Trebuie să muncești până cazi jos

Citeam la bricolator, cred, prin comentarii, deși citesc din ce în ce mai rar comentariile, de oriunde, la un moment dat, le cam vezi pe toate, la un post despre filme, cum comenta un tip, foarte uimit, dar vai, cum aveți timp să vă uitați la filme și seriale??? Dacă muncești, când ajungi acasă trebuie să pici frânt de oboseală, să nu ai chef nici să mănânci darămite să mai și urmărești seriale.

Parcă am mai povestit aici că, acum mulți ani, după terminarea liceului, am fost mecanic de plicuri la o firmă pe la Republica. A fost primul meu contact cu mediul privat, în care veneam la muncă la 5 dimineața și plecam acasă la 8 seara. Adică eram frânt de oboseală, pentru că munceam la greu, făceam tot felul de chestii, li se rupea lor de faptul că eram eu calificat, eram cel mai tânăr și ultimul venit, prin urmare trebuia să fac tot.

Anyway, a venit, la un moment dat, un neamț de la firma mamă din Germania, să instaleze o mașină de plicuri. Ca idee, mașinile alea au/aveau vreo 30 de metri lungime și funcționează la modul că, din rola de hârtie de 3 tone, pusă la un capăt, la capătul celălalt ies plicuri mici și elegante, gata ambalate și pregătite pentru a fi trimise la beneficiar.

Well, neamțul le-a dat peste cap planurile inginerilor din firmă din prima zi. A venit la muncă la ora 7. Punct. A deschis ușa la hală, a salutat, s-a dus, s-a schimbat în salopetă și a început munca. Nu a vorbit cu nimeni în timpul acesta, nu a glumit, nu a aruncat avioane de hârtie prin hală, nimic din ceea ce se întâmpla în mod curent acolo. La 12.30 s-a oprit, a mâncat fix 30 de minute, după care s-a întors, netulburat la treabă.

Pe la 5 fără ceva, unul din ingineri vine la el, îl laudă că vai, ce treabă serioasă a făcut și îl anunță că, după ce termină, trebuie să pună la punct nuștiuce relee. Ăsta îl privește puțin, dă din umeri și se duce în treaba lui.

Fix la ora 17 a lăsat totul jos, s-a dus la baie, s-a spălat și a început să se îmbrace. Vă dați seama, inginerii erau cu Perval la gură. Alo, ce faci, unde pleci, ți-am zis că mai avem o grămadă de treabă.

Și neamțul, continuând să se îmbrace, le zice:
– Programul meu este până la 5. Voi aveți treabă, posibil, dar eu nu.

A salutat și a plecat. Unul din șefi, nervos, pune mâna pe telefon și sună în germania, să facă scandal, uite ce face Hans al lor, nu vrea să muncească.
Vă spun, nu am văzut niciodata un om schimbându-se la față așa de mult, pe loc. Pentru că neamțul din germania nu înțelegea cum adică, să stea peste program, de ce, a întârziat cumva, s-a depășit termenul de predare, este un caz de forță majoră, ce s-a întâmplat? A, nu, dar aveam nevoie de el aici. Povestea celălalt inginer, mai simpatic, că tuna șeful german la telefon, cu ce drept încearcă să încarce firma cu ore suplimentare, nu știe cu cât e plătit Hans pe oră, conform contractului?

Noi, umilii, btw, nu aveam ore suplimentare, veneam la muncă pentru că așa ne zicea șeful. Pe vremea aceea de abia începea perioada aceea de haiducie, în care erai dat afară pe loc, dacă mișcai în front pentru că Așteaptă o sută ca tine la poartă.

Anyway, ce vreau să spun este că politica asta tâmpită de a demonstra cât ai muncit prin căderea pe jos de oboseală este complet incoerentă, fără niciun fel de câștig, în afară de distrugerea organismului și a sănătății.

Munca reprezintă o negociere contractuală între 2 părți. Muncești cât mai puțin posibil pentru a primi cea mai mare cantitate de bani posibilă, este economie de bază. Și, dacă ne referim la acel gen de muncă în care Trebuie să cazi pe jos de oboseală, există niște normative foarte clare cu greutățile pe care le poate ridica un om, durata de timp în care o poate face, timpul obligatoriu de pauză și refacere și alte standarde foarte clare care protejează oamenii tocmai de această aberație.

Nu, nu muncești mai mult și mai bine dacă muncești până cazi pe jos. Înseamnă doar că muncești mai prost, nu știi ce faci, nu ai o minimă organizare a muncii și a spațiului de lucru și, în general, ceva e în neregulă cu actul tău. Filmele, serialele, distracțiile, fac și ele parte tot din muncă, la capitolul refacere și recuperare. Altfel, ce faci este doar sclavie fără sens, făcută de oameni cu puțini neuroni.

Dacă simți că ești copleșit de muncă, că ești terminat, cazi din picioare, fă un pas lateral și analizează-ți munca. Privește tot traseul muncii tale și vezi unde e locul unde stai cel mai mult și care necesită cea mai mare putere fizică sau de concentrare. Vezi de ce stai și care sunt, de fapt, mediile în domeniul tău de activitate. Dacă, pur și simplu, nu ești capabil de așa ceva, și nu e o rușine, apelează la un ajutor extern, din domeniul tău de activitate. Lasă-l să îți evalueze munca și să îți spună unde crede că greșești și unde te împotmolești. Fără nervi, fără supărare, acceptă sfaturi și îmbunătățește-te.

Nu uita. Jobul acela pe care îl consideri foarte important și pe care îl numești carieră, în cazul în care nu mai poți, te va scuipa ca pe o măsea stricată și te va înlocui, în funcție de ce faci, în 3 zile sau maxim 2 săptămâni. Nu mai neglija viața ta, familia, relaxarea, distracțiile personale sau împreună cu ai tăi.

Indiferent ce ar spune fabricile de prostit ortodocși și alte naționalități, trăiești o singură dată. Trăiete. Experimentează. Iubește. Nu munci doar ca un bou, zi de zi, cu speranța că poate mori din picioare, fără să te chinui.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt