Fiul, către Luna:
– Luna, mie foame pateu.
Pune Luna pateu pe două felii de pâine, i le aduce prințișorului la pat.
– Lunaaaaaaaaa, de ce am 2 felii pâine pateu aici??
– Stai, nu te repezi, că nu trebuie să le mănânci pe amândouă…
Stă fiul câteva secunde, cugetă, analizează:
– Dar vreau să le mănânc pe amândouă…
NOU
Asa se face cand stii ca esti „number one” in casa. Nu e de ajuns sa vii doar o singura data cu mancarea la stapan. 🙂
NOU
copiii va striga pe nume?
NOU
da. sau mami si tati
NOU
mi-e ?
NOU
nu, mie. e un copil de 4 ani
NOU
corect :))))
NOU
Fara castravete murat????
NOU
Confirm, painea cu pateu fara castravete murat este ca spaghetti fara John Wayne
NOU
Clint era cu spaghetele nu John Wayne
NOU
Eu as fi atent si dupa faza asta.
youtu.be/BS6n3N4bDrU
NOU
” Luna, mie foame pateu
– Lunaaaaaaaaa, de ce am 2 felii pâine pateu aici?? ”
Sunt singurul care s-a împotmolit la astea?
NOU
corect se face asa: ii duci o farfurie cu o felie si o farfurie goala
daca intreaba de ce, zici:
– poate ti-e foame. poate te-ai razgandit
NOU
Eu le vorbeam parintilor cu “dumneata”. Lumea asta se duce pe copca.
NOU
Lumea aia da. Restul sunt bine-mersi…
NOU
Cunosc o familie cu 12 (doișpe) copii. Tat’su lor (un bețivan notoriu + bătut nevasta la cataramă [fără număr]) le-a cerut să i se adreseze cu dumneavoastră până mor! Cel mai mare are acum vreo 46 de ani și tot cu dvs îi vorbește. Și ăilalți la fel. Nu a dat niciodată salariul în casă. Direct la păcănele + vodca la barul de șa parterul blocului.
NOU
prefer sa fiu prietenul copiilor mei si respectul lor sa se manifeste in comportament, nu in modul de adresare
NOU
sarcasm mode
NOU
@Cetin – de acord, asta am vrut și eu cu ai mei. Părinte, dar și bff. Și nu mă ocolesc cu diverse discuții despre viață. La pubertate a fost munca cea mai delicată. Dar a meritat.
NOU
@Arhi: ”bla bla bla bla”’ (citat din fiul cu niste zile in urma)
😉
NOU
Tun minte ca odata am ramas pe seara acasa cu fratele meu si tata. Mama era plecata la munca in tura de noapte. Si tata ne-a pus sa mancam bors cu carne. Pe noi ne interesa mai mult partea cu carne care a fost devorata imediat si restul borsului se bronza la bec, in farfurie. Si mi-a venit mie o idee geniala. M-am apucat de burta si am inceput sa ma plang cat mai dramatic: taaaaati, taaaaati, au ce ma doare burta. Tata a sarit ca ars : ce sa faca tata?
Eu: mai da-mi o bucata de carne si-o sa-mi treaca :))))
Si am primit-o! Frate-miu statea cu gura cascata si se uita la mine si imediat se apuca si el- of, ce ma doare burta, aoleu! Doar a pana atunci, a mai inteles si tata ceva. Si nu a mai primit carne, doar a mancat bors.
NOU
Fii-miu nu a vrut orez nici in ruptul capului pana pe la 8 ani – nu pilaf, nu orez cu lapte, nu in budinca cu branza. ziceai ca-i radar de orez. Il simtea si la supa doar daca puneam cateva boabe. Mi-a zis sotul ca nu stiu eu sa-i introduc orezul si ca se ocupa el….Be my guest!
– Uite mai tata ce gustos e orezul asta cu lapte….mama-mama, are si scortisoara si coaja de portocala. E gustos! Hai mai, chiar nu vrei sa gusti?
– Nu! (si imediat isi punea ambele palme in forma de cruce pe gura)
-Hai mai tata, ca uite e sanatos…..(bla, bla-uri pe teme de sanatate)….si toti asiaticii il mananca!
Isi ridica usurel fii-miu palmele de pe gura:
-Tati, dar eu nu sunt asiatic!
NOU
1 0 pentru pusti :)))
NOU
pai vroia copilul sa fie ceva gen sanvish. 2 at a time. hhaaaa.nu?
sa fie impreunate, sa nu piarda timpul la cate o felie. logic si pragmatic. ura!