S-au turnat niște tone de pixeli legate de moartea angajatului Lidl, dus în teambuilding și pus să facă escaladă cu forța, ca să demonstreze spiritul de echipă, el fiind un șoricel de tastatură, ca noi toți.
Discuția a fost centrată, evident, pe clasica problemă tip Eu nu vreau în teambuilding, mie să îmi dați banii, că de restul nu mă interesează. Trecem peste alea cu Eu vreau să vin cu nevasta, eventual și cu copiii, să simțim concediul, că deja sunt ușor penibile.

Ideea e că teambuildingul, din punctul meu de vedere, e o activitate de muncă, la care poți participa sau nu, benevol. Nu știu vreo companie care să facă teambuildinguri în weekend, nu de alta, dar ar fi ilegal masiv, iar dacă se face în weekend, se asimilează, evident, unei ieșiri la băute și, cel mai probabil și niște sex, dar ăla nu mai e teambuilding.

Deci, dacă se face în timpul săptămânii, nu prea are nimeni de ce să vă dea vreun leu, gen Acolo sunt banii noștri. E o acțiune de job, oamenii care nu participă și sunt la birou sunt plătiți în mod normal, iar voi sunteți tot la birou, doar că la Pârâul Rece, numărând celulita de pe fesele vreunei asistente de manager. Sau junior dev, funcție de ce vă nemulțumește.

Continuând discuția despre acea potențială creștere salarială, despre cum mortul de la Lidl acum putea fi acasă, fericit, viu și cu 12 euro în buzunar, partea lui din costul teambuildingului, discuția nu e deloc complicată, există studii pe tema asta, cam în toate domeniile de activitate umană. Banii nu sunt decât o mulțumire temporară.

Un angajat este sau nu mulțumit de jobul său, îi place sau nu. Decizia este la nivel bazal, de feeling și are zero legătură cu motivația financiară, presupunând că deja s-a angajat pe un salariu care, la momentul zero, a fost mulțumitor. Oamenii consideră, întotdeauna, că o majorare salarială le va atenua nemulțumirile și forfota interioară pe care o simt când se duc la job. Problema e că, statistic vorbind, acea mulțumire de sine, stimulată de bani, durează între 3 și 6 luni maxim. După aceaastă perioadă, nemuțumirea revine, iarăși se consideră prost plătit, iarăși consideră că oferă prea multă muncă pentru câți bani câștigă etc. Pentru că problema sa, a angajatului nemulțumit, e sistemică și ține de educație, valori și conexiuni umane, nu de banii care îi intră în buzunar și care am stabilit deja că erau suficienți la momentul T0.

Așa că firma nu ar rezolva nimic dacă v-ar da vouă 12 euro, partea voastră din costul teambuildingului. Majoritatea i-ați lua cu o înjurătură, probabil nemulțumiți de sumă și considerând că meritați oricum mai mult. Iar luna viitoare ați face, la fel de probabil, scandal, că nu vi s-au dat cei 12 euro, care erau dreptul vostru, bănișorii voștri munciți, munculița voastră.

Firmele nu fac teambuildinguri neapărat pentru a uni echipa, așa cum credeți voi. Sigur, e un motivant și asta, dar, de fapt, o companie care vrea să prospere și să aibă angajați pe termen lung, face teambuilding și pentru a evalua starea de spirit a oamenilor și, ce e mai important, pentru a-i scoate la suprafață pe cei ca voi, pe eternii nemulțumiți, pe cei care conssideră tot timpul că merită mai mult decât li se oferă la acel moment. Pentru că, din punctul de vedere al unui angajator, preferi un colectiv care are aceleași plăceri și, în general, aceleași idealuri, chiar dacă ele conțin, neapărat, lălăitul de ITS MY LIIIIIIIIFE, NOW OR NEVER, la o cabană, troscăiți cu whisky mediocru. Întotdeauna un colectiv e mai puternic decât valorile singulare, când vorbim de o activitate economică. Și, din experiența mea, în majoritatea cazurilor, cei ce se consideră singularități, mari valori, oameni fără de care compania nici nu ar mai putea respira, de fapt sunt aurea mediocritas, fără de care compania prosperă bine mersi.

Prin urmare, ca să concluzionăm, dacă tânjiți la acei 12 euro de la teambuilding, puteți fi aproximativ siguri că problema voastră e în altă parte și că nu vă mai place ce faceți, nu vă mai place firma, șefii sau orice altceva, nu că nu mai poate copilul să își ia înghețată de banii ăia.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur