Trebuie să menţionez o mare ingrijorare pe care o am, cu toate că nu vă priveşte direct. E vorba de anul 2019, când România va prelua preşedinţia Consiliului UE, o poziţie extrem de onorantă şi de solicitantă, mai ales pentru Guvern. Părerea mea e că nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva.

Declara ficusul prezidențial în decembrie, anul trecut, înainte de preluarea președinției rotative a consiliului europei. Lumea bulei a aplaudat, noi ne-am simțit bine, ne-am făcut de căcat, Finlanda, cei care au preluat acum președinția, ne-au luat la mișto, că ei sunt pregătiți să preia președinția, dacă noi nu suntem în stare, totul bine, ca la noi în bulă.

Preşedinţia României la Consiliul UE a fost una foarte bună, numărul de dosare finalizate cu succes fiind foarte mare, a declarat, joi, preşedintele Klaus Iohannis. Numărul foarte mare de dosare care au fost finalizate cu succes în Preşedinţia română arată că avem oameni foarte buni aici, la Bruxelles, care au reuşit să ducă aceste dosare până la finalizare. Este un lucru mai puţin aşteptat, dar cu atât mai mult putem spune că această Preşedinţie a fost una foarte bună’

Donald Tusk, președintele Consiliului European a avut numai cuvinte bune despre România: ”Ați avut o președinție de succes, România a finalizat peste 90 de dosare. A fost o președinție foarte bună”, a spus Tusk.

Ce a făcut România la Bruxelles, acolo unde, conform ficusului, nu eram pregătiți?
A închis peste 90 de dosare, în doar 3 luni, a avut peste 2500 de evenimente organizate, întâlniri și conferințe,84 de concluzii ale consiliului, pe diverse teme, având cam 1700 de oameni implicați în toată această muncă uriașă.

Dacă vreți niște date comparative, Austria, precedentul președinte, a avut 2100 de evenimente, 52 de concluzii și 56 de dosare încheiate. Oricum, aceste comparative sunt irelevante, ideea e că oamenii noștri de acolo și-au făcut treaba la același nivel, cel puțin la același nivel și cel puțin la fel de bine ca cei ai democrațiilor reale și recunoscute din europa.

Să vă spun de ce scriu asta. Am primit o invitație, vineri, la un concert la Ateneul Român. Concert organizat de guvernul româniei pentru a sărbători încheierea președinției rotative și pentru a-i sărbători pe cei 1700 de angajați diplomați care au muncit pentru acest succes. Pentru că oamenii aceia de acolo sunt cei care duc cârca. Nu cei care sunt aleși pe aici, momentani și vremelnici, ci experții români în diverse domenii, care sunt acolo pentru că sunt cei mai buni dintre cei mai buni și știu să își facă treaba.

Am acceptat și m-am dus, chiar eram curios. Am sunat și eu un om, doi, după concert am reușit să mă întâlnesc și să vorbesc cu câțiva oameni din echipa care s-a ocupat de președinția rotativă. Oameni efectiv vlăguiți, care simțeau că, în sfârșit, pot să se odihnească puțin, după o muncă titanică, pe care au dus-o singurei. Oameni care nu depind politic de nimeni, acolo există pentru că sunt, cu adevărat oamenii potriviti la locul potrivit, cei ce muncesc, efectiv, pentru România.

A vorbit, înainte de concert, Luminița Odobescu, ambasadoarea permanentă a româniei la Consiliul Europei. A vorbit exclusiv despre colegii ei și despre munca lor. Și i-a tremurat vocea și nu o dată, vorbind despre asta.

Și, vă spun sincer, cu toate astea, haștagist și din bulă fiind, muie dragnea and all, nu aș fi scris nimic despre asta.

Dar m-a enervat INCREDIBIL DE TARE faptul că, după ce a dat declarația aia, după ce și-a asumat succesul și felicitările de la Consiliul Europei, Ficusul Prezidențial a declinat invitația la concert, locul unde erau sărbătoriți OAMENII, ROMÂNII care au muncit la succesul asumat de el atât de ușor, după ce trântise rahat cu lopata înainte.

Ușor jenant, dar deloc de neașteptat de la omul care de 5 ani gândește agresiv strategii despre cum să mai fie președinte încă 5 ani.

A fost interesant la concert, a fost prima oară când am intrat la Ateneu, am avut o lojă de aia de săraci, în fundul orchestrei, am făcut niște poze de toată jena, m-am uitat la Dăncilă când a venit, cum stătea cu mânuța la pupat, că se înghesuia poporul ca la moaște.
Ca idee, Olguța de la Craiova nu e fotogenică deloc, de fapt e un 7/10 pe scala #ajda.

Linkurile la ce s-a cântat sunt aici (1, 2, 3, 4, 5), am făcut live, măcar asta, dacă pozele au fost varză.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.