Mă duc azi să îmi iau odrasla mare de la grădiniță. Ajung în fața clasei, iese a mea radioasă, prin mulțimea de copii și răcnește (copilul meu nu are decât două tonalități, răcnet sau șoaptă, nimic intermediar):
– Tati, VREAU ȘI EU O REVISTĂ CU POPO!!!

Ok, mi-a căzut tavanul în cap, ceilalți părinți mustăceau subțire, eu, în mintea mea Na, Vasile, educație ce i-ai dat copilului, acum ți se întoarce totul înmiit, nu puteai să taci din gură, fi-ți-ar gura aia a naibii de rasist ce ești tu astăzi și mâine.
– Ce zici tu, iubito, revista Pronto? (ahem, cică să salvez situația, că, în mod normal, mai bușește dicția și, dacă o iei repede, se fâstâcește)
NU TATI, VREAU REVISTA POPO, CU PINGUINUL POPO, CARE ȚINE ÎN POALĂ O LIBELULĂ!

Deja în spatele meu se pfunise în râs grosier, iar mie îmi venea să intru sub gresie.
Ia tati, ieși din dilema asta, încearcă să privești demn în jurul tău, în timp ce zece perechi de ochi te privesc și simți cum laserele lor îți ard ceafa. Așa că mă decid să iau taurul de coarne și o întreb pe învățătoare:
– Doamna, aveți revista cu popo?

Doamna, fără să clipească, se ridică și îmi dă revista.
Pipo. Cu pinguinul Pipo.

Ghiciți care a fost primul lucru care i l-a răcnit trompeta mea maică-sii, când a intrat pe ușă, după ce i-am făcut 10 minute de instructaj că se spune Pipo, nu popo și că popo poate fi considerat jignitor de unii oameni.

pipo

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

59 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Tati mi-a luat POPO!!

  2. #3

    Pinguinul PIPO nu e POPO

    • #4

      Include: poveste inedită “Buca Nazdravana”

    • #5

      Mai da-o bre-n colo ca la pinguiu’ asta totul e subtil “pt generatia PRE” plus “jucărie cado”
      Un pinguin, doi pinguini! Nah, pana și genu’ e masculin…

    • #6

      Mai zic de “CURriculum?

    • fă-le feminine: o pinguiță, doo pinguițe, ‘le-ar ale boalii de scroafe

    • #8

      Și veverița? Veverița pe-o craca cu doua frunze? Aluzie la “scorbura” clar

    • Lasă-mă că lecturile de prin revistele astea sunt de toată beleaua. Ei cică povestesc “pe înțelesul micuților” pe Ion Creangă.
      . Era să leșin și eu și nevastă-mea când am citit. Zic cătră nevastă-mea, “tu soață, n-ar fi mai bine să începem educația asta peste vreo câțiva ani?”
      Citez:
      “Ionică a băgat mâna în scorbură și-a dat de pupăză”

    • #10

      Eu deja radeam de-a binelea la faza cu libelula din poala.

  3. #11

    Pinguinul PIPI

  4. #13

    Pinguinul Porno.

  5. #14

    Trebuia să te întorci către “zâmbareţul” din spate şi să-i spui “Să-ţi fie ruşine dacă te-ai gândit la ce m-am gândit şi eu”. 😀

  6. Al meu ăl mijlociu e în perioada de învățare a ambelor limbi: aia a părinților și aia de-aici. Așa se face că e cam confuz uneori, englezifică anumite verbe, “hai să ne jucăm” devine “leț go joaching” sau “eu nu țip” devine “ai em nat țiping”. Și mă duc să-l iau de la grădi. Ăsta cu lacrimi mari pe obraji sub privirile îngrozite ale educatoarei mi se plânge cu un creionaș în mână în fața tăbliței:
    “Și iz nat leting mi faching cars”

    • #17

      Si fi-mea de 3 ani are cam aceleasi probleme: Tata I want to fac (cuvantul din ro) like this. Partea buna e ca pana acum a zis doar acasa…nu si la gradi:)

    • #18

      Eu I-am bagat lectie de romana lui aia de la gradi si directorului de la scoala (bagat internet cu ce inseamna cuvantul fac si diferenta dintre foot si alt f_t) ca sa nu mai avem confuzii.
      La noi e si mai interesant ca fiind intre trei limbi e superinventiv. In timpul saptamanii la scoala e french immersion dar au si ore in engleza, sambata scoala romaneasca. Il intreb intr-o sambata ce a facut la scoala romaneasca si el imi raspunde:
      – Mami am fost bun, at the end am recevoir un stiker! 3 in 1 ca asa e in tenis

  7. si noi am purtat iarna ”pular” si cand mancam in oras ne rugam sa nu ceara ”pu*e” de cartofi…:))))

    • #20

      Eu am o verisoare care spunea phootooyash in loc de fluturas si shcoaye in loc de scoala. Ca sa nu mai zic cum spunea mure de padure…

    • #21

      dar si parintii aia care o puneau sa spuna MURE DE PADURE…

    • #22

      Parintii ei ma certau ca o puneam eu sa zica toate cele de mai sus.

  8. #23

    Tare mi-ar placea sa-ti cunosc copii, m-as incarca pozitiv pentru un an la cate pozne si chestii cred ca spun 😀 Nu mai este emisiunea aia cu “Copiii spun lucruri traznite?” Nu de alta, dar ar face un show bestial 😀

  9. #27

    Aham, al meu a pus picaturi in ochi la oftalmolog și i s-a mărit, citez, “pipula”.

  10. Acum apare si geani cu revista,caprita sodomia….sa vezi menajerie ce o sa ai acasa

  11. #29

    Prietenul lui Pipo
    Prenume : Vasile
    Renume : Arhi
    Varsta : 007

  12. #30

    Ok eu sunt un pic conflicted.

    ochi te privesc și simți cum laserele lor îți ard ceafa

    Nea, eu nu pricep, adica nu era amuzant ca pustoaica a facut o gafuza amuzanta ci presanta privirile parintilor. Why ?

    Intreabare din pura curioztate, deoarece eu sunt foarte bagwlist cu oamenii ale cararor pareri nu ar trebui sa existe sau nu conteaza.

    Ok I’m gonna go the extramile si sa inteleg ca daca esti bagpwlist la capitolul ” parerile gloatei care nu contaeza” tu ca om, dar ulterior explici doar copilului si nu cauti sa te scoti din ceva ce nu exista … parintii ar intelege ca tu iti educi copilul gresit si ar insufla asta si copiilor lor si implicit ar afecta relatia colegilor de clasa cu fata ta ?

    • #31

      Mai pe scurt si mai pe romaneste ce ai voit sa graiesti?

    • #32

      Nici el n-are habar si nici nu ii pasa daca intelegem ce scrie. E “bagpwlist”.

    • #33

      eu as fi curios daca ai tradus cu google translate.

    • #34

      @arhi dai cu magyar poate iese ceva 🙂

      intrebare: de ce ti-ar pasa ce cred parintii pentru o chestie genul asta.

  13. #36

    Puştiul meu (avea vreo 2-3 ani) supraveghea strada din cadrul porţii,o vecină draguţă “Ce faci puiule eşti singurel ?….Nuuuuu doam’la,Tati CACĂ shi Mama PAPĂ !”
    În traducere : eu făceam curat în padocuri la câini şi maică-sa pregătea masa

  14. #37

    Tot e bine. Copchila mea de 1 an jumate nu vrei sa stii cum Zice piure!! Mai si zice afara copiilor si mamicilor…. pule!!!!

    • nu-i singura… la 3 ani fi-mea m-a asigurat că, împreună cu maică-sa, “a futut pule”. făcut piure, adicătelea…

  15. pai na, ce fantezie au avut si astia cu revista…
    oricum, ceva mai bine decit cei care au inventat personajul pipi longstock 🙂

  16. #40

    Din partea parintilor a caror copil a cerut in gura mare “p..a cu frisca” (prajitura cu frisca) la cofetarie si a urlat ca ii cad flocii ( pijamalele) la gradinita: you know nothing, Jon Snow!

  17. #41

    Din partea parintilor al caror copil a cerut in gura mare “p..a cu frisca” (prajitura cu frisca) la cofetarie si a urlat ca ii cad flocii ( pijamalele) la gradinita: you know nothing, Jon Snow!

  18. #42

    Fram ursul

  19. #44

    *pe care.
    Scuze.
    Am încercat sa ma abțin, dar tremuram deja 🙁

  20. Esti sigur ca nu a invatat-o mama soacra?

    P.s. Eu la 2 ani invatasem sa zic : Dute-n p..a calului (ma invatase o baba fără ocupatie) si ghiciti cum salutam eu dupa aceea lumea pe strada?

    • #50

      Mie-mi placea aia cu du-te-n boabele ma-tii.
      si anotimpul care se termina in -vara :mrgreen:

  21. #51

    Cetin, imi pare rau sa iti zic, dar cred ca ai niste cititori care doar intra doar sa dea minusuri la comment-uri. Altfel nu imi explic cum isi iau minusuri niste oameni care povestesc ce prostioare zic copilasii lor. Sunt doar niste chestii funny. Atat de frustrati sa fie unii? Dai minus la cum a pronuntat gresit un copil? WTF?
    Se pare ca unii au doar un obiectiv in viata. Si presupun ca intra si la Vali si fac acelasi cacat. Dati minusuri la ce am scris eu, dati la unul care scrie prost gramatical … or … get a fucking life!

  22. #55

    Popo ca popo, da’ tzaPutzicu’ chiar exista:
    www.librarie.net/coperta/tapul-ticu-este-135766.jpg

  23. Astia cu copii raraiti, ia incercati sa ziceti: Arta pura !
    (Si sa-i inregistrati. Sa vada cand sunt mari 😉

  24. #58

    Era de un Crăciun, mai de demult. Eram mai tineri şi mai plini de emoţii, mai necopţi.
    Copii noştri, din prima grupă de la grădi aveau să participle la prima lor serbare de Moş Crăciun, cu pom împodobit cu globuri, cu luminiţe, cu Moş Crăciun real, cu cântecele şi poezioare, mă rog, iureş de trăiri şi emoţii de copil la grădiniţă în primul an, amestecate cu fiorii părinţilor, ce petrecuseră seri lungi învăţând câteva cuvinte pe care odraslele lor urmau să le spună moşului…

    După tragerea la sorţi a ordinii de pe tricouri, unul din copilaşii de faţă, unul foarte timid, dar cald la suflet, “i-a căzut” să înveţe “Cri-Cri-Cri, toamnă gri…”. Grea şi lungă poezia, dar mai ales fără rezonanţă în sufleţelul lui mic dar atât de mare descoperitor în ale serbărilor de Crăciun organizate altfel decât acasă.

    Ei, şi vine momentul minunat în care aşezat în poala moşului, e întrebat cum îl cheamă, câţi ani are, dacă a fost cuminte, “Ce poezie îmi spui?” etc.
    D-ale moşului întrebări…

    Ăla micu, mai mucalit din fire, înainte de serbare dispăruse cam 5 minute şi reapăruse chiar la începutul intrării în clasa unde se desfăşurau ostilităţile, cu un oarecare zâmbet şugubăţ pe chip, trecut rapid însă pe seama emoţiilor de către părinţii lui, nişte oameni extraordinari dar cam „plini de ei” şi de educaţia pe care i-o însuşeau copilului lor.

    Trebuie să menţionez că noi, toţi părinţii în anii aceia eram ca o familie. Ne vizitam, glumeam împreună, ieşeam în parc, sărbătoream împreună zilele de naştere ale copiilor, mă rog, un pic mai altfel decât azi.

    Eh, şi vine clipa cheie. Se face linişte, copilul trage adânc aer în piept, mamă-sa deschide gura silabisind primele cuvinte din prima strofă a poeziei, când, deodată rămâne crispată, înţepenită într-un rictus demn de filmele de groază auzind, că în pofida a ceea ce studiaseră acasă împreună cu întreg pachetul de bunice, mamă sau soacră, bunici, tataie sau tătăiuţu, copilul începe să recite ceva ce nu făcea parte din acelaşi stage-set:
    – Moş Clăciune, Moş Clăciune. Pe la noi să nu mai vii. Că mă piş pe jucălii şi te bag şi-n p**da mă-ti!

    Oroare. Blocaj. Lacrimi. De râs. În hohote. Noi, că ai lui… Moşul, siderat. Priviri în mulţime în căutare de ajutor. Noi ceilalţi plângeam de râs. Părinţii copilului parcă vroiau să intre în pământ de ruşine.

    În fine, explicaţia. Unii din taţii copiilor, mai glumeţi din fire, hotărâseră să îi joace o şotie tatălui pe care căzuse mămăruţa să întruchipeze personajul central al Crăciunului de la serbarea din grădiniţă. Zis şi făcut. Numai că nici acum părinţii copilului în cauză nu-şi pot explica cum se face că pentru poezia desemnată au fost necesare 7 zile de eforturi cumulate şi susţinute deîntreaga familie, iar pantru “nevinovata” poezie spusă pe genunchii moşului au fost necesare mai puţin de 5 minute de exerciţiu.

    Deh, nepătrunse sunt căile Moşului…

  25. #59

    fetita vecinei, 4 ani: “Mami a zis sa stam in casa dar noi ne-am “pulishat” afara.