Contul meu
Citeam la bricolator, cred, prin comentarii, deși citesc din ce în ce mai rar comentariile, de oriunde, la un moment dat, le cam vezi pe toate, la un post despre filme, cum comenta un tip, foarte uimit, dar vai, cum aveți timp să vă uitați la filme și seriale??? Dacă muncești, când ajungi acasă trebuie să pici frânt de oboseală, să nu ai chef nici să mănânci darămite să mai și urmărești seriale.
Parcă am mai povestit aici că, acum mulți ani, după terminarea liceului, am fost mecanic de plicuri la o firmă pe la Republica. A fost primul meu contact cu mediul privat, în care veneam la muncă la 5 dimineața și plecam acasă la 8 seara. Adică eram frânt de oboseală, pentru că munceam la greu, făceam tot felul de chestii, li se rupea lor de faptul că eram eu calificat, eram cel mai tânăr și ultimul venit, prin urmare trebuia să fac tot.
Anyway, a venit, la un moment dat, un neamț de la firma mamă din Germania, să instaleze o mașină de plicuri. Ca idee, mașinile alea au/aveau vreo 30 de metri lungime și funcționează la modul că, din rola de hârtie de 3 tone, pusă la un capăt, la capătul celălalt ies plicuri mici și elegante, gata ambalate și pregătite pentru a fi trimise la beneficiar.
Well, neamțul le-a dat peste cap planurile inginerilor din firmă din prima zi. A venit la muncă la ora 7. Punct. A deschis ușa la hală, a salutat, s-a dus, s-a schimbat în salopetă și a început munca. Nu a vorbit cu nimeni în timpul acesta, nu a glumit, nu a aruncat avioane de hârtie prin hală, nimic din ceea ce se întâmpla în mod curent acolo. La 12.30 s-a oprit, a mâncat fix 30 de minute, după care s-a întors, netulburat la treabă.
Pe la 5 fără ceva, unul din ingineri vine la el, îl laudă că vai, ce treabă serioasă a făcut și îl anunță că, după ce termină, trebuie să pună la punct nuștiuce relee. Ăsta îl privește puțin, dă din umeri și se duce în treaba lui.
Fix la ora 17 a lăsat totul jos, s-a dus la baie, s-a spălat și a început să se îmbrace. Vă dați seama, inginerii erau cu Perval la gură. Alo, ce faci, unde pleci, ți-am zis că mai avem o grămadă de treabă.
Și neamțul, continuând să se îmbrace, le zice:
– Programul meu este până la 5. Voi aveți treabă, posibil, dar eu nu.
A salutat și a plecat. Unul din șefi, nervos, pune mâna pe telefon și sună în germania, să facă scandal, uite ce face Hans al lor, nu vrea să muncească.
Vă spun, nu am văzut niciodata un om schimbându-se la față așa de mult, pe loc. Pentru că neamțul din germania nu înțelegea cum adică, să stea peste program, de ce, a întârziat cumva, s-a depășit termenul de predare, este un caz de forță majoră, ce s-a întâmplat? A, nu, dar aveam nevoie de el aici. Povestea celălalt inginer, mai simpatic, că tuna șeful german la telefon, cu ce drept încearcă să încarce firma cu ore suplimentare, nu știe cu cât e plătit Hans pe oră, conform contractului?
Noi, umilii, btw, nu aveam ore suplimentare, veneam la muncă pentru că așa ne zicea șeful. Pe vremea aceea de abia începea perioada aceea de haiducie, în care erai dat afară pe loc, dacă mișcai în front pentru că Așteaptă o sută ca tine la poartă.
Anyway, ce vreau să spun este că politica asta tâmpită de a demonstra cât ai muncit prin căderea pe jos de oboseală este complet incoerentă, fără niciun fel de câștig, în afară de distrugerea organismului și a sănătății.
Munca reprezintă o negociere contractuală între 2 părți. Muncești cât mai puțin posibil pentru a primi cea mai mare cantitate de bani posibilă, este economie de bază. Și, dacă ne referim la acel gen de muncă în care Trebuie să cazi pe jos de oboseală, există niște normative foarte clare cu greutățile pe care le poate ridica un om, durata de timp în care o poate face, timpul obligatoriu de pauză și refacere și alte standarde foarte clare care protejează oamenii tocmai de această aberație.
Nu, nu muncești mai mult și mai bine dacă muncești până cazi pe jos. Înseamnă doar că muncești mai prost, nu știi ce faci, nu ai o minimă organizare a muncii și a spațiului de lucru și, în general, ceva e în neregulă cu actul tău. Filmele, serialele, distracțiile, fac și ele parte tot din muncă, la capitolul refacere și recuperare. Altfel, ce faci este doar sclavie fără sens, făcută de oameni cu puțini neuroni.
Dacă simți că ești copleșit de muncă, că ești terminat, cazi din picioare, fă un pas lateral și analizează-ți munca. Privește tot traseul muncii tale și vezi unde e locul unde stai cel mai mult și care necesită cea mai mare putere fizică sau de concentrare. Vezi de ce stai și care sunt, de fapt, mediile în domeniul tău de activitate. Dacă, pur și simplu, nu ești capabil de așa ceva, și nu e o rușine, apelează la un ajutor extern, din domeniul tău de activitate. Lasă-l să îți evalueze munca și să îți spună unde crede că greșești și unde te împotmolești. Fără nervi, fără supărare, acceptă sfaturi și îmbunătățește-te.
Nu uita. Jobul acela pe care îl consideri foarte important și pe care îl numești carieră, în cazul în care nu mai poți, te va scuipa ca pe o măsea stricată și te va înlocui, în funcție de ce faci, în 3 zile sau maxim 2 săptămâni. Nu mai neglija viața ta, familia, relaxarea, distracțiile personale sau împreună cu ai tăi.
Indiferent ce ar spune fabricile de prostit ortodocși și alte naționalități, trăiești o singură dată. Trăiete. Experimentează. Iubește. Nu munci doar ca un bou, zi de zi, cu speranța că poate mori din picioare, fără să te chinui.
NOU
Eu la fabrica rup usa cu sfintenie ( de fapt plec chiar mai rapid, ca nu imi folosesc niciodata toata ora de pranz ( cat doamne iarta-ma sa mananci?).
Pe oamenii mei ii zoresc mereu sa plece mereu la timp, fara nici 15 minute suplimentare. Le-am zis mereu in fata ca nu ma impresioneaza si nici nu imi place. Du-te acasa, ca te cearta nevasta/prietenul/amanta etc, vezi-ti de viata. Nu iti ajung orele de program? Cere ajutor sau invata sa muncesti mai eficient.
NOU
Oamenii stau la muncă pentru că nu au alternativă. Au un sef dobitoc care le cere asta și ei sunt conștienți că nu sunt pregătiți pentru alt job sau alta firma. Așa că se complac acolo și își termină viața. Pe unde dau eu cu sapa avem program oarecum flexibil(privind ora de venire) numai sa faci 8 ore(nu te controlează nimeni atat timp cat livrezi ceea ce ai fost angajat să faci). E un mediu sănătos în care angajatul e pus pe primul loc…pentru că sunt conștienți și managerii că fiecare dintre noi contribuim cu ceva și producem bani până la urmă. Avem tot interesul să producem mai mult pentru că primim mai mult :))
Am mai stat și eu cate o ora in plus odată la luna, dar asta pentru că am vrut eu sa rezolv chestii.
Asta cu există 100 la ușă e demult apusa, nu exista nici 2. Oamenii buni au pretenții si trebuie recompensați pe măsură…iar oamenii ieftini nu au idee cu ce se mănâncă muncă(până și ăștia au acum pretenții de salarii, bonusuri, beneficii etc)
NOU
oamenii stau la muncă și pentru că acasă îi așteaptă o nevastă nasoală și cicălitoare.
NOU
E un pic grobian sa condamni omul, ca e ”bun” sau ca e ”ieftin”, deoarece vrea sa nu mai traiasca si nici sa fie tratat ca dracu.
NOU
Rilache, cine a condamnat pe cine? Mai citește odată și apoi da-ti cu părerea despre grobianism and shit
NOU
Azi am vorbit cu nea_zapada despre francezi. Gagica a mai ars-o puțin prin Franța si a văzut cum se rup gavrosii cu muncca. Prima ora se pupa intre ei apoi ceva labareala in cerc. Urmeaza pauza de masa unde o ard in cerc la greu. Apoi iar munca la relanti. Problema la romani e ca sunt niște pizde cu pene si le e frica sa nu cumva să deranjeze. Eu de când ma știu am fost pro frecarea p.. Ii. In viața am învățat ca tre s-o bati in cap la greu astfel încât sa nu-ti fie ciuda la sfârșit ca tu ai muncit iar meritele le ia altul
NOU
Hear hear
NOU
Asta tot de la comunism ni se trage! Taranetele coclit, indiferent unde lucreaza, e taran educat de ai lui in spiritul asta. Mai trebuiesc mentionati cei care se prefac aproape perfect ca se rup de munca, am destule exemple si pe la mine. @Anton: cateodata cele 15 minute in plus fac diferenta, din pacate
NOU
Stai asa, ca nu toti cei care stau peste program cu orele chiar muncesc. Vazut de mine, om care o freaca la munca DAR macar o ora pe zi isi face timp sa stea de vorba cu sefii sus-pusi, sa se dea bine cu seful local si sa il tina la curent cu ce zice lumea, sa ii sune pe cei din birourile din afara cu care are contact, si sa se stie ca el e la orice ora in firma. In timp a ajuns sa fie promovat in top management si il acopera cu bani ca sa nu plece, salariu de cateva ori mai mare decat cei care chiar fac treaba
NOU
Ai auzit de principiul Dilbert?
NOU
Nu stiu care e explicatia, dar pur si simplu oamenii care vorbesc cel mai mult si fac cel mai putin sunt mult mai apreciati decat ala care tace si munceste.
NOU
Nerespectarea programului si amenintarea cu incheierea contractului e larg raspandita prin europa cu precadere asupra emigrantilor. Cand dadeam cu sapa prin 2008 in Italia bagam 12 ore.. desi programul era de 8 ore fiind platit doar pt cele 8 ore.. din ce cauza?,pai sa zici merci ca ai de munca, esti roman mort de foame, bla bla. Dupa un an am pus punct l-am trimis la masa pe cumnatul meu.. am inceput sa lucrez pt mine, in un an cumnatul a falimentat si se ruga de mine sa ii dau lucrari.. i-am ras in nas si mi-am vazut de viata mea, acum lucrez 3 zile pe sapt, restul fac ce imi place mie..
NOU
Intr-un fel se resimte munca la 20 de ani si in alt fel la 40 de ani.
NOU
Cetin, ce vorbesti tu functioneaza pentru angajatii/persoanele care au alternative, portofoliu, tot timpul cateva variante in asteptare, niste usi lasate deschise, niate clienti care au avut orgasm de fiecare data dupa ce au lucrat cu ei, unii cu care sefii se poarta cu manusi sa nu-i deranjeze, greu sau scumpi de inlocuit, cu coloana vertebrala, aia care sunt ceruti de clienti constant, care ei aleg tot timpuk si nu sunt in pozitia sa fie alesi dintre mai multi, care aduc mai multii bani decat sunt platiti, poate intr-un domeniu unde cererea de specialisti e mult mai mare decat oferta de pe piata.
Procentual, cati sunt in pozitia asta? Uite-te asa pe strada si zi-le unora ca vrei sa ajungi undeva sa platesti ceva si nu stii cum, cati sunt dispusi sa se opreasca sa caute pe google sa-ti zica cum? Si ca sa ajungi pozitia asta, se intampla dupa multi ani de munca si sacrificii si un joc cu obiective pe termen lung unde majoritatea nu gandesc mai departe de stomacul lor si nici nu sunt dispusi sa sacrifice la inceput cativa ani sau contracte pentru “luxul” asta
NOU
Complet de acord cu ce spui. Ca sa intaresc si mai mult ce ai zis, acum ceva timp am cautat niste date legate de productivitatea tarilor vs timp petrecut la lucru. Dupa cum ai vazut de-a lungul anilor, nu stam bine.
Mai exact, petrecem cu 5 ore pe saptamana mai mult la lucru decat nemtii, reusind in acelasi timp sa producem doar o treime din ce fac ei (si doar 41% fata de media europeana).
NOU
Bossulane. Productivitatea muncii se masoara impartind produsul intern brut la orele lucrate de populatia activa. Tot ce spune tabelul ala e ca romanii muncesc mai multe ore si sunt platiti mai putin.
Dar stim cu totii ca romanii sunt lenesi si prosti , nu?
Acum intra inapoi in barlog si lasa permisul de dat cu parerea pe internet la iesire. Mersi!
NOU
Munca multa si proasta este specifica romanilor, nu sunt educați în sensul eficienței.
Am lucrat la multinationala cu puncte de lucru în toată țara. La sfârșitul lunii trebuia să faci închiderea de luna si colegii mei mergeau 400 km până la suceava. Cand am preluat zona nu m am dus la închiderea de luna si am cerut foto cu datele din punctul de lucru. Am stat acasa si in 30 min am rezolvat. Am scutit 2 zile de deplasare si combustibil de 800 km.
Toata firma era revoltată că de ce nu am mers, ca altii nu mai fac figuri, ca ce mare lucru, etc. Intr un final au fost de acord însă colegii ma urau ca i am făcut prosti, ca lucrau ineficient.
NOU
Pana sa ”preiei zona”, trebuia sa te duci si tu pana la Suceava?
NOU
Un articol aproape perfect (daca nu scriai “Trăiete” 😛 ). Ar trebui luat ca referinta de toata lumea la litera. Mai sincer si mai frumos de atat nu-ti va spune nimeni! Bravo!
NOU
corect
f bun articolul
in romanistan insa treaba cu “100 ca tine la usa” functioneaza si acum
NOU
Crezi ca germanul când se ducea acasă deschidea TV-ul și se uita la Dallas ?
Am citit si eu comentariul la zoso si îmi amintesc ca se referea la altceva, respectivul se referea la faptul ca decât sa fii un devorator de seriale mai bine iti cultivi un hobby sau faci sport asa duci o viata sănătoasă si scapi de stres si nu riști sa faci diabet, cancer la prostata de la stat pe canapea/fotoliu etc. Creierul este mai activ atunci când citești o carte sau lucrezi la un proiect personal decât atunci când te uiți la un serial pe Netflix.
Ok, înțeleg ca si filmele sunt o relaxare dar la câte Giga de seriale apar săptămânal chiar nu ai cum sa le vezi pe toate. Nu mai bine ieși cu prietena la plimbare ? Sau te joci cu cei mici ?
Am un prieten care de când este tată a trimis TV-ul la părinti, știrile le citește pe net si aia este, nu a văzut Game of Thrones dar a citit cărțile, nu a avut Netflix dar ne povestește in fiecare dimineața ce trăznăi a făcut aia mică, cum i-a cumpărat cutia de la Boolean Girl și o învață sa codeze pe Raspberry Pi.
Bine zici, Trăiește. Experimentează. Iubește. dar asta fă-o prin experiența proprie nu te uita la TV cum alții își trăiesc viata și tu ți-o irosești pe a ta.
NOU
Baws, fara sa fac nota discordanta cu publicul de corporatisti de pe-aici dar la noi “munca” e inca o chestie strict legata de supravietuire. Asta inseamna ca se fac multe cacaturi de dragul “imediatului” in detrimentul lui “mai incolo”. Si pentru angajat, si , de multe ori, pentru angajator.
Pentru primul, daca nu vine salariul ala la timp, sau nu gasesti de munca timp de 2-3 luni esti in pom, si-atunci ideea unei concedieri sau a unei demisii devine un cosmar.
Pentru al doilea, ( si scoatem din discutie aici patronii de butic si “vreau x5 in 6 luni) contractele de cele mai multe ori se negociaza pe termene imposibil de acoperit in timpul normat X cati oameni iti permiti sa tii in firma. Si de multe ori se suprapun doua sau mai multe asemenea contracte. Rezulta un numar de ore suplimentare pe care de cele mai multe ori le acopera angajatul in pierdere de bunavoie, tocmai din “frica” de care vorbeam mai sus. Si restul tin pasul ca sa nu dea prost, “sa nu fie primii pe lista”.
Din pacate cosmarul anilor 90, criza din 2008 si existenta pe piata doar ca forta de munca ieftina contribuie din plin la chestia asta.
Iar daca vreodata ai impresia ca este o meteahna a patronilor romani, poti sa stai linistit: Primii la exploatat sunt cei veniti din afara, si cand vine vorba de angajati directi si de subcontractare, la distanta mare.
NOU
Tot ce zici tu aici e valabil atata timp cat muncesti pentru altul.
Dar daca ai afacerea ta cat de mica ar fi si vrei sa te dezvolti atunci trebuie sa tragi pana cazi in cap. Macar o vreme pana iti permiti sa platesti alți gigei sa munceasca pentru tine.
Dar romanul din păcate nu prea are vocatie antreprenoriala. Se complace sa fie slugă prost platita si exploatată numai sa nu trebuiască sa isi asume riscuri .
NOU
Cel care a comentat acolo are probleme serioase, o dorinta cum rar vezi de a fi laudat, apreciat si reactioneaza ultraviolent daca nu i va inchinati.
NOU
Orele suplimentare sunt hartia de turnesol a managementului prost. La corporatia unde am avut unul din primele joburi orele suplimentare erau incluse in planul proiectului, in sensul ca se subestima intentionat volumul de munca pentru a taia din costuri. Initial, angajatii erau tineri si munceau peste program ca dupa aia sa mearga la bere impreuna. Cand au aparut familiile si copiii s-a cam fasait treaba si au plecat toti pe la alte firme. Si firma a intrat intr-un cerc vicios, fiindca trebuia sa lucreze doar cu incepatori care plecau cum aveau o oportunitate mai buna.
NOU
In urma cu ceva ani, am fost sefulet la o plantatie unde patron era un mare biznis man cu firmalau de constructii. La noi, era cu totul altceva, ca domeniu. Pe mine nu ma interesa programul, ora la care vin sau pleaca oamenii. La mine, si in domeniul asta de fapt, important este ca produsul finit sa existe, sa fie bun si sa fie la timp. Existau zile in care omul muncea 12 ore, existau zile la rand cand nu-i vedeam la sediu. Totul bine si frumos, pana a venit seful cel mare in ”vizita” la sediu pe la 11 ziua si nu a gasit pe nimeni. Scandal, ca el da bani degeaba, ca uite, toti sunt la cafele, de maine condica de prezenta. Dupa jumatate de an s-a inchis sandramaua.
NOU
Hm. Să ghicesc: ori gazetă literară, ori butic de IT.
#tinerecondeie. #clickdreapta
NOU
In acceptiunea foarte larga sa zicem ca da, butic literar.
NOU
La mine la câmp, când arde, apoi arde. Și atunci punem toți mâna, că nu-ți pleacă stimatul coleg la final de program, cu mâna-n dos, când proiectul tău scoate fum. Dar asta nu se întâmplă prea des.
În rest, se respectă programul. Și am timp. De citit, de ieșit, de plimbat, de filme, de puzzle, de petrecut timp fain cu ai mei dragi.
Mie un destin ca al ăluia din ”Up in the Air” nu-mi trebuie, nici să tune cu cârnați. Nici o locuință aranjată, în care doar să mă prăbușesc în pat.
După mine, mai greu e să-ți dai seama ce dorești cu adevărat. Eu vreau timp. Că încep să nu mai am. Și atunci nu vreau vacanțe la 5 *, doar la 3, zbor cu low-cost, că nu-mi sar pernele de sub fund, mă duc în extra-sezon, că e mai liber,n-am nicio țoală ”de firmă” (că no, C & A și H & M nu-s tocmai)…și-ar mai fi.
N-o să-mi scrie pe urna funerară cât m-am zdrobit la muncă. Nici câte proiecte am finalizat. Nici câte ore am stat peste program. O să-mi scrie cât am petrecut cu ai mei, cui am făcut un bine, pe cine am bucurat.
Mi se par extrem de triști cei care se definesc numai prin muncă. Triști și goi pe dinăuntru, ca niște cochilii uscate. Ce, dorm cu excelurile sub pernă? Îi satisface o curbă ascendentă? Musai să schimbe mașina la 18 luni, să se ducă numai în vacanțe de lux, hoteluri impersonal de luxoase, business class, sticlă și oțel?
N-am uitat de Raluca Stroe, parcă, moartă de-o boală agravată de epuizare.
Am tras și eu când eram tânără, într-un domeniu afurisit. Nu-mi mai trebuie.
Iară după mine, o zi în care n-ai făcut pe cineva măcar să zâmbească, ori să se bucure, e o zi pierdută.
NOU
Subscriu 150%. Si eu m-am lamurit de multa vreme cum sta treaba sa iti dai sufletul la munca – iti vor face statuie cu prima ocazie. Sau nu. Vorbeam anul trecut cu o ruda care munceste pana se imbolnaveste si cand ii spuneam ca nu e bine, venea replica “asa fac toti la servici”. Asa fac toti, mai putin sefii (care sunt preoti, btw). I-am replicat ca, in cazul ala, e o tampenie cat casa si un management de poti sa te pishi pe el.
NOU
i.imgur.com/8Nzjzyl.png
Ăsta e comentariul cu pricina.
NOU
Lol
NOU
Danutz
NOU
nu zice nicaieri in comentariul ala ca trebuie sa muncesti ca bivolul pana cazi lat.
NOU
@Danutz, poate omul vrea să spună că mai degrabă faci o tură cu bicla, urci un munte, ieși la o plimbare, etc. decât să stai cu orele să belești ochii la un ecran. Și asta zice, te uiți la UN episod într-o zi lucrătoare până eventual adormi, altfel, bingingul e doar un nume inventat pentru leneveală.
NOU
Nu ai cuprins și al doilea răspuns:
”florin – 2 Ianuarie 2019 la ora 4:01 pm –
Nu neapărat muncă dar în alea 2-3 ore petrecute la TV poți să mergi la sală, să citești o carte bună, să lucrezi la un proiect personal sau să îți cultivi un hobby.
Aici în Franța puțini colegi au Cablu TV, preferă să meargă miercurea la filme cu toată familia, fetele la dansuri sau cursuri de pictură iar în weekend la plimbări pe munte, înot .. așa duci o viață activă și sănătoasă, ai șanse mai mici să faci diabet, alzheimer sau depresie.”
NOU
Intr-un fel ți-am ascultat sfatul și sunt in preaviz deja 😀
NOU
Pe de o parte, am zile în care stau câte 14-16 ore făcând chestii. Chiar dacă nu e muncă că nu am, dar e research, învățat, pana mea, chestii pentru a avea muncă mai târziu. Pe de altă parte, am nopți albe cu FIFA, țigări și suc și dorm a doua zi de la 10 până la 6, mă trezesc, ies cu prietena, vin acasă, bag Netflix și somn și mi se rupe că nu am făcut nimic în ziua aia. I kind of like it this way. Am încercat și schedules și plm, nu merg la mine.
NOU
Cetin, la genul asta de oameni se ajunge. Sunt convins ca in viața le va merge perfect, dacă nu schimba lucrurile la 180 grade.
Poate scrii un articol follow-up in care explici ca nu e bine totuși așa.
NOU
Nu zic că am dreptate. E posibil să fac multe lucruri greșit. Poate îmi și explici totuși de ce 🙂
NOU
Iti fac un sumar la ce ai scris:
– fac chestii care imi iau toata ziua, dar nu e job ca nu am (e research, învățat, dar nu aplic la nimic)
– apoi stau nopțile cu ochii in FIFA, trag din țigări și beau suc ca si cum am 12 ani
– și dupa trag un pui de somn pana trece ziua urmatoare
– fut / laba
– bag Netflix și iar somn toata noaptea
Nu stiu daca mai e loc de adaugat ceva. 🙂
NOU
Posibil sa fi fost comentariul meu la Zoso pe blog, și tot nu mi-am schimbat părerea.
Nu e vorba despre a munci peste program la un singur job, ci despre cum sa îți folosești timpul pentru a îți acorda șanse mai mari in viața. Citesc in comentarii si văd ca oamenii interpretează sfatul tău sub forma de “frec menta și fac bine așa” și nu sunt convins ca asta a fost sensul articolului. Nici neamtul menționat nu proceda așa.
In loc de petrecut timpul cu cățelul, pe Facebook, la seriale, la fotbal in fiecare seara, gaming, etc – cineva poate, pe lângă job, sa investească in el fie invatand, fie lucrând la side projects, fie freelancing pentru alții (un fel de invățând + side project combinat). Chiar si timpul petrecut cu familia e de calitate când, in loc de stat toată ziua in sufragerie de exemplu, ii duci 2 săptămâni intr-o insula, ori explorați împreuna o țara diferită. Și asta pentru ca le-ai acordat și lor, cât și tie, timp pentru a deveni mai buni profesional.
Nu e nimic categoric in asta – nu trebuie sa lucrezi 24/24, cum nu trebuie nici sa sari peste un film bun (gen Bird Box). Dar sa fii proactiv in a irosi timpul, ori sa-ti bati joc de tine frecand menta la lucru, e fix lucrul cel mai românesc pe care poți sa îl faci. Și apoi vezi urmările la nivel de societate, cât și personal.
Viața trebuie trăită, nu supraviețuită. Or smth like that.
NOU
”– cineva poate, pe lângă job, sa investească in el fie invatand, fie lucrând la side projects, fie freelancing pentru alții (un fel de invățând + side project combinat).”
Ce dracului sa mai inveti la 35-40, respectiv +40 de ani?!? Ma ia de jos (sarcastic) cand aud din astea cu ”ma apuc sa invat sa…” sa ce? Unde? La munca?!? Sa inveti la munca?? La scoala ce-am facut? Suntem medici?! Poate ca mamica ar fi vrut sa fim medici, dar sa ne inchipuim ca se aseamana mediul de prestat intre noi si medici, cu atat mai rea autonegarea.
Inca nu s-a prins lumea (sau traim ca nebunii in autonegare, sa nu recunoastem… de ce nu, asta nu inteleg) ca ”self-development” si ”coaching-ul” sunt niste scheme sa fure banii din portofel?
Golden apples don’t exist.
NOU
@Rilache omul învață cat trăiește. Daca tu ai așteptarea ca ce ai învățat in scoala sa faci toată viața, si nu ai capacitatea sa înveți lucruri noi de unul singur (WTF?), ori nu stii unde sa găsești aceste resurse (materiale, timp), cred ca nu putem purta o conversație pe internet (hint). Tocmai ce am menționat cum irosesc unii vremea.
Bănuiesc ca daca industria in care lucrezi se schimba si rămâi fără job la 35, tu unul te pensionezi, ori te înscrii inca o data la liceu. La romani nu se poate altfel? Nu stiu cum alte nații fac asta cu brio, dar noi cand depășim 30, suntem depășiți.