de taxi de nu-ți imaginezi !!!

2. Voi prefera oricând un șofer Uber (care știe că-și ia calificativ – pentru care luptă, că altfel e nasol – ca la eBay de exemplu) decât un jegos care pescuiește la plută în Otopeni sau în gară. Și când zic la plută (nu la răpitor), mă refer că “stă liniștit și lenevește până prinde prostul pe care să-l supra-taxeze fără aparat”. De câte ori nu am dat toți de câte un șofer nesimțit căruia nu ai ce să-i faci, pentru că reclamațiile la firmele de taxi echivalează cu 0 (zero) !

3. Eu am folosit în Danemarca niște servicii de carpool-ing. Aici oricum taxi-urile sunt taxi-uri (10/10) care sunt obligate să poată transporta minim două biciclete, scaun pentru copilași, card-reader, să fie mașină curată, elegantă, spațioasă, eventual ultimul tip cu șofer minim bi-lingv – căci ăștia oricum nu trăiesc din comision pe cursă. Revenind, am folosit aceste servicii on-line de carpool-ing care sunt ceva foarte asemănător cu conceptul Uber și anume te pun în contact cu un nene care face naveta dintr-un oraș în altul și ar mai lua pe cineva cu el în mașină. Mă înscriu pe site, caut curse, văd calificative (și pentru șoferi dar și pentru pasageri), îmi aleg o mașină cu muzică și aer-condiționat, plătesc pe site (sau cash la șofer) și mâine dimineață omul vine să mă ia din parcare. Curat, elegant și simplu. La final de cursă, ne dăm unui altuia calificativ și data viitoare poate mai mergem împreună.

4. Taximetriștii din România sunt în marea majoritate niște analfabeți care altceva decât să țină covrigul în mână nu știu și fac din prostia lor o artă. Vorbesc la telefon fără bluetooth (care oricum este pentru proști), merg agresiv, se comportă ca dumnezei în mașina lor murdară, te scuipă dacă nu lași bacșiș, nu te duc unde vrei tu căci este cursa scurtă, îți fac ziua mai tristă, le știu ei pe toate, sunt mârlani, nu pornesc aerul condiționat pentru +0,05L de carburant la suta de Km, te cântăresc din ochi și îți bagă povestea cu viața grea, pentru că scopul lor este bacșișul și nimic altceva !

5. De ce este Uber ilegal și taxi-urile nu ? Asta în condițiile în care o licență de taximetrist se ia într-o joi, semnând două A4.
– Că firmele de taxi plătesc impozit și sunt mai bine controlate de fisc ? (ești sigur că ăsta este argumentul cu care vrei să combați problema ?)
– Că șofer Uber poate fi oricine ? (nu te sui într-o mașina cu mai puțin decât +100 de curse pozitive și fără calificativ negativ, punct !)
– Că mașinile Uber nu sunt verificate tehnic ? (jumătate din taxi-urile din București nici nu iau inspecția tehnică periodică pe bune !).
– Dacă Uber ar plăti mai multe taxe, ar fi mai ok ? (și dacă răspunsul tău este “da” atunci e clar … I rest my case !)

Și iote aici un exemplu fericit:
www.printesaurbana.ro/2015/08/plimbari-in-siguranta-prin-oras-cu-copilul-in-masina.html

Gata, acum să curgă cu lături …