Contul meu
Citeam ieri o știre despre o doamnă din Spania care a câștigat, la divorț, 204k euro de la soțul ei, pentru că dânsul a insistat să stea acasă în cei 20 de ani de căsnicie, să aibă grijă de copii și să pună o fasolă caldă cu pancetta când vine domnul acasă de la muncă. Anyway, omul își merită soarta, nu ai cum să ții un om blocat o viață și, când vrei să divorțezi pentru că mașină roșie și păsărică tânără, să ai pretenția să nu îi dai niciun ban, pentru că tu ai câștigat banii.
De fapt, mă gândeam la bărbații sau la cuplurile care aleg chestia asta, ea să rămână casnică și să aibă grijă de copii, cea mai minunată ocupație din lume, cea de mamă, iar el să aducă bănuțu acasă. Desigur, nu vorbim de milionari, miliardari sau Elon Musk, că acolo, din momentul în care a desfăcut picioarele doamna, deja nu mai are probleme financiare vreodată. Vorbim de cupluri normale, care chiar țin unii la alții.
Mi se pare o lipsă gravă de orizont, când decizi să faci asta, mai ales într-o societate super tehnologizată ca cea din ziua de azi. Efectiv nu gândești mai departe de vârful degetelor și nu reușești să iei în calcul variabilele normale ale vieții. Ai decis că ești casnică. Au trecut 5 ani. Hai, 10 ani. Viața a trecut pe lângă tine, nu mai știi să faci nimic, în afară de Cea mai minunată ocupație din lume. Iar soțul tău moare. Brusc. Nu vorbim de eventualitatea în care face un AVC și îți devine povară și balast. Nu, doar moare și te lasă singură?
Ce faci? Ai pierdut orice legătură cu lumea, nu știi să faci nimic util nimănui, ești absolut inangajabilă, singurele joburi unde te poți duce sunt vânzătoare de chioșc, iar acolo lupta e mare. Și salariul la nivelul cât cheltuiai înainte în 2 zile la Mega. Ce faci? Cum te descurci? Dacă nu ai părinți sau apropiați pe capul cărora să poți ateriza, agitând stindardul durerii, ești, efectiv, mâncată.
Serios, dacă vă căsătoriți, sau aveți o relație seriosă, fiți motorul acelei femei. Împingeți-o înainte, deschideți-i drumuri și cariere, dacă vă stă în putință, fiți primul suport pentru asta. Idioțenia aia cu Cea mai frumoasă meserie din lume e o cretinătate și un gunoi, născocită pentru a ține femeile supuse, pentru că, dacă nu ai bani, nu ai nici cerințe.
Închei amintindu-mi, în spatele ochilor, cum pleca tatăl meu vitreg de acasă, de sărbători, câte o lună, god knows where și îi arunca maică-mii, pe jos, câte o hârtie de 100 de lei, atrăgându-i atenția că trebuie să îi ajungă până se întoarce.
Nu fiți oamenii aceia.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
sunt de acord cu sustinutul sotiei sa faca ceva fain si chiar banos. Nu cred ca ar fi neaparat rau sa stea acasa daca cumva familia are bani sa nu se mai streseze de viitor. Asta cu 2 joburi in familie e ceva relativ recent. De ex in anii ’70 in SUA si alte state mai dezvoltate a fost suficient ca sotul sa mearga la lucru si sa aiba bani de 2 masini, concedii si casa in rate.
Ideea de femeie cu mega cariera a fost imbracat frumos in feminism, eliberare etc. Rezultatul? S-a dublat nr de angajati (muncitori), veniturile au fost foarte erodate ca majoritatea traiesc de pe o zi pe alta, ambii parinti merg la lucru, copiii sunt crescuti de scoli, media (mass si social).
NOU
Daca are bani sa sa nu se mai streseze pentru viitor nu mai bine o incurajezi sa-si urmeze ceva hobby-uri si pasiuni? Pentru ca e si ea om, nu doar mama.
NOU
a fost literally primul lucru care l-am scris…
NOU
Bine bine dar de ce nu sustii sotia sa faca ceva frumos?
😀
NOU
Si barbati. La recensamant au fost vreo 260 mii de barbati casnici si aproape 1 milion de femei.
Mi se pare o prostie sa trebuiasca sa te angajezi daca nu ai nevoie.
NOU
în principiu, de acord cu ultima propoziție. cu o condiție ”nu ai nevoie”= bani proprii.
dacă ”nu ai nevoie”= veniturile partenerului de viață…… viața e curvă.
sunt atât de multe neprevăzute că eu n-aș vrea să risc.
NOU
Asta e din trendul de “intoarcere la origi” care e acum in floare intre mamiki.
– E la moda sa stai acasa cu copilul, asa faceau si stramosii dar nu se tine cont ca aia era “menirea” femeii atunci, sa toarne plozi si sa stea la cratita, nu avea de ales.
– sa dormi in acelasi pat cu copiii pana la 14 ani, ca asa faceau si stramosii, fara sa tii cont ca aia nu aveau de ales, aveau de multe ori o singura camera, pentru ca atat isi permiteau.
– sa alaptezi pana cand merge la scoala, ca inca se mai practica prin triburile Africane (argument real!) fara sa tii cont ca mamele alea nu au ce altceva sa le dea sa manance de multe ori
– mamaliga vartoasa si uleiuri esentiale. Da-i in plm pe doctori si progresul din medicina, mama stie cel mai bine.
NOU
Sunt pentru sprijinirea partenerei în cariera. Dar as pune piciorul în prag dacă ar deveni vreo workaholic prin Pipera care sa lucreze 12 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. O astfel de cariera nu e compatibila cu o mama. Nevasta-mea are un program ciudat, lucrează de pe la 11 pana la 19:30. Cand vine o apuca chestiile, dat cu aspiratorul strâns nu știu ce. De multe ori o opresc și fac eu chestiile alea pentru ca fi-miu vrea sa stea cu maica-sa, ii e dor de ea iar weekendul e prea scurt.
NOU
In principiu, esti de acord!
NOU
ăăăă, sper să nu dau prea tare cu bățul în baltă, da’ de ce nu faci chestiile alea (aspirator, etc) înainte să vină ea și să vadă că e necesar să fie făcute?!
bine, dacă și tu ajungi cu juma’ de oră înaintea ea, ești scuzat. 🙂
NOU
o intrebare foarte buna si nu ma supar deloc ca ai pus-o. in primul rand e greu sa fac chestiile aste cu fi-miu acasa. la 4 ani nu prea sta locului sa se joace singur si parca nu l-as zombifia cu televizor doar ca sa fac eu curat.
al doilea motiv ar fi ca si eu vin destul de obosit de la munca. barbatii sunt mai “pizde” cand e vorba sa faca treburi prin casa dupa munca, femeile sunt mult mai rezistente din punctul asta de vedere.
NOU
Serios, internetul ne-a tampit, de fiecare data cand vad un raspuns simplu, decent si de bun simt simt la o intrebare simpla care de obicei genereaza 1000 de imbatzosenii si interpretari de atac, ma induiosez ca la nasterea unui mielutz. ZZ, inteleg perfect ce vrei sa zici in cazul vostru, insa sunt o gramada de cariere care nu sunt compatibile cu conceptia general impartasita despre rolul mamei. Femeile medic, pilot, militar si multe altele nu au 9 to 5 jobs si totusi sunt si ele femei, au si ele dreptul sa isi doreasca sa fie mame si sa isi iubeasca si meseria in acelasi timp. Mno, natura discrimineaza din start femeile :)) damned if you do, damned if you don’t. In mod sigur nu e usor sa fii nici copil de mama cu job de asemenea natura…nu sunt sigura ca am o concluzie..
NOU
stai asa, sa ne intelegem. te cuplezi cu o domnisoara care e medic sau pilot, sau cel putin a urmat pe aceasta cale in cariera, iti asumi ca o sa aiba un job solicitant. Eu vobeam strict de femeile care ar putea sa lucreze standard 8 ore, dar aleg sa bage 10-12 din ambitia de a avea o cariera nu stiu cum. CEO-ul nu da 2 bani ca sta Maricica pana la 2 dimineata ca sa termine raportarea. am vazut-o treaba asta cu ochii mei, nu numai la femei. colegi caposi care isi tot luau sarcini ca sa impresioneze managementul, didn’t fucking work.
pierzi niste momente deosebite care nu se vor mai intoarce niciodata.
NOU
Eu zic ca trebuie emancipat in continuare si nu mai trebuie gandit traditional. Cel mai bine ar fi sa fie 3-4 femei la un barbat, noua familie. Unele ar merge la lucru, unele ar sta cu copiii si barbatul ar fi tinut de prasila si sa mai faca chestii mici pe langa casa si sa-si urmeze hobby-urile.
NOU
Da, ai complet dreptate. Eu am devenit casnica ca am calatorit cu sotul meu ca sa nu fim departe unul de celalalt, el lucrand intr-o industrie unde divorturile sunt la ordinea zilei. Apoi a venit pandemia. Pentru o femeie care nu le are cu IT-ul, sa gasesti o profesie white-collar care poate fi facuta la distanta e aproape imposibil. Iar in administratia publica si munca de birou nu mai intru, prefer sa matur pe strada. M-am apucat de croitorie, dar unde sunt se cauta exclusiv oameni cu experienta in domeniu.
Sunt o fire anxioasa si gandul ca sotul meu ar pati ceva e omniprezent. El ma incurajeaza sa incerc orice imi trece prin minte. Ma gandesc serios sa ma apuc de sudura.
NOU
Daca sti sa faci un cordon de rochie atunci sti sa faci si un cordon de sudura!
NOU
Glumesti? Femeile in cazul asta descris de tine pot fi professional housekeeper, si stiu multe familii cu copii care ar plati bani buni sa vina o femeie de genul sa le faca curatenia de mentenanta si sa le gateasca doua feluri de mancare la oala, etc. Adevarul e ca si noua ne surade ideea si nevasta-mea ar fi de acord sa platim pe cineva sa ne mai degreveze un pic de muncile astea ca sa putem sa ne ocupam mai mult de copii si de hobby-uri.
NOU
sunt pe vreo 2 grupuri specifice pt orașul bucurești. oameni chiar plătesc bani buni pt ce zici. azi, acum, în bucurești, cel puțin. chiar și cu contract de muncă.
NOU
Dar foarte multe mamiki vor ele insele sa stea acasa ani in sir. Si sa-i alapteze pe copii pana se casatoresc (ei, copiii).
Iar daca le citesti pe blogheritele care fac bani seriosi de pe urma nătângelor de mai sus, vezi cum le incurajeaza. Sa nu ratezi primii pasi, sa nu ratezi mersul la scoala, sa nu ratezi prima iubire a copilui. Si musai sa-l alaptezi ani in sir, ca asa scrie in Manualul de tâmpeală parinteasca.
NOU
de ce o injuri pe miruna siminel??
NOU
Esti o figura :))))))))))
Adevaru-i ca pe mine ma amuza tipa. E o arta frate, sa te plangi in continuu, obsedant, de cat de mult muncesti si de cum nu face barbatul tau nimic in casa (desi omul ala munceste de-i tine pe toti 4) si de cum socrii nu te ajuta cu copiii, in acelasi text in care scrii ca nu vrei sa te intorci la munca fiindca preferi sa petreci timp cu copiii.
NOU
la ce plm munca sa se intoarca? tu te-ai duce la un stomatolog care de 10 ani nu a mai profesat?
NOU
Eu nu inteleg ceva. Cum puii mei sa studiezi 6 ani medicina, apoi inca 5-6 ani rezidentiat presupun, ca mai apoi sa-ti bagi picioarele in toti anii astia pentru un plod. Poate nu inteleg eu cum e cu dragostea asta de mama, dar la un moment dat ma gandesc ca trebuie sa pui stop. Ajunge. Fac sacrificii pentru copil, dar sa imi ard asa pe rug ultimii 12 ani din viata pentru ca… ? Mi se pare ca in momentul ala nu mai esti om, nu mai existi tu ca persoana, te transformi din parinte in sclav pur si simplu. Dati cu hate. Sau cu pareri.
NOU
in clipa in care alaptezi copilul pana la 7 ani, ai o boala psihica. deci da.
NOU
stomatologia nu are rezidentiat.
NOU
Da, stomatologia nu are rezidentiat, dar chiar si asa… sunt 6 ani. Si chiar daca nu uiti tot si poti sa-ti recapeti dreptul de practica dupa ce faci nu-stiu-ce cursuri, nu e acelasi lucru. Esti in buna masura “pafarist”, medicina progreseaza, nu esti la curent cu noile proceduri, n-ai mai citit literatura de specialitate, n-ai mai fost la congrese, n-ai mai studiat, n-ai mai aplicat.
Plus ca nu pricep… cum sa abandonezi o profesie stabila, specializata, pentru treanca-fleanca pe un blog de mamicenie?
NOU
mai ales ca tehnicile evolueaza continuu
NOU
Minerva, nu stiu, eu sunt de acord cu tine, ziceam doar de rezidentiat ca nu exista :). In rest, cum? Cu inconstienta si niste hormoni. Mie mi se pare un drum foarte riscant iar personal nu agreez deloc riscul, plus ca fratica…eu in 2 ani de CIC, cu toate avantajele absolut evidente si reale, am turbat cam dupa 6 luni si am simtit dupa 2 ani ca mi-a murit juma de creier. Sa faci asta forever mi se pare psihic foarte greu, si la sfarsit de drum nu stiu daca ai cu adevarat un return on investment. Dar mno, fiecare cu alegerile lui, naspa e ca probabil simt nevoia sa isi justifice alegerea si creaza tot felul de fantezii educationalo-psihopupu cu beneficiile vietii de martir matern si induc alora care chiar se uita in gura lor tot felul de vini si complexe. Cat despre profesia ei, nu e ca si cum era neurochirurg de ar fi smuls-o din viata copilului, era stomatolog isi facea programul cum voia cat voia, probabil nu era pasiunea vietii ei, just a job de care nu avea cu adevarat nevoie. So…mno, not my circus, not my monkeys..
NOU
@Crostina, la final rezultatul e același. Copilul pleacă la casa lui și te mai suna de 2 ori pe lună. Dar ca mama casnică poți face guilt trip din ăla nesimțit copilului că te lasă singura după ce ți-ai sacrificat viața pentru el.
NOU
@zarax, pai normal ca te suna de doua ori pe luna ca doar sta inca cu tine in casa si ii calci chilotii si lui si nevesti-sii.
NOU
Lasă casnicele, alea mai au o oarecare siguranță. Noul trend pe tiktok e stay at home girlfriend www.youtube.com/watch?v=DW-J8tsWxD4
NOU
My two cents… in primul rand, fiecare ar trebui decida ce-si doreste, mi se pare scarboasa ideea de a impune cuiva ceva, daramite partenerului/ei de viata.
Mai departe, mi se pare destul de mixta povestea. Pe de-o parte, putem vorbi despre specializare. Hear me out, nu e vorba despre “femeia tine mai bine cratita in mana” si “barbatul e mai destept”, ci de temperamentele diferite pe care le avem, functionam destul de diferit. Barbatii au apetit la risc mai mare, tind sa fie mai workaholici, tind sa le aiba mai bine cu cifrele (vezi testele PISA) care de regula sunt asociate cu domenii mai banoase, in timp ce femeile tind sa fie mai empatice (poate si din cauza asta multe se indreapta spre domenii mai putin banoase, gen educatie), ceea ce oricum le face mai potrivite pentru viata familiala. Asta nu inseamna ca nu sunt oameni care nu sunt fundamental diferiti de povestea, dar totusi… btw, un exemplu interesant, cu cat o tara are un nivel de trai mai ridicat si un grad mai redus de discriminare, cu atat femelie fug mai tare de STEM fiindca daca ar fi sa aleaga ce le place, aleg mai degraba sa faca chestii mai light, mai putin banoase, dar mai haioase pentru ele (revin, nu toate, dar graficul din articolul de mai jos este foarte ilustrativ).
www.theatlantic.com/science/archive/2018/02/the-more-gender-equality-the-fewer-women-in-stem/553592/
Acum, dupa ce am spus ce am spus mai sus, mi-as dori ca sotia mea sa lucreze, sa aiba teluri profesionale si asa mai departe (ceea ce si face 🙂 )? Absolut… dar macar unul dintre soti nu trebuie sa fie workholic si sa fie dedicat mai degraba familiei (desi ar fi de preferat sa fim amandoi in situatia asta, dar nah, poate nu se poate totusi). As putea fi eu acela daca sotia ar avea o cariera mai de succes decat a mea la acel moment, nu as vedea nici un fel de problema cu asta.
Long story short, cred ca multe femei casnice sunt asa prin propria alegere (apropo si de articolul de mai sus)… problema e cu cele care nu sunt/isi leaga viata de un derbedeu…
NOU
Ai scos niste stereotipuri… Disparitatea in STEM apare abia spre final de liceu, si e un subiect mult mai complex decat ‘barbatii se descurca mai bine cu cifrele’. In tarile cu nivel de trai mai ridicat numarul de femei in domeniile STEM e in crestere, deci nu, femeile nu fug si mai tare de STEM, sunt doar domenii care istoric au fost dominant masculine. Si asta reprezinta deja o problema pentru ca absenta modelor poate reprezenta un factor ce influenteaza alegerea carierei.
NOU
Mi-as fi dorit ca prietena mea cea mai buna sa fi citit ceva de genul asta acum 16 ani. Ca eu degeaba i-am spus. Si ghici ce, acum e tarziu, regreta dar cam degeaba…
NOU
Prefer o femeie casnică în locul unei femei care vrea carieră.
NOU
Prefer o femeie care sa stie ce vrea de la viata, indiferent ce vrea. Si o femeie care odata aparut copilul nu uita ca mai exista si altceva pe lumea asta. Si nu, nu sunt genul ala de barbat care sta cu berea in mana si asteapta sa ii fie pusa masa.
NOU
@Zarax: prefer o femeie care m-așteaptă-n bijbocu’ gol când intru pe ușă. Copil? Nu, mersi. Sunt moartea pasiunii. Nu-s d-ăla care dă din cur 15 secunde de două ori pe lună.
Unii trăiesc să mânce, să bea sau să călătorească. Io trăiesc ca să fut, combinând și cele 3 menționate anterior.
NOU
Imi aduce aminte de un prieten ce isi tine sotia acasa de aproape 11 ani. Sotie ce i-a facut 4 copii in acest timp. Daca il apuca criza varstei de mijloc pe acest prieten si se intampla un divort, nu stiu pe unde scoate camasa sotia respectiva. De vechime in munca, nu mai zic. Sau sa te accepte un alt barbat cu 4 copii. Eu sunt de parere ca ambii soti trebuie sa aiba un loc de munca. Sa depinda sotia financiar de tine, mi se pare invechit.
NOU
Dar cele care se laudă că „al meu mă ține în puf, el muncește, el aduce bani, atât îi trebuie, să mă trimită la muncă!” unde le încadrăm?
NOU
toante. eu vorbesc de oameni normali
NOU
Foarte de acord. Poate o soluție pentru situațiile in care ambii sunt ok cu aranjamentul ăsta ar fi asigurarea de viață/ incapacitate de muncă.
NOU
Da, nu e o idee stralucita sa fii casnica din anumite puncte de vedere. Copiii cresc, devin din ce in ce mai independenti, cu sotul se poate intampla ceva sau poate sa aiba loc un divort. Cred ca o parte din mamele care aleg sa stea cu copilul pe termen lung in loc sa se intoarca la serviciu o fac din placere, nu ca sa se sacrifice. Probabil job-ul pe care il aveau inainte de copil nu era pasiunea vietii lor. Oricum este o alegere personala a lor si imi pare aiurea ca se vorbeste despre ele pe un ton de superioritate de parca ar fi ceva de neacceptat sa iti cresti tu copilul in loc sa il pasezi bunicilor sau unei bone.
NOU
Al meu (răposatul, din pacate) nu a fost de acord cu ideea sa ma duc la muncă. Pentru ca asa îl învăța soacra-mea: dacă o lași la muncă, o pierzi. Și m-a boscorodit mereu pentru asta, ca eu mi-am cautat de muncă după ce am dat-o pe fiica-mea la grădiniță. Anul asta el a făcut un AVC masiv, și s-a dus…Nici nu vreau sa ma gândesc ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu munceam. A avea un job remunerat, ca femeie, nu e numai despre independenta financiara, cât este vorba despre a avea un back-up în caz de o situație nefericita, cum am avut eu. Și dacă bărbatul e cu capul pe umeri, va accepta asta
NOU
Nici eu nu as sta pe termen lung fara loc de munca. 2-3 ani imi par suficienti, pana intra copilul in colectivitate.
NOU
Eu am rezistat doar 11 luni acasă cu copilul. Sper să pot mai mult la următorul