Mă uitam la clipul acestei doamnei bine de pe net, inițial cu amuzament. Dacă o să îl priviți, o să înțelegeți și voi motivul, vocea afectată, cuvintele căutate, care denotă lipsa de cultură, lipsă spoită cu o pronunție forțată a cuvintelor, ironia cu corectarea gramaticală a tipului, ea folosind, în următoarele 30 de secunde, expresia Sunt foarte specială.

După care m-am întristat. Foarte serios. Ascultați ce spune. Sunt singură pentru că îmi aleg cu grijă persoanele care stau lângă mine. Practic, ești singură pentru că nimeni nu stă cu tine, doamnă. Și e trist. E trist pentru că e un subiect care se vede că vă macină, altfel nu l-ați aborda. Singurătatea este, într-adevăr, o alegere, doar că nu este alegerea ta.

Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu alegerile oamenilor, nu asta vreau să scot în evidență. Ci faptul că, după o anumită vârstă, găsim oameni din ce în ce mai singuri. Iar sucul de portocale băut pe gazonul de 400mp plus suprafață construibilă nu ține loc de socializare, de căldură umană sau, la vârsta jucăușă a doamnei, de un bărbat sau o femeie care să știe să recunoască semnele unui AVC.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.