Din țara tuturor ratărilor în viață

Scris de S.L.
Eu am o vorbă, norocul ori îl ai, ori ți-l făurești. Nimeni nu te-ar ploconi zilnic cu noroace dacă respectivul chiar ar crede în așa ceva. Vorbind de sănătate și ghinioane, am avut o revelație. Mai mult o privire de 360 grade.

Labirintul ăsta căruia noi îi spunem România, e un cimitir ambulant. E tot ce-mi place și disprețuiesc, pe care l-aș corecta dar parcă…merge și așa, e țara unde stai la rând…băga-mi-aș pula-n morții lui de Ponta, dar în gând. Și tot așa.

E românia, e țara tuturor ratărilor în viață. Acuși tragem a 27-a linie pe sicriul zilnic în care, în taină, ne plângem soarta.
La început au fost bătăușii. După bătăuși s-au aliat cu țiganii. După țigani, au început să-i cumpere pe țărani, pe needucați, necalificați, ăștia gen defuncți ambulanți. In a 7-a zi, dumnezeu a fost sa pupe moaste.

Saracii, care pe ei nimeni nu i-a ajutat niciodată, pupă prima mână întinsă. La modul sfintelor moaște. Parascheva e minciună, acolo dai bani, politicianu’ dă și el acolo o sacoșă din an în paște. Parascheva ce mi-a dat ?

Ani în care oameni mulți au murit din cauza dezinformării, neinformării ( sau fix a informării, if you know what i mean), ani în care serviciile secrete au prosperat, alături de clanurile țigănești, ungurești, moldoveni de peste prut și tot așa mai departe. Ceea ce iliescu a furat de sub nasu’ poporului, i-a fost furat la rândul lui de sub nas, pentru că e legea junglei.

Băutura e prietenă bună cu memoria pe termen lung, dacă o ții din scurt. O țară care de 27 de ani a avut la cârmă mii și mii de sabotori. Împăienjeniți ca sarcofagu’ lu’ tuthankamon, au promovat ideea că dacă furi de la proști, e ok, atâta timp cât o fac toți.

Suntem o țară de dilai și nu vreau să văd ce se întâmplă când scapă câinii din cușcă. Mafia din alte țări nu a luat forma zilei de azi prin planificare, ci din instinct și disperare. Mafia old school mă refer. După zeci de ani de ocupații și înjosiri, niște băieți s-au trezit să-și facă dreptate. Evident, lăcomia și drogurile au dus înspre alte căi.

Isis. mafia 2.0 a zilelor noastre. Sălbatici, grupați, nu au nimic de pierdut. Deja le-au fost luate bogățiile naturale, liniștea din(aintea furtunii) deșert, femei, copii, mortăciuni, abuzuri, umiliri, target practice. Abis, așa cum fac oamenii democratici și protectivi unii cu alții.

Dar trecem peste astea, că mă îmbolnăvesc de nervi. Apropo, sănătatea în românia.
Farmacii său pacanele. Cred că mai degrabă mi-aș încerca norocul cu sănătatea.

Deci nu ai pensii pentru cât pot să coste medicamentele. Asta dacă le găsești pe raft, pentru că unii le mai vând și-n stația de tramvai, la suprapreț.
La spital, fără spagă, ești doar un cadavru provizoriu. Și majoritatea spitalelor au morgă proprie, deci probabil ar fi mai ieftin să mori pe holurile spitalului. Nu tu bani plătiți pe medicamente, nu halești benzină inutil. Or’ să te care sclavii cu targa în pauza lor de țigară.
Dacă scapi de infecții, boli sau neglijență, înseamnă că n-a fost randu’ tău să iei clanță. Ieși din spital respirând acea tristețe zilnică, e o tristețe zen, resemnată plantată și plivita zilnic de proprii tăi concetățeni bugetari.

Poliție ? Rețele de prostituție, abuzuri în serviciu, intimidări cu arma din dotare. Șpaga e doar una din rotițele sistemului ăsta cârpit de un marinar pe marginea icebergului. Nu-i țin partea, e la fel de vinovat ca juma’ de țară. În frunte cu neamtu’.
Tre’ să trag să-mi fie mie bine, ca mâine nu se știe. După ce trece ziua de mâine, hai să-i fie bine și lu sor’mea. Zilnic devii din ce în ce mai uman când nu e vorba de banii tăi. Și nu-s ciurucuri, sunt vagoane de bani mânca-v-aș.

Pompierilor nu cred că ai ce să le ceri. Sistematizări proaste, apă lipsă, conducte sparte peste tot, mai cumpără unu câte o utilitară când are chef să mai dea bine în ziar. Toate’s de fațadă coaie. Pălmașii muncesc și liderii culeg laurii.

Postă română, anaf, pașapoarte, buletine. Mă duc la o tipă simpatică de la buletine și-mi zice că ea nu poate vinde timbre, pen’că nah, așa e sistemul.
Adică sunt obligat să-mi încredințez viața, sau mă rog, liniștea vieții către organele legii, însă statul nu are curaj să îi pună să vândă și timbre. Hmm. Bani vs. siguranța populației. Interesante prejudecăți are statul față de propria armată care s-ar presupune c-o să-l apere.

Animalele. Patrupede, urși la marginea orașelor, șobolani în parcurile din centrul orașului, cămine pline de gândaci. Și ajungi să vezi că nimeni nu face nimic din proprie inițiativă. Trebuie să marci banul.
Și când marci banul, atunci vrea să ciupească. Și după ce a ciupit, parcă nu l-ai îndestulat pentru propria sa valoare. Apoi poate îți fură ideea, își face ong, astfel suge pula pe banii statului. Câinii tot pe străzi, săracii tot între gândaci dorm. Șobolanii, tot la șobolani trag.

Media. E un câmp minat și zilnic vezi câte un stângaci cum sare în aer. Azi albă, mâine neagră, ce-i aia onoare ? banu’ tre să meargă…
Promovând violuri, crime, tot ce-i posibil pentru publicul însângerat.

Să ajungi tu să muți cadavre de copii, că nu-ți iese ție mișto cadrul ? Serios, la nivelul ăsta al dedicației am ajuns ?
Deci dacă își aprindea o țigară și stătea nepăsător, era mai ok decât încrâncenarea asta de a stoarce și ultimul strop de dramă. cadavru ăla n-o să ceară drepturi de autor, dă-l în pula mea. și ce dacă a murit la mine pe tarla, eu îmi iau jucăriile, blitzu și pachetu de țigări și mă urc în camioneta mea ce mănâncă 27 la 100 de km.
Ce, fix eu sunt vinovat? Eu îmi fac meseria de fotograf.

Zilnic am câte o foaie de genul ăsta în minte și tot aștept să vină cineva să o corecteze. Sunt blestemat să aud aceeași poveste la nesfârșit.

Sunt un om bolnav, într-o societate de oameni sănătoși, care-și dau în cap unul altuia. Am s-o iau razna într-o zi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt