Suntem la un prieten să facem un grătar. Şi cum nevasta manifestă pofte în direcţia mâncării unui grătar care să conţină şi peste, ne-am dus în Real.

Ne-am dus la raionul de peste, am ales ce voiam să luăm şi aşteptăm şi noi cu interes să ne bage în seamă cineva de acolo.
După vreo 5 minute, vine o doamnă cam la vreo 40 de ani şi ne întreabă, politicos:

“Ia zi fată, vrei să-ţi dau ceva?”

Eu, 34 de ani. Nevasta, 29. Nevasta, ceva manager prin Constanţa.
Nu ne păsa noua de apelative de astea, mai ales că amândoi suntem foarte lejeri de gură în general.

Dar mă gândesc că sunt oameni care ţin foarte mult la etichetă de genul acesta, la adresări protocolare, respect şi alte căcaturi de gen.
Şi desigur că se aşteaptă să le primească într-un hypermarket, unde, în mod normal, clientul este stăpân.

Din păcate, nu şi în românia. Aici vânzătoarele, chiar dacă sunt în hypermarket, tot stăpâne se simţ. Cele care ţin pâinea şi cuţitul.

Lipsă cursurilor şi trainingurilor de vânzări se simte acut.
Mă întreb oare când va lovi puţin mai brutal?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.