Fiul, către Luna:
– Luna, mie foame pateu.

Pune Luna pateu pe două felii de pâine, i le aduce prințișorului la pat.

– Lunaaaaaaaaa, de ce am 2 felii pâine pateu aici??
– Stai, nu te repezi, că nu trebuie să le mănânci pe amândouă…

Stă fiul câteva secunde, cugetă, analizează:

– Dar vreau să le mănânc pe amândouă…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

23 comentarii Adaugă comentariu

  1. Asa se face cand stii ca esti „number one” in casa. Nu e de ajuns sa vii doar o singura data cu mancarea la stapan. 🙂

  2. #2

    copiii va striga pe nume?

  3. #4

    mi-e ?

  4. #6

    corect :))))

  5. #7

    Fara castravete murat????

  6. #10

    Eu as fi atent si dupa faza asta.
    youtu.be/BS6n3N4bDrU

  7. #11

    ” Luna, mie foame pateu
    – Lunaaaaaaaaa, de ce am 2 felii pâine pateu aici?? ”
    Sunt singurul care s-a împotmolit la astea?

    • #12

      corect se face asa: ii duci o farfurie cu o felie si o farfurie goala

      daca intreaba de ce, zici:

      – poate ti-e foame. poate te-ai razgandit

  8. #13

    Eu le vorbeam parintilor cu “dumneata”. Lumea asta se duce pe copca.

    • #14

      Lumea aia da. Restul sunt bine-mersi…

    • Cunosc o familie cu 12 (doișpe) copii. Tat’su lor (un bețivan notoriu + bătut nevasta la cataramă [fără număr]) le-a cerut să i se adreseze cu dumneavoastră până mor! Cel mai mare are acum vreo 46 de ani și tot cu dvs îi vorbește. Și ăilalți la fel. Nu a dat niciodată salariul în casă. Direct la păcănele + vodca la barul de șa parterul blocului.

    • #16

      prefer sa fiu prietenul copiilor mei si respectul lor sa se manifeste in comportament, nu in modul de adresare

    • #17

      sarcasm mode

    • @Cetin – de acord, asta am vrut și eu cu ai mei. Părinte, dar și bff. Și nu mă ocolesc cu diverse discuții despre viață. La pubertate a fost munca cea mai delicată. Dar a meritat.

    • #19

      @Arhi: ”bla bla bla bla”’ (citat din fiul cu niste zile in urma)
      😉

  9. #20

    Tun minte ca odata am ramas pe seara acasa cu fratele meu si tata. Mama era plecata la munca in tura de noapte. Si tata ne-a pus sa mancam bors cu carne. Pe noi ne interesa mai mult partea cu carne care a fost devorata imediat si restul borsului se bronza la bec, in farfurie. Si mi-a venit mie o idee geniala. M-am apucat de burta si am inceput sa ma plang cat mai dramatic: taaaaati, taaaaati, au ce ma doare burta. Tata a sarit ca ars : ce sa faca tata?
    Eu: mai da-mi o bucata de carne si-o sa-mi treaca :))))
    Si am primit-o! Frate-miu statea cu gura cascata si se uita la mine si imediat se apuca si el- of, ce ma doare burta, aoleu! Doar a pana atunci, a mai inteles si tata ceva. Si nu a mai primit carne, doar a mancat bors.

  10. #21

    Fii-miu nu a vrut orez nici in ruptul capului pana pe la 8 ani – nu pilaf, nu orez cu lapte, nu in budinca cu branza. ziceai ca-i radar de orez. Il simtea si la supa doar daca puneam cateva boabe. Mi-a zis sotul ca nu stiu eu sa-i introduc orezul si ca se ocupa el….Be my guest!
    – Uite mai tata ce gustos e orezul asta cu lapte….mama-mama, are si scortisoara si coaja de portocala. E gustos! Hai mai, chiar nu vrei sa gusti?
    – Nu! (si imediat isi punea ambele palme in forma de cruce pe gura)
    -Hai mai tata, ca uite e sanatos…..(bla, bla-uri pe teme de sanatate)….si toti asiaticii il mananca!
    Isi ridica usurel fii-miu palmele de pe gura:
    -Tati, dar eu nu sunt asiatic!

  11. #23

    pai vroia copilul sa fie ceva gen sanvish. 2 at a time. hhaaaa.nu?
    sa fie impreunate, sa nu piarda timpul la cate o felie. logic si pragmatic. ura!