Contul meu
De când a crescut și ghindocul cu numărul doi, am o problemă gravă. Tot ce cumpăr, trebuie să cumpăr la doi. Neapărat identic. Bine, și înainte cumpăram, dar chestii gen ouă kinder, gogoșici, tablete etc.
Acum a apărut problema jucăriilor. Să te ferească dumnezeu să cumperi O SINGURĂ jucărie, pentru că ți-ai dat foc la valiză. Trebuie neapărat două identice. Nu de alta, dar când cumperi, trebuie să precizezi neapărat a cui este. Iar cel al cărui e jucăria nu o dă nici mort celuilalt. Nu, nu poți să nu precizezi, pentru că atunci se prezumă că e a ghindoacei numărul 1, care e mai mare și mai puternică.
Ultima bulibășeală a fost cu o jucărioară cu butoane, de la una din revistele de copii care aglomerează piața, gen Mia, Pop, Prințesa nuștiucare și tot așa. E o chestie cu niște cerculețe scufundate într-un lichid și trebuie să apeși pe 2 butoane ca să urci cerculețele pe niște țepe.
Nu vreți să știți ce tragedie a fost. Pentru că revista era cumpărată de la grădiniță, automat a însemnat că e a ghindoacei 1. Dar ghindoc 2 o voia și el, pentru că îi plăcea nespus. Ce plânsete, ce urlete, ce tragedii s-au consumat, nu vreți să știți.
S-a dormit cu jucăria în brațe, s-a ascuns prin cele mai îndepărtate unghere ale casei, s-au depus jurăminte eterne de durere și suspin, ură neîmpăcată și tragică.
2 zile.
Azi, admiram porcăria aia de plastic aruncată în capul scărilor și șutuită de amândoi când trec pe lângă ea. Niciunuia nu îi mai pasă de ea, am primit sugestia să o donăm unor copii săraci tati, poate au nevoie de ea.
Vis…
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Si eu am o problema similara cu al meu, in sensul ca se da de ceasul mortii cand vrea ceva, iar dupa cateva zile (maxim) o lasa aruncata pe undeva. Nici macar nu apuca sa o strice. Chiar ma gandeam ca ar fi util un magazin de jucarii gen consignatie de unde sa iei, chiar cu chirie, pe urma sa poti returna. Si sunt convins ca sunt multi parinti care se uita prin camera copiilor, fac un calcul mental la ce e acolo si se duc sa mai bea un pahar…
NOU
FARA GLUMA, CRED CA AM CATEVA SUTE DE KILOGRAME DE PORCARII DE ASTEA!
NOU
Clar ar fi util ! Ma gandisem la asta, la un moment dat, ca avem si noi o ghinda cu zeci de jucarii ajunse in dizgratie. Dar sunt prea multe probleme de logistica: costul spatiilor (magazin+depozitare), personal (vanzare, sortare), igienizarea si repararea jucariilor si, nu in ultimul rand, legislatia de comercializare in domeniu care nu-ti permite sa le vinzi oricum (si este corect sa fie asa). Benefic ar fi pentru ambele parti, sunt multi bunici sau parinti care asa si-ar permite sa cumpere cu un leu-doi jucarii, iar “furnizori” cu sacii stiu o gramada !
NOU
am putea face o platforma pe blog, unde sa va puneti astea la vanzare. e o idee…
NOU
Exisa si la noi magazin cu jucarii sh. Google it. Jucariile trebuie sa nu fie foarte rupte/distruse si o sa le primeasca
NOU
Arhi, vanzarea pe net rezolva doar o problema, a celor care vor sa le vanda. Cei saraci sau foarte saraci nu au internet, calculator, cont bancar etc. Ar merge doar ca sa se mai schimbe jucariile intre copiii care si le permit si se plictisesc de ele. Nu si pentru cei la care se referea fetita ta.
NOU
ce te retine sa le donezi? faci poze, le pui pe site si dai mai departe. cine doreste, te cauta si le ridica.
NOU
Al meu baiat le testa rezistenta cu greutatea lui. Si cum era cam plinut, niciuna nu rezista mai mult de o ora, doua. 🙂
NOU
Exista astfel de magazine care inchiriaza jucarii mai scumpute. Vazusem la TV intr-o seara si un reportaj legat de asta. Cautati pe google “magazin inchiriere jucarii” si veti gasi mai multe site-uri.
NOU
o idee
vorbiti la gradinita sa le donati si sa faca ei un fel de targ ( la vanzare in curtea gradinitei dupa program) intr-o zi, si sa le vanda la preturi foarte mici, iar banii sa fie folositi pt gradinita.
chiar daca nu se practica asta, ar putea incepe, si toata lumea ar fi avantajata.
NOU
e gradinita de stat, ar face puscarie daca ar face asa ceva
NOU
aiurea.. ca ma gandeam la banii de fondul scolii (gradinitei) care vorbeati altadata, si ar fi fost o idee sa stranga asa.
un exemplu: la scoala alor mei ( e publica), asta vara au scos la vanzare pe masute in curtea scolii in ultimele zile de scoala, cartile de povesti pe care au invatat sa citeasca si jucariile, cu 20p bucata.
(aici nu au abecedar, au multe carti de cateva pagini cu poze si o poveste scurta care sunt rodate intre copii, in fiecare zi fiecare copil e trimis cu o carte acasa pe care a doua zi o duce inapoi si i se da alta si tot asa, astea au fost vandute la sfarsit de an).
NOU
nu ai voie sa faci asa ceva intr-o institutie publica:))
NOU
*despre care vorbeati (îh!)
NOU
Exista deja (cel putin) un serviciu de genul asta. Trimiti jucarii utilizate la consignatia online, ei le vand, tu primesti banii minus comision. Proprietarii sunt din Cluj, dar ma gandesc ca probabil primesc jucarii si din alte colturi ale tarii, daca le livrezi prin curier – www.kinderia.ro/
NOU
Eu le-am dus la un cămin de copii. Să vezi expresia de pe fețele lor când au văzut cum se bucurau acei copii.
NOU
cand a fost junirou pe la vreo 3 ani am primit de la cineva 2 saci de jucarii ca nu mai aveau undei sa ii tina la bloc… (saci de rafie plini) a fost magic pentru el. noi deja aveam 1 sac. au trecut ceva ani de atunci, cam cati saci credeti ca am in pod acum? deci, oficial, cine vrea jucarii? sau eventual facem schimb. sac pe sac.
NOU
pfff nimic nu stii, jucariile nu se tin toate la dispozitia copiilor, se scot pe rand … asa ca ia jocul si ascunde-l 2 luni, cand va aparea din nou – veselie maxima 🙂
NOU
Sa fie asta explicatia pentru care imi pierdeam in copilarie prastiile foarte des? Prastii cu care spargeam tiglele caselor vecinilor, ca ii auzeam pe aia vaitandu-se bunicilor.
NOU
dacă te ajută cu ceva toţi copii fac la fel. aşa, ca părinte, îţi spun că tot ce e de la altul sau la grămadă (mai ales mâncarea) e mai bună.
NOU
Liliana
Adevăr grăit-ai!
Întotdeauna ce e de la alţii e cel/cea mai cel/cea. Orice i-ai cumpăra şi dărui, cu mici excerpţii este surclasat în momentul în care apare un element de comparaţie.
Been there, done that. And that. And this, too….
Eu le-am adunat şi le-am “pus la dispoziţie” pe stradă, ca-n sistemul german. În mai puţin de 10 minute nu rămăseseră decât cartoanele, ambalajele şi pungile de plastic în care le scosesem afară în faţa casei.
După “iureş”, am făcut un efort suplimentar de 5 minute în care am adunat gunoiul şi l-am dus la ghenă. Fast & Furious e prea puţin spus referitor la cum s-au desfăşurat “ostilităţile”…
NOU
Dar dormit cu bicicleta cea noua in pat cum ti se pare?
NOU
:))))) inteleg suferinta…:)))
NOU
pai..nu asa se face?
AAA…e vorba de copii?
NOU
Cred că e o idee bună strînsul în saci și schimbul sac la sac între părinți.
NOU
La ordinea zilei și la noi, de vreo 3 ani. Și cu hainele fac la fel, deși am evitat cât am putut să îi îmbrac la fel.
Ai mei însă nu le părăsesc, știu exact pe unde se află cea mai mică drăcie și tragedia e și mai mare dacă cumva se rătăcește vreuna…
O dată la câteva luni însă mai dăm din ele, întotdeauna cu acordul lor. Le pun singuri în plăsuțe și-s liniștiți după, alegerea a fost a lor.
NOU
se aproprie ziua alor mei, ma ia cu ameteala..
ouale kinder te omoara cu zile, ca se aduna un milion de chestii minuscule prin toate uncherele casei, apoi cele o mie de masinute si cele o mie de printese/sirene/fairies, ca acum mica sirena se vinde in gasca, orice personaj din desene animate are prieteni, rude si dusmani si trebuie cumparati toti, piese lego care cu toate eforturile ajung sa fie din ce in ce mai putine inapoi in cutie, si cand faci curat te gandesti daca bucata aia minuscula de plastic s-a rupt de undeva sau e o piesa de lego.
din cand in cand le dau doua pungi uriase si-i trimit sa selecteze jucarii pe care nu le mai vor ca sa le donam altor copii. coockie monster si elmo inca ocupa teritoriul, desi prefera sa-i vada in actiune pe youtube decat sa se joace cu ei.
si toate astea ca de fapt majoritatea timpului sa joace angry birds, despicable me si talcking tom pe computer.
NOU
îmi aduc aminte cum am căutat cele 5 vrăjitoare. că erau cinci prietene. problema era că nu găseam pe toate cinci (se vindeau separat) la aceeiaşi dimensiune. să vezi alergătură. sau cum, tot de la aceste vrăjitoare citire, se face o baie magică ca să capeţi puteri miraculoase. uite aşa cumpărăm pentru baie nu ştiu câte uleiuri din astea de la plafar şi pe urmă numărăm cu pipeta. trei icături de-alea, cinci din celelalte samd… dar a fost frumos, mai ales aromat.
NOU
haha!! da, si mai sunt alea de le pui in apa si-si schimba culoarea.
aa, si dupa ce au scos la vanzare toate printesele posibile in toate ipostazele posibile s-au gandit ca de ce sa nu scoata si printii (da Disney, la tine ma refer!).
Tinkerbell &comp.
pot sa inteleg si asta, dar mica sirena nu era doar una?? de cand o gasca intreaga?
NOU
cred că recordul de figurine puse în vânzare îl deţine pokemon. vezi tu, noi suntem generaţie mai veche şi am prins desenul ăsta la apogeu. avea, pe atunci, peste 140 de pokemoni. norocul meu a fost că la noi nu existau magazine să-i aibă pe toţi, dar undeva între 10-20, cei mai cunoscuţi, tot am cumpărat. am căutat acum să-mi aduc aminte de pokemonul principal cum îl chema. pikachu. pe ăsta l-am avut în diverse forme, de la breloc la figurină de pluş. cred că mai există vreunul pe undeva, că au fost destui. aşa că totuşi, disney e mai cumsecade.
NOU
da, sunt interesati numai de ce e la moda, ma gandeam sa scol din morti un cub Rubick (inca se mai gasesc de cumparat) sau jucaria aia japoneza, sa ma omori si nu mai stiu cum se chema, de trebuia avut grija de el, altfel murea 😀 , dar pur si simplu nu sunt interesati, alti copii nu au auzit de ele, nu se discuta aprins cu pasiune in curtea scolii sau in parc de ele, not interested 😀
acum cumparam angry bird si “teleportam” in computer, altfel e vax albina..
NOU
tamagoci
NOU
Tamagotchi, asta e.
NOU
dacă îţi spun că suntem bătrâni. am avut tamagotchi. îl luam la muncă că ea uita şi să nu moară. a murit până la urmă sau că a uitat toată familia de el sau că i s-a descărcat bateria. nu mai ştiu. ştiu că ultimul l-am primit de la mac. ăsta a vut viaţa cea mai scrută. că trecuse furia. cu toate astea. cea mai iubită jucărie a ei a fost una de plastic, simplă, o bufniţă cu ochelari botezat dexter. după dexter, normal. nu după dexter de-acum din serial ci după ăla din desenele animate, pe care, cu graţie, l-am uitat la o terasă. îmi amintesc cât am putut să fug, nu era departe terasa, era la 2 staţii de casă (am fost acolo cu o prietenă, la cafea,da?), cu frica în sân să nu-l fi aruncat cineva. oamenii drăguţi, îl lăsaseră acolo de parcă aştepta. ce uşurare. nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla dacă nu îl mai găseam. de, după cum spuneam, amintiri.
NOU
ca fapt, divers, deşi acum suntem la facultate, dexter stă cuminte pe biroul ei şi veghează. nici nu mai ştiu cine şi când sau cum a cumpărat jucăria. simplă de tot. restul jucăriilor, lego, păpuşi, maşinute şi ce o mai fi fost sunt duse demult, dar nu şi dexter.
NOU
Strategie a unor prieteni care nu au casa invadata de jucarii inutile:
Sunt cu fetita (3 ani) la cumparaturi si daca cere ceva ii spun ca o pun pe lista.
Daca dupa doua saptamani mai cere chestia respectiva atunci o cumpara, inseamna ca si-o doreste cu adevarat,
– Pana acum majoritatea jucariilor din casa sunt primite, nu cumparate!
– Pot sa intre in Noriel si sa plece de acolo fara sa fi cumparat nimic!
Totul tine de cum ti-i educi 😉
NOU
chestie de gust. prefer sa am copii care nu sunt frustrati de tot felul de reguli asa zis educative, dar facute ca sa mai economisim ceva bani. e copil, are cativa ani, cand o sa ii iau jucarii, cand il trimit la facultate?
NOU
Mark, functioneaza, dar cred ca prea multa austeritate strica (niste reguli micute cat sa nu devina haotici si domnul Goe sunt suficiente), pana la urma e bine sa le oferi atat cat poti din tot ce isi doresc, o data sunt copii si daca tine de tine sa le oferi o copilarie fericita, de ce nu?
NOU
Asta cu lista o aplic pentru mine. Am salvat multi bani asa.
NOU
Mie mi se pare o chestie decenta ce a spus Mark. Nu vad nevoia sa cumperi unui copil atatea jucarii. Sa mai iasa si afara la joaca, sa-si mai faca mai multi prieteni decat sa aiba o camera plina de jucarii care majoritatea stau abandonate sau stricate intr-un colt (seen that many many times). Nu ma intelegeti gresit, ii voi cumpara si eu la momentul respectiv dar pur si simplu nu vad de ce ai cumpara atatea jucarii … Nu cred ca devine frustrat copilul daca nu-i cumperi o data jucaria dorita. Zic si eu
NOU
Nu e vorba de austeritate, nu intelegeti gresit, e vorba de evitarea risipei. Copila are orice jucarie isi doreste, dar sa o doreasca cu adevarat, nu se actioneaza dupa toanele de moment.
NOU
In curand vine luna cadourilor, propun o cheta, cine vrea si poate, sa doneze jucariile care nu mai sunt folosite si sa mergem cu ele la o casa de copii…
NOU
Era o chestie de genul acesta?
www.amazon.com/Handheld-Water-Game-Rings-Colors/dp/B00BQJUDL0
Daca da, zi-mi exact cu ce revista se dadea :))
De mult caut o chestie anti-stress, iar asta mi se pare cea mai potrivita 😀
NOU
Si eu ii cumpar jucarii copchilai! Acum au un rost “aruncatul” banilor! In bucuria copilului!
NOU
Am 5 saci cu jucarii in pivnita. Cine ii vrea?
NOU
Daca e adevarat… iti recomand sa le donezi unui orfelinat.
NOU
Florin, e adevarat. Sunt jucariile pe care le aveam eu si sora mea cand eram mai mici. Am mai donat din ele, recunosc altele le-am mai si vandut, preturi mici, dar am avut extrem de multe. Singurul papusoi pe care l-am pastrat e un iepuroi de 2 m inaltime ..
NOU
Un copil se poate distra mai bine cu o minge intre prieteni decat cu o mie de jucarii (bineinteles de la o varsta in sus).
NOU
Nu pot sa uit ce mi-a spus socru-meu, om simplu si cumsecade, ramas uluit cand a vazut intr-o zi toate jucariile lui fii-mea: Mai baiete, dar cu banii dati pe jucariile astea puteai sa cumperi o masina ..
NOU
Si eu tin minte ca mergeam la gradi, si la scoala primii ani, de cateva ori pe an cu jucariile de le avem de vandut sau schimbat, 2-3 bucati fiecare copil. Si fie schimai papusa pe o alta, fie vindeai pe o suma modica ratusca si pe aceeasi suma modica cumparai calutul.
Si din ce am inteles de la o colega de serviciu, cu junioru clasa 0, inca se practica, la stat. Depinde de fiecare invatatoare.
Erau si ocazionalele colecte pentru copii amarati, sau carti/caiete pentru reciclat hartie.
EU pe vremea mea am prins, toamna, de adus cate un borcan gol de acasa, o sticla de sticla, probabil obiceiuri ramase de pe vremea lui ceasca.
NOU
Ok, înţeleg că sunt multe jucării disponibile, în sac, sau “endeveduale”.
Cum procedăm?
Sau mai bine zis, hai să lărgim tematica.
În concluzie, neţinând cont de numărul mai mare sau mai mic de jucării disponibile @home sau uatevă’, atunci când vine “ziua alor mei”, aţa cum Maria_mea dixit, cum ducatul marelui speghetar alegi ceva din multitudinea opţiunilor “desponebele” pe rafturi? Cum faci selecţia, astfel încât copilul să fie extaziat, iar extazul să ţină mai mult de 24h?
PS: Cum să fie şi el, copilul, fericit şi de egală măsură şi tatăl ori mama? (în traducere, să se joace şi el când scapă din mâinile părinţilor acel “ceva”? 🙂
NOU
In vacanta de vara donez toate jucariile care nu mai sunt de varsta lui. De vreo doi ani de cand a capatat mania inventarului (stie fiecare jucarie de cine I-a fost data si cu ce ocazie) incercam amandoi sa decidem ce jucarie trebuie data si unde. Cel mai mult am donat la centrul unde el i-a ajutat pe copiii autisti. L-am bagat intr-un program in care sa-i ajute pe copiii cu grad mic de autism. A invatat acolo ce inseamna acel “share” si ce inseamna zambetul pe fata unui copil care a invatat asta mai tarziu decat el. Si asa primeste pe tabela lui zilnica un “happy face”.
NOU
si pe ebay pot fi vandute
ca exemplu, asta e o lista cu disney cars folosite si vandute deja.
www.ebay.co.uk/sch/i.html?_from=R40&_sacat=0&LH_ItemCondition=4&_nkw=disney+cars+toys&LH_Complete=1&LH_Sold=1&rt=nc
NOU
@Arhi, la mine nu se întâmplă așa, deși am 3. De când am instituit sistemul de puntaj iar în el se dau puncte considerabile pentru împărtășirea jucăriilor cu ceilalți avem liniște totală. Ba mai mult, există între ei un fel de înțelegere ca tot ce e nou să ajungă la ăla mic, că el oricum se plictisește repede, pe urmă ajunge și la ăștia mari și nu e nicio problemă.
Cât despre jucării nefolosite, aici sunt parcuri unde te duci și-ți donezi jucăriile și după ce se dezinfectează se pun la locurile de joacă, la groapa cu nisip, la centrul de copii sau chiar la intrarea în parc într-un coș. Ori le poți vinde la Yard Sale, pe $1 sacul sau să le dai la schimb pe un alt sac de la alți părinți.
NOU
*punctaj – ori mi-e foame ori sunt neatent :))
NOU
Fii barbat si impune-te, din cand in cand, in fata lor, ca daca-i rasfeti prea mult, o sa-ti para rau mai tarziu.
NOU
Corect, un tată tre` să-şi înveţe copiii că ăla care dă cu pumnu-n masă e barbatu-n casa. Altfel or să ajungă, doamne fereşte, să nu-i ştie de frica.
NOU
Inainte de functia de loisir, jucariile au rol educativ. Sunt instrumente cu care inteligenta si personalitatea copilului se cizeleaza. Consider că e indicat ca părintele să aleagă jucăriile și nu copilul.