26 aprilie 1986 a fost o zi ca oricare alta. Era zi de școală, am impresia că era sâmbătă, pentru că aveam sportul. M-am trezit, m-am îmbrăcat de școală, mi-am luat ghiozdanul și am plecat. La radio nu se anunțase nimic de așa ceva, părinții mei nu știau nimic. La școală era un zumzet în clasă, chicoteau băieții că au auzit undeva că a fost o explozie mare. Nu am băgat în seamă, mă jucam, pana mea, nu știam nimic.

La un moment dat, a venit profesoara de sport, din păcate omul e făcut în așa fel încât uită oamenii importanți din viață, ne-a strâns la un loc, la careu, pe toți și ne-a trimis acasă. Veniți la școală cel mai devreme miercuri, ne-a zis. Și am plecat.

Luni sau marți, cred, s-a trezit mama la ușă cu unul din directorii adjuncți ai școlii, care i-a explicat că, probabil a fost o neînțelegere și am înțeles eu greșit, trebuie să vin la școală, că pierd ore. Între timp, se aflase de eaccident, așa că mama m-a trimis la școală vineri, pe motiv că sunt răcit.

Nu am mai văzut-o niciodată pe tovarășa de sport. Nu a mai venit la școală, nimeni nu a mai vorbit despre ea, ne-au adus un profesor nou, problema s-a închis. Sper că, totuși, e sănătoasă pe unde o fi, era o femeie tânără.

Citesc recenzii pe net despre cu e așa de tare filmul Cernobâl de pe HBO și cum îți schimbă viața și îți arată fața monstruoasă a comunismului. Și da, trebuie să îl vedeți, dacă e așa cum spun oamenii. Dar doar dacă sunteți tineri și proști, iar proști nu e peiorativ sau cu sens rău, ci neexperimentați. Pentru că trebuie să vedeți în mod real cum era atunci și ce preț avea, de fapt, viața. Astfel, veți putea privi cum trebuie mesajele celor care ar vrea să reînvie puțin comunismul, pentru că nu era așa rău și de fapt tovarășul era bun, ea era aia care era rea.

Eu nu pot să îl privesc. Pur și simplu nu pot. Eu AM TRĂIT acele vremuri, eu am stat pe întuneric seara, la lummina lămpii pe gaz, eu urcam 9 etaje pe întuneric, ca să se economisească curent, eu am fost cel ce a ieșit în stradă, împreună cu ceilalți copii, pentru că nu ne-a spus nimeni că e un nor radioactiv care vine peste noi. Nu pot, NU VREAU să retrăiesc și să simt momentele alea.

Și, ca o idee, tatăl meu biologic, mort de cancer. Tatăl care m-a crescut, mort de cancer. Ambii socri, morți de cancer. Fratele mamei, mort de cancer. Sunt convins că e doar o întâmplare și, datorită Cernobîlului, au murit doar 30 de oameni, așa cum spun autoritățile ruse.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

91 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    habar n-am ce făceam pe 26 aprilie 1986. probabil la grădiniță/cămin. nu-mi amintesc deloc perioada aia. niște foooooarte, extrem de vagi amintiri ale unor discuții aprinse și starea aia ambiguă datorată unor zvonuri ciudate.
    însă aproape am terminat de citit cartea Svetlanei Alexievici (nu știu dacă după ea s-a făcut serialul), prima mărturie e cumva așa, dincolo de orice cuvinte (nu că următoarele ar fi mai vesele, dar prima e mai lungă și foarte explicită).
    nu știu dacă să mă decid sau nu să văd serialul ăsta.

    • #2

      2-3 zile mai tarziu s-a aflat. Bunica era ceva directoare si, evident, membru PC. Dar chiar si asa, totul era pe soptite. In prima faza nu ma lasau pe afara iar cateva zile mai tarziu trebuia sa urc in casa daca venea ploaia. Nu mi s-au dat explicatii la vremea aceea ci am facut legatura mai tarziu.

    • #3

      Ady, ai cumva un link de unde pot comanda cartea?

    • #5

      @Mihai: Mi-a luat-o Alexandra inainte dar varianta oferita de mine e ceva mai ieftina:

      www.okian.ro/chernobyl-prayer-9780241270530.html [pe asta am lecturat-o eu]

      Sunt aceeasi carte desi titlul este diferit. In Romana parca e tradusa drept: “Dezastrul de la Cernobil” de catre cei de la Corint.

      Nu doar prima marturie te tine in priza. Ci toate celelalte care urmeaza. Una care mi-a ramas in minte este cea cu seful de partid [sau primar] din Minsk: “Tovarasi! Trebuie sa mergem inainte cu parada de 1 Mai! Ce o sa spuna lumea daca noi ne ferim din calea radiatiei dar lor nu le spunem nimic?! Mergem cu totii la parada, trebuie sa pastram aparenta ca nu s-a intamplat niciun accident grav, nu vrem sa alarmam populatia!”. Rezultatul personal pentru acest domn? “Nepoata mea care avea 2-3 ani la parada a fost depistata recent cu leucemie”.

      Directorul adjunct de care amintea Cetin mai sus e exact aceeasi tipologie de om. Partidul inainte de toate. Chiar si inaintea sanatatii personale sau a propriilor cetateni.

      Sper si eu ca acea profesoara de sport n-a fost terfelita in vreun beci de cei de la Securitate. A facut ceea ce trebuia sa faca, indiferent de riscuri.

      O strategie ceva mai extrema a fost adoptata de un parinte [fizician sau medic nu mai tin minte exact] tot din Minsk: S-a apucat sa ia la rand numerele de telefon din “Paginile Aurii” ale lor. Si a sunat si a spus exact ce au de facut pentru a reduce riscurile iradierii. Cateodata ii taiau cei de la KGB telefonul. Dar cu stoicism ce a facut el a salvat viata multora.

    • #6

      #Mihai. Nu, dar o am format pdf. Dar nimeni n-a mai răspuns la ofertele mele. 🙂

  2. #7

    Da, filmul e chiar pe bune pe partea relationarii dintre tovarasul de rand si statul comunist. Un pic prea accentuata politizarea dar per ansamblu 90% zic ca e fix pe subiect. Nu imi amintesc multe de perioada respectiva (eram mai tinerel cu cativa ani) dar stiu ca a fost aiurea. Macar s-au dat ceva pastile cu iod, or fi ajutat la ceva ?!
    Per ansamblu cred ca am avut toti un noroc imens (daca a fost doar noroc) ca norul s-a dus in vizita la Suedia (parca luat de mana) si l-au detectat aia, altfel daca ramanea in Est eram oale si ulcele multi. Aproape ca o interventie divina, uite un motiv bun sa te gandesti serios la cineva acolo sus: vezi traiectoria norului in prima zi si unde e Forsmark pe harta Suediei. Brrr…
    www.youtube.com/watch?v=KKhTFmderWI

    • Intre 1 si 7 mai s-a mai razgandit interventia divina. Pe 5 mai Moldova arata rosie ca dupa toate alegerile de dupa. Pe 6 mai Moldova si tot sudul erau complet rosii. Te face sa meditezi. Poate de la radiatii voteaza oamenii ca tampitii.

    • #9

      Truly draga, zici ca nu-ti amintesti mare lucru din perioada aia, dar spui de la bun inceput ca e “un pic prea accentuata politizarea dar per ansamblu 90% zic ca e fix pe subiect”. Pai iti amintesti ceva de atunci sau doar iti dai cu parerea pe net? Omul ala care a facut scenariul s-a documentat 2 ani jumate si nu a exagerat cu nimic, realitatea relatiei dintre statul sovietic si cetatean a fost mult mai grava decat ce se vede in cateva scene din film. Bosorogul ala cu baston din prima sedinta din buncarul centralei a rezumat totul: “inchidem orasul, taiem telefoanele, nimeni nu pleaca, nimeni nu dezinformeaza.”

  3. #10

    La fel şi eu 🙁 Nu simt nicio dorinţă de a vedea acest serial. Ştiu că poate oamenii care au murit nevinovați merită să li se spună povestea, dar eu nu ma pot uita. Poate într-un alt moment din viață, nu acum.

    • #11

      Cernobil, ca Cernobil, dar eu inca nu ma simt pregatita psihic sa ma uit, sau sa citesc “Povestea slujitoarei”. Am inteles ca e naspa rau, la capitolul “lasat sechele”, mai ales femeilor…

    • #12

      E ok. Mi-a lăsat zero sechele. Blessed be

    • #13

      @Jupâneasa, nici eu n-am reușit să termin de citit cartea aia. nici serialul nu l-am văzut. dar poți citi știrile sociale din US de săptămânile trecute și să te pregătești un pic.

    • #14

      @Maithun, te cred.
      Dar ca muiere, e un pic mai sensibil de privit, pentru ca, cumva, te pui in ipostaza aia si te gandesti cum ar fi sa ajunga unii la putere, din familiile astea bogate ale lumii si sa decida ca toate femeile care apartin din patura pulimii, sa fie smulse de langa familie si folosite ca obiect sexual si ca vaci pentru fatat? I’m not ready to see this. Cumva seamana cu momentele alea cand te deportau in lagar. Brrrrrr!

      @Ady-P Sa stii ca fix la asta m-am gandit, citind stirile de la americani. Am impresia ca aia s-au uitat prea mult la povestea slujitoarei. Oricum, e de cacat ca doar femeia e pedepsita pentru avort, de parca a ramas insarcinata cu sfantu’ duh, numai barbatu’ e si el in peisaj, nu are nicio vina, saracul. M-a umplut de furie toata treaba asta si tare mi-e sa nu se apuce sa faca treburile astea si la noi. Ca se stie ca, ce e la americani e exemplu de urmat si unii doar asteapta motiv, ca sa se spele pe maini si sa zica “pai si americanii fac la fel!”.

  4. #15

    La noi încă a fost soft, sa fi făcut parte din uniunea sovietica s-ar fi expediat și de aici muncitori sa curețe pe acolo cum i-au forțat pe aia din Moldova și nici nu le-au zis la ce ii duc, 1 din 4 kaput, care mai trăiesc, invalizi, copii cu probleme.

  5. #16

    Bai eu am sa ma uit, si stii de ce? Nu pentru vrreau sa imi reamintesc ci pentru ca vreu sa revad incompetenta alora. BTW in 86, in toamna plecam in armata, la mina. 02631 Lonea.

  6. #17

    Ei lasa ca doar ai carat cu dubitza niste pachete la fel de dubioase ca si Cernobilul!

    Serios vorbind condoleante pentru pierderile din familie… din pacate zona de edit: est (nord/est; sud/est… aviz celor care erau in concediu pe litoral) a Romaniei (si nu numai) a fost “deplin” afectata. Nu vor ei sa recunoasca insa… se poate dovedi usor stiintific ca nivelul radiatiilor a fost mult peste valoarea acceptata. Rezultatele se vad inclusiv in incidenta mare de cazuri cancer.

  7. #18

    Eram in armata, TR. Ne-au adunat pe toti, ne-au dat pastile cu K pe ele, ne-a spus ceva despre un accident nuclear in Uniunea Sovietica + ca regim de alerta maxima sau alte kkturi de-astea. Am trimis o scrisoare acasa cu ceva de genul: “tampitii astia de rusi au mai facut o boacana etc”. Ei bine, scrisoarea n-a ajuns niciodata acasa. In schimb am fost chemat in biroul comandantului, toti + mai ales io – mirare mare, de ce? M-a luat colonelul pe departe, de unde-s etc. Culmea, s-a luminat brusc, el fusese “detasat” exact acolo in tineretile lui. Doar la urma mi-a spus: vezi ai grija ce scrii acasa. Atunci mi-a picat fisa.

    1
    • #19

      Plm, si io eram in armata, tot TR. Caracal. Tu?

  8. #20

    Serialul este absolut excelent, daca se poate spune asa. Nu e documentar, pentru cei cu “da’ nu e ca in carte”.
    Eram prea mic, imi aduc aminte doar frica adultilor, psihoza transmisa copiilor – ne era frica de orice, si pastilele de iod, pe care mi le amintesc ca portocalii si dulci, luate noaptea treziti din somn, cu povesti cu batai si geamuri sparte la coada pentru ele.

    Si da, pentru idiotii care au sperante in comunism ar trebui sa fie un dus rece, dar ma indoiesc, nu ar trebui sa fie cazul pentru ca fiecare incercare trecuta de a face comunismul s-a lasat cu morti si mizerie, si asa vor vi si toate eventualele incercari viitoare.

  9. #21

    Eram in clasa a 10-a.

    La noi in provincie, nu am aflat decat pe 3 sau 4 Mai, cand ne-au dat pastile cu iodura.

    Highlight moment a fost pe 1 Mai, cand toti aia cool din clasa, am purces la padurea de la marginea orasului, echipati cu gratare, carnati, beri la kil si vin de buturuga, la bidoane de cinci litri. Obligatoriu o joarsa de casetofon mono si caseta cu Modern Talking.

    In adancul padurii, intre urzici pana la piept, am pipait-o pe iubita mea de atunci, Corina, pe tzatze, la piele/sfarc, si un foarte pic la fofo… La faza cu fofo deja sarea ca o manza cand vrei sa-i pui saua, dar dadea in urzici. Norocul ei ca ne-a prins ploaia si eu m-am facut muci sub o prelata, cu vinul “de la tataia”…

    Noroc din pula de cialavec, caci probabil era un pic de ploaie radioactiva.

    Ea nu a putut niciodata face copii. Eu am avut cancer la un rinichi, la 30 de ani.

    We will never know for sure why…

  10. #22

    Eram in parc cu copiii vecinilor, 5 ani, si tin minte ca a aparut fuga taica-meu si ne-a dus acasa. In bucatarie asculta radioul mic in toc de piele, Sokol cred. Si probabil o fi fost Europa Libera, ca oficial totul eea cool.

  11. #23

    Un mare plus pentru modul în care este explicată în episodul 5 funcționarea unui reactor nuclear și modul de controlare a reacțiilor, am vazut mai multe documentare în domeniu, dar explicațiile astea s-au “lipit” instant.

  12. #24

    Chiar mă chatuiam mai devreme cu Kyryl, my BFF, un ucrainean de largă deschidere anti-sovietică, căruia i-a plăcut serialul, deși răscolitor. Bine, s-a trecut repejor la glumițe macabre, pentru că nu ne putem abține. Eu zic să vă uitați, e cathartic.

  13. #25

    Eu am vazut filmul si e interesant…… e primul film sau serial in care am vazut animale ca arata clar cum impusca un caine. La restul filmelor cand impusca un animal arata doar impuscatura dar camera nu e pe animal si se aude maxim un zgomot de ultim duh dar niciodata camera pe animal sa vezi cum intra glontul,sange,etc… majoritatea mortilor sunt din prypiat sau cum se numea orasu ala de langa, minerii si pompierii si toti din seara aia au murit. Aproximeaza aia 30 000 de cazuri de cancer tiroidian care cica se trateaza ( habar n aveam ) si poti trai cu el. Si cred ca cel mai important ce am aflat, e motivul pentru care in generala ne tot dadeau celebra pastila de iod care trebui supta sub limba parca

  14. #26

    Serialul este unul foarte bun. Prezinta in proportie foarte mare firul real al evenimentelor, mentalitatea de atunci si poate si cea de acum prin unele locuri. Combinatia perfecta intre eroare umana, nerespectarea procedurilor si proiectare gresita. Eu testez cacaturi. Urmez proceduri, semnalez cand nu sunt urmate, evaluez pagubele, caut solutii pentru a nu se mai intampla, etc. Accidentele sunt o insiruire de evenimente care duc la dezastru si se pot invata multe din serial care se pot aplica in viata de zi cu zi. Ai facut 1 an cu uleiul in masina si producatorul zice ca trebuie schimbat. Pai mergi in pusca mea si schimba uleiul si filtrul. Au ajuns discurile de frana la grosimea minima. Mergi in service si schimba ce trebuie. Da, mai merg un set de placute puse pe discul uzat, uleiul mai face serviciu chiar si dupa 1an. Turbinele de la portile de fier si-au depasit viata tehnologica. Trebuiesc inspectate si eventual modernizate. Ce au facut cei responsabili. Pai au luat profitul si l-au bagat in diverse(pensii, salarii, etc). Cand o sa fie vreun fail major o sa zica ca erau vechi. Dar oare merita? Astea sunt 3 chestii minuscule. Acum extrapolati asta la o centrala nucleara 🙂

  15. #28

    pe 26 aprilie aveam o saptamana de viata. am mai vazut documentare, citit diverse despre acest accident si am inceput sa ma uit la film de ieri. totusi e o transpunere blanda a regizorului fata de ce am citit ca s-a intamplat pe acolo. e totusi una dintre cele mai mari catastrofe…impreuna cu nasterea lui iliescu

  16. #29

    Eu nu eram nascut atunci, dar pot sa spun cate ceva despre serial. De-a lungul timpului, m-am uitat la tot felul de filme cu decapitari, dezmembrari si alte dubiosenii de pe grupuri de profil si nu numai. Cu toate acestea, nu am simtit niciodata o asa senzatie de disconfort pe care am simtit-o in primele episoade. La episodul 3, eram putin racit si aveam senzatia aceea de gat iritat si “infundat”. Combinat cu o scena claustrofobica din serial, am avut cateva secunde de panica ca ma sufoc…

    Stiam cate ceva despre Cernobal, dar am aflat multe lucruri din serial. Spre exemplu, habar n-aveam ca a existat posibilitatea unei explozii termo-nucleare care ar fi ras de pe pamant jumatate de Europa 😐

    • #30

      Nu a existat pericolul unei explozii termonucleare(bomba atomica adica), e imposibil asa ceva. A existat pericolul unei explozii generate de ajungerea combustibilului in apa de sub reactor, dar aia nu e explozie termonucleara.

    • #31

      Explozie termo-nucleara pe naiba!
      Core melt-down – cel mai rau lucru care se poate intampla in caz de accident nuclear – nu este explozie termo-nucleara.
      In primul rand, materialul nuclear din reactoare nu este weapons grade. Nici macar nu ai cum sa… Hai, pune mana si citeste!

    • #32

      Problema era norul radioactiv, nu explozia in sine.

    • #33

      Gata, ma, Legasov-ilor :))

  17. #34

    E f misto filmul, atmosfera, foarte frumos filmat. Nu e doar de comunism este si despre cum ne jucam ca prostii cu niste forte pe care nu le putem stapanii. Vezi si Fukuiama unde niste pensionari s-au oferit voluntati sa faca curatenie, ca nu prea aveau alte solutii. Atmosfera e de apocalipsa nene.

  18. #35

    In ziua aceea din 1986 ma jucam ( aveam 11 ani) in fata blocului, era un cer senin cu nori albi si pufosi, iar la un moment dat a latrat maica-mea de la balcon sa intru repede in casa.
    La scoala stateam la coada sa ne dea pastila minune cu iod.

  19. #36

    Pe langa incidenta mai mare a cancerului, mai sunt si afectiunile tiroidei, care e foarte sensibila la radiatii. Stiu o gramada de persoane care sufera de hipotiroidie. Si nu cred ca e o coincidenta.
    In alta ordine de idei, serialul este bun. Si nu trebuie aratat doar tinerilor care vor comunism, dar si batranilor care regreta perioada. Sa li se aduca aminte.
    Pe mine m-a fascinat si din punct de vedere stiintific. Am aflat mai in detaliu cum functioneaza o centrala nucleara si mai ales ce efecte dezastroase poate avea chiar si un pic de radiatie asupra unui organism. Macabru si fascinant in acelasi timp.

    • #37

      Eu am avut hipotiroidism din cauza ca nu am primit pastilele cu iod, clasa noastra a fost uitata la distribuire. De la varsta de 14 si pana la 20 de ani am facut tratament si cred ca am scapat. Am o singura sechela, de fapt doua: port 46 la incaltaminte si putulica a ramas cam mica. Mi-as fi dorit invers, dar macar functioneaza…adica imi gasesc usor papuci 🙂

    • #38

      Putulica, pastilele de iod se dadeau fiindca poluarea era si cu izotopi radioactivi de iod, si se incerca o saturare a tiroidei cu iod din pastile, ca sa nu inceapa organismul sa stocheze iod radioactiv.

      Deci oricum ai da-o, nu de acolo ti se trage.
      Daca ai iod radioactiv in gusa, nu ai cum sa-l fi eliminat, decat daca ti-au scos chirurgical tiroida, dar totusi iata ca traiesti! Daca esti din zona Arges/Prahova, problema este endemica, si da, se da iod la adolescenti, chiar si in lipsa unui Cernobil.

      ***

      Chestia aia cu cantitatea infima de radiatii care fute viata… E mai degraba o declaratie folosita politic.

      Actualmente viata, viata salbatica, este mai intensa si mai vibranta ca oricand in zona calamitata din jurul Cernobilului. Este, fara doar si poate, incompatibila cu viata pe care o stim noi – caci fereasca sfantul sa mananci in mar radioactiv, sau sa ai ca pet un iepure radioactiv – dar tot viata este. Este dealtfel surprinzator cum predictiile apocaliptice, desert nuclear, nu mai creste acolo nimic, nu prea s-au adeverit.

      Fara radiatii – care determina mutatii – evolutia vietii pe planeta ar fi fost mult mai lenta.

  20. #39

    Mai corecteaza plz un pic articolul, ca lipsesc pe ici pe colo niste cuvinte si nu se intelege… In rest, f. fain ce scrii in general si in particular!

  21. #40

    11 ani aveam si io in 86… Nu mai stiu exact ce faceam nici daca am fost trimisi acasa de la scoala… tind sa cred ca nu. Cred ca ne-au dat pastile cu iod … Am avut si eu 2 bunici care au murit de cancer… si un var primar care a murit pe la 7-8 ani de leucemie. Matusa-mea era insarcinata cu el in 86.

  22. #41

    Era sâmbătă, dar s-a aflat duminică.
    Luni la școală eram 4-5 copii în clasă.
    Seara coadă la pastila cu iod.

    Serialul e.. doar un film.

  23. #42

    Eram cu cortul la Suncuius, distractia de weekend a oradenilor din acea vreme. Cea mai tare chestie era sa “deschizi”sezonul inainte de deschiderea oficiala care era pe unu mai . Asta implica multa vodca, fara de care nu se putea dormi in cort, mai ales spre dimineata, poate de aceea nu imi amintesc prea multe chestii… Parca lunea s-a anuntat la europa libera si marti ne-au dat iod -tin minte ca “tovarasa asistenta” mi-a dat inca doua pastile sa le iau in urmatoarele zile stiind ca urma sa chiulim (venea unu mai si parca era si pastele, legam si atunci cateva zile, chiuleam de la liceu).
    Am vazut serialul, si eu consider ca mai erau multe de spus dar a fost reusit. Cat despre frica si tot ce insemna viata in acea perioada, nu cred sa poata cineva transpune in film

  24. #43

    E genul de serial care trebuie arătat forțat celor care regretă comunismul.

    Off topic: sunt singurul căruia i se redirectează pagina de login către homepage și nu are cum să se mai logheze?

    • #44

      nu, nu stiu unde mm. arata-mi te rog print screen cu paginile inainte si dupa

    • #45

      @Arhi, ai mail cu video legat de redirect login.

    • #46

      M-am prins de ce: imgur.com/u7cQufE. Butonul de login de sus (încercuit cu roșu) n-are https:// în față. Cel cu „Login Useri” are. My bad.

    • #47

      da, acum ma prinsesem si eu
      cred ca merge, verificati, pls

    • #48

      Merge, mulțumesc!

    • #49

      De ce insistați atâta cu comunismul, serialul e foarte cuminte la capitolul ăsta, ideea de bază e prețul minciunii și asta se aplică peste tot, de la trump, la brexit la psd. Uneori minciuna are un preț prea mare, mai ales atunci când o repeți până ajungi să o crezi. Dacă rezumați serialul doar la comunism… mai bine vă uitați la GOT…

  25. #50

    Nu numai ca îl urmăresc, dar vreau sa mă mai uit o data la el, impreuna cu copiii sa nu ajungă idioți utili sa poarte tricouri cu secera, che, și de ce nu putin, brrrr. Văzându l mie mi se pare ca nu am plecat din 1986. Aducă tot niște analfabeți iau decizii pt noi

  26. #51

    Și nu știu dacă de la cernobil am făcut eu cancer de san, fără sa am antecedente în familie, habar nu am. Tot 11 ani aveam, în Galați eram pe vremea aceea

    • #52

      Cum ziceam si eu mai sus… Tot fara antecedente in familie.

      In afara de cancer, noi doi mai avem ceva in comun: am crescut in orase de pe Dunare.
      Ai idee ce otravuri imposibil de filtrat – la vremea aia – erau in apa de baut, care cu siguranta o trageau din Dunare?

      Prietenii bulgari au scapat si ei in Dunare ceva apa poluata cu particule radioactive, chiar mai devreme, prin 84-85. Si nu au raportat decat multi ani mai tarziu. Centrala nucleara de la Kozloduy, acelasi model cu Cernobil.

      Iti urez sanatate!

    • #53

      @Hellfire sanatate multa si tie si tuturor in general. Numai cind ma gîndesc ma ia cu fiori si poate ma repet dar panarame ca în 86 exista si acum, la noi, iau decizii, conduc diverse instituții si cred ca partidul e primul

  27. #54

    Nici eu nu vreau să-l văd, e prea creepy. M-am uitat la și am citit diverse documentare cu Cernobîl, am jucat și jocul, sper doar ca cei care se vor uita la el vor înțelege că nu energia nucleară a dus la dezastrul respectiv ci proasta administrare și eroarea umană.

    1
  28. #55

    Mda, fix la fel am simtit si eu. M-am uitat la juma’ de episod, e grozav de bine facut, n-am putut mai mult. Noi locuiam la tara pe atunci, probabil ca stirea nu s-a difuzat la fel de rapid ca intr-un oras mare, noi am continuat sa mergem la scoala, sa ne jucam afara, nimeni nu a zis nimic. O perioada dupa, ne-au dat iod la scoala, destul de frecvent. nu stiu cat bine a facut.
    Am vazut trailerul unui documentar care va fi proiectat la TIFF, Dupa Revolutie ii zice, pare sa fie foarte bun, as vrea sa ma duc, nu stiu sincer daca o sa pot, abia am reusit sa vad tot trailerul, erau niste secvente acolo, cu niste muncitoare vajnice scoase de FSN sa contracareze protestele din 90 din Bucuresti, care luau la rost si legitimau oameni pe strada, acuzandu-i ca-s teroristi… foarte, foarte greu de vazut, de retrait nebunia aia, de contemplat consecintele ei. Pe masura de trec anii, culmea, parca sunt tot mai putin dispusa la introspectii, is mult mai carpe diem decat in tinerete.

  29. #56

    Pe mine comentariile voastre m-au convins sa ma uit la serial.

    Aveam 4 ani atunci, ne-au dat pastile dar nu-mi amintesc prea multe. Cred ca am stat o perioada in casa.
    Din fericire nu am avut cancere in familie ca urmare a radiatiilor ci ca urmare a alcoolismului.
    Am auzit insa foarte multa lume atribuind multe simptome fizice Cernobalului, de la dureri de oase, reumatism la vedere slabita. Nu stiu cat e realitate si cat e mit.

  30. Iod s-a dat 1 singura pastila, trebuiau luate 1 pe zi cateva zile bune…. fix 0 barat.

    • #58

      Eu tin minte ca s-au dat cateva zile la rand, poate chiar si o saptamana, stiu ca de abia le asteptam, erau bune la gust, si da, erau “antigusa” :))
      Clasa a -6-a atunci, nu cred ca s-a intrerupt scoala, insa ni s-a spus sa stam cat mai putin pe afara intradevar!

    • #59

      Eram clasa a XI-a într-un liceu din Constanța și stăteam cazat și în internatul liceului. Aflasem de catastrofă în primul weekend petrecut acasă, de la Vocea Americii. Deși fuseserăm anunțați în a doua săptămână de la accident, printr-un discurs intenționat isteric al unui profesor de fizică, nu am primit nici o pastilă de iod și nici nu am auzit pe cineva din zonă (liceu, alte licee, oraș, județ) să fi primit așa ceva.
      Sunt curios dacă alți constănțeni își amintesc să se fi distribuit pastile în acea perioadă?

    • #60

      @Dan la asta ma gandesc si eu. Poate la bucale sa se fi dat pastile. La noi in Cta nu imi amintesc, bine eu aveam 5 ani dar la nici o discutie in familie referitoare la Cernobal nu s-a pomenit vreodata de pastile cu iod, ba tin sa cred ca parintii nici nu au aflat in prima(primele saptamani). I-as intreba dar sunt pe lumea cealalta din motive similare cu ce a amintit Cetin.

    • #61

      Si imi mai amintesc o chestie. La un an maxim doi dupa treaba asta, prin vara lui ’87-88, vecinii nostri cu o gradina de cativa metri au inceput sa vanda din rosii pentru ca incepusera sa creasca foarte mari si aveau mai mult decat le trebuia. Tot in Constanta, of course. Imi amintesc ca am fost in gradina si am cules impreuna, dupa care mi le-a cantarit. La multi ani dupa asta mi-a spus o cunostinta ca parintii ei fiind intr-o profesie prin care mai aflau ce se intampla prin lume s-au ferit ani de zile dupa Cernobil sa cumpere legume mari. Acuma stiu si eu, o fi fost paranoici, n-o fi fost. Oricum aia inca traiesc toti :)))

    • #62

      Eu imi amintesc ca s-au dat pastile de iod, cred ca prima data la cateva zile dupa eveniment, si pe urma ne-au dat la scoala, tot mereu, o data la cateva zile, dar nu-mi amintesc cata vreme. Probabil pana la vacanta de vara. In familia mea toate femeile (eu, sora mea, maica-mea) avem hipotiroidita autoimuna, care e asociata cu consumul excesiv de iod.
      Boala poate ca se declansa oricum, ca e pe fond genetic, si probabil ca e mai bine sa ai hipotiroidism din cauza excesului de iod decat cancer de tiroida din cauza iodului radioactiv, deci cred ca totusi a fost bine ca s-a dat iodul ala.

    • #63

      și eu am hipotiroidie (nu autoimună), tot oraș pe dunăre. pe mama au depistat-o cu hipotiroidie după mine.

    • #64

      1986, Prahova Provincie.Am primit pastile cu iod.

  31. #65

    Cetin, in general, cand citim istoria dar si cand ne uitam la filme istorice, gandul principal trebuie sa fie: ba, ia sa vad oare cum au fost vremurile atunci? cum se traia? cat? de ce faceau unii asa?
    Mai pe scurt, sa invatam istoria ca sa nu o mai repetam. Si intrebarile, pentru un om normal si curios trebuie sa exista: cand, de ce, cum?
    Profesorul meu de istorie din liceu ne spunea ca istoria nu e o poveste dintr-o carte, e o realitate din trecut. E exact ce au facut oamenii. Trebuie sa o cunoastem ca sa luam lucrurile bune din trecut si sa nu uitam lucrurile groaznice pe care le-au facut oamenii.
    Referitor la film, o sa ma uit, cu siguranta. Am vazut atatea filme si documentare despre subiect si ma intereseaza orice lucru nou sau perspectiva noua din care se trateaza subiectul.Eu ma uit la film ca sa incerc sa ma pun in pielea fiecarui om care a trait in orice epoca a omenirii, in special in pielea parintilor mei care si-au irosit cea mai frumoasa perioada a vietii lor in comunism.

  32. #66

    aveam 6 ani. “nu te juca afara”
    teroare instaurata de la parinti. “uite frunzele” nush ce dracu imi aratau la frunze, probabil culoarea
    eu vedeam niste puf din ala alb de plop. in urmatoarele saptamani am mers ocolind puful de plop de pe jos, terorizat sa nu ma atinga “radiatiile”

    totusi am scapat ieftin, grosul s-a dus spre nord-vest/belarus

    • #67

      ahahahahahahahahahahaha acum mi am amintit ca si eu aveam teroare cu puful de plop si nu stiam de ce now i remember toti copiii ne feream

    • #68

      erau idei crete cu “sa vezi ce misto arde puful de plop?”. ati avut momente din astea geniale?

    • #69

      oh, ce frumos explodeazaȘ)))))

  33. #70

    hai ca nu a fost decat cea mai mare catastrofa din istorie. lejer de voie.
    amuzant e ca citeam acum cateva zile ca la momentul de fata pe acolo fauna si flora e complet refacuta si cumva adaptata la noile conditii. oamenii nu. sunt prea sensibili la asa ceva. fac buba.
    putin ontopic: prin magazine exista peste congelat de captura din pacific. pesti tip spada sau ton, adica de genul care are potential maxim de asimilare metale grele. zonele predilecte din care se aduce pestele asta pentru vanzare sunt din arealul afectat de explozia de la fukushima, adica material radioactiv. pana si ineptii aia de la APC au pe site o avertizare pentru evitarea consumului de peste de acolo.
    se pare ca nu invatam nimic din mizeriile astea.

    • #71

      Sunt oameni care traiesc in zona. Putini, cei mai multi batrani, dar sunt. Daca numarul lor va creste sau nu, ramine de vazut: www.bbc.co.uk/news/resources/idt-sh/moving_to_Chernobyl

    • #72

      S-o refăcut Flora, iar copacii care au crescut apoi au readus din pământ tot ce fusese mai rău. Este o pădure pe lângă care treci, aparatul ăla care înregistrează țâuie și un nivel foarte mare de radiații. Nu-i vorba că “oamenii îs mai sensibili”, e vorba că nici nu mai ai la ce veni, e totul pustiu.

  34. #73

    serialul ăsta e un copycat după cel făcut de nat geo, doar că au dramatizat foarte frumos acțiunea, am simțit gust metalic în gură încă de la primul episod, în al doilea am aflat că pastila aia cu iodură de K trebuia administrată una la 24 de ore, zilnic, cât timp durează expunerea la radiații, la noi a ajuns una singură la 2-3 zile după ce s-a aflat în suedia de existența radiațiilor; țin minte anul ăla fiindcă atunci mi-a apărut eczema de care nu am scăpat toată viața cu nici un tratament, abia târziu am făcut legătura cu incidentul, când un medic îmi povestea că nu-și explică de ce populația din sud are atâtea afecțiuni ale tiroidei și că cele mai multe operații le face pe ei, bineînțeles, discuție neoficială, de pahar

  35. #74

    Eu pana la urma mi-am facut curaj si m-am uitat. Ai mei erau pe munte atunci, nici n-au stiut ca s-a intamplat ceva. Pana la cei 51 de ani pe care ii au acum, nu au avut nicio problema grava de sanatate, din fericire. In ’87, mama a ramas gravida pentru prima oara, cu mine. Sarcina n-a avut probleme, dar la nastere au descoperit ca lichidul amniotic nu era deloc in regula, nici nu imi mai poate povesti despre ce a fost vorba, ca era oricum pe jumatate moarta, nu mai tine minte nimic. Ne-am revenit amandoua, desi nota mea a fost mica. Urmatoarele doua sarcini dupa mine au fost cu probleme, fat nedezvoltat cum trebuie, a fost fortata sa faca avort. Abia dupa 4 ani a mai avut o sarcina normala, dusa fara probleme la termen, dupa care o extrauterina care a lasat-o fara tot aparatul reproducator si la menopauza fortata mult prea devreme. Am 31 de ani si nu pot face copii natural, in ultimii 5 ani am trecut pe la cel putin 10 medici care ne-au spus ca nu e nimic in neregula cu noi, sa mai incercam, abia la 33 ar trebui sa incep sa-mi fac probleme. Nu pot sa nu ma intreb daca nu exista o legatura, oricat de sf suna treaba asta.
    Altfel, serialul prezinta o realitate inspaimantatoare, bruta si gri. Sa ascunzi adevarul doar ca sa-ti salvezi imaginea..imi aduce aminte de Banicioiu dupa Colectiv, care zicea ca avem tot ce ne trebuie, nu vrem ajutor 🙁 Istoria se repeta cateodata in cele mai groaznice moduri.

  36. #75

    Remarcabil cat de multi oameni in jurul varstei de 40 a doua citesc blogul acesta, si asta ma bucura.
    Accidentul a avut loc pe 26 aprilie, insa in Romania s-a anuntat abia pe 1 sau 2 mai. Stiu asta pentru ca imi amintesc ca am fost cu prietenii cu cortul de 1 mai. Eram adolescenti si parintii nostri s-au panicat maxim cand s-a anuntat despre statul in casa, iod si accident nuclear. Si-au dat seama ca e o problema serioasa, altfel regimul comiunist ar fi trecut totul sub tacere. Si nu, nu s-a susotit pe la colturi inainte de anuntul oficial, n-avea cum sa se afle pana cand n-a permis Gorbaciov acest lucru.
    Am citit cartea Svetlanei Alexevici, cred ca o cumparasem intr-o benzinarie acu’ vreo 2-3 ani. Cutremurator.
    Din serial mai am de vazut episodul 5. Greu de privit insa foarte puternic. Am observat o singura necorcondanta cu vremurile: in primul episod un tip ii spune Ulanei despre colegii care au ramas acasa ca e sambata. In 1986 sambetele erau zile lucratoare in tarile comuniste. In rest totul e foarte bine reprodus.

  37. #76

    Am vazut primele 2 episoade pana acum, in principiu au surprins esenta. Sunt curios de celelalte doua, aparent nivelul radiatilor a scazut dramatic si totodata inexplicabil la un moment dat, ceea ce a nascut super multe controverse legate de o interventie extraterestra… ceea ce ar face foarte mult sens, dat fiind ca e vorba de energie totusi… E surprinsa bine de tot esenta comunismului, oameni fara nicio pregatire ajuns sefi de tara, care calca tot in picioare, nu asculta sfaturi si oameni de stiinta… merita investite 4 ore, mai ales daca nu ai prins perioada. Spoiler alert: A fost un moment interesant, conducatorii tarii nu intelegeau ce-s alea radiatii, au blocat orasul si nu lasau oamenii sa iasa, iar la un moment dat a auzit unul ca in Frankfurt nu-i lasa pe copiii sa iasa din casa din cauza radiatilor de la ei, iar in fata lui erau copiii care se jucau afara… a inmarmurit si a dat liber la parasit zona. Ca sa fac o paralela… cam atat de pregatiti sunt si cei care guverneaza acum, nu inteleg nimic legat de economie, sanatate, invatamant…

  38. #77

    Se pare ca situatia nu e chiar asa de rea la Cernobil!

    A devenit chiar destinatie de vacanta! :-)))

    evz.ro/cernobil-destinatie-vacanta.html

  39. #78

    Eram la liceu in Nasaud… 600km… s-a aflat despre dupa cateva zile bune… in timpul saptamanii dupa.
    Eu am aflat de la Europa libera ca e groasa… pasionat fiind de chimie am inteles ce ne va paste… nimic din ce au zis nu a fost exagerat.

    Pe plan local, nimeni nu a dat nici un sfat… sa stai in casa… sa nu iesi in ploaie… sa acoperi capul\corpul pe cat posibil… sa nu mananci din gradina fara sa le lai in apa… Dupa aia, saptamani dupa, incepura zvonuri alarmiste, gen nu mai manacati de loc, apa e otravita. Nu au fost distribuite pastile, nici la scoala, nici acasa.

    Stateam la casa in mijlocul unui paradis verde, aveam de toate in gradina… si sa iti spuna cineva ca de azi incolo nu mai mananci salata sau corcodusele tale era greu de conceput pentru taranul din mine… Am mancat de unde mancam de obicei, am baut apa din fantana de sub deal care probabil colecta zeci de km2 de suprafata… Eram la tara si nu existau alternative…

    Incepand din acelasi an, continuand in urmatorii, multe s-au intamplat
    – imi mintesc de norii albi si de pojghita galbena depusa dupa ploaie pe marginile baltocilor
    – au disparut hribii din padure. Si buretii iuti. Buretii s-au intors dupa vreo zece ani. Hribii niciodata, de atunci in Muntii Rodnei au devenit o raritate.
    – Somesul era un rau viu… doar idiot sa fii sa nu prinzi peste… il auzeam din casa cum sare dupa muste. In cativa ani a disparut mult din el… in special pastravul… mult din cel ramas avea umflaturi pe el… ochi lipsa…
    – oile, caprele in anii urmatori au ramas sterpe ori au fatat monstrii… Au trebuit ai mei sa umble o gramada sa scape de un vitel nascut cu probleme… nu aveai voie sa ii tai… te inchideau.
    – fructele mai sensibile… zmeura, fragille pe camp, capsunile in gradina erau mici… cu puncte.
    – dupa vreo 2-3 ani eu am plecat de acolo… multe din rudele mele ramase acolo au decedat de cancer… majoritatea legate de aparatul digestiv… pancreas, colon… multi din ei pana in 40 de ani.

    Eu, daca am ajuns sa va povestesc astea, poate ca am avut noroc… La fel cum dintr-un noroc imi gasesc incaltaminte si imbracaminte cu f. multe x-uri… Lucky me.

  40. #79

    Nu-mi aduc aminte decât că a fost mare nebunie la școală, că am stat o zi sau două acasă, că au băgat în noi ceva pastile.
    La serie probabil că am să mă uit. Am să mă uit ca să nu uit, deși e greu de spus că am să uit vremurile alea despre care de altfel ai povestit și tu câte ceva. Pentru cei mai tineri ar trebui să fie o lecție…

  41. #80

    Eu îmi aduc aminte perfect ce făceam. Ma pregăteam de iesire … am ajuns la trei zile după eveniment.

  42. #82

    Am terminat de vazut aseara serialul .

    Nivelul productiei este foarte foarte ridicat (exista o scena in episodul doi care super horror … facuta doar din coloana sonora, sunet si lumina/lipsa ei).

    Nu mi se pare ca se pune atat de mult accent pe viata de zi cu zi a fiecarui cetatean si pe privatiunile ei (exista cateva scene chiar in care viata intre blocurile comuniste e oarecum idealizata, desi cred ca fac asta pentru contrast cu dezastrul de dupa accident).

    Ce este pus in evidenta insa:
    – incompetenta promovata pana la nivel inalt.
    – cat de lipsite de importanta erau vietile oamenilor in URSS (desi aici se face contrast intre Legatsov si Shcherbina, care au conflicte morale cand trimit oameni la moarte si liderii de la nivel inalt care fac asta fara sa clipeasca).
    – stoicismul cetateanului de rand din URSS.

    Singurul lucru negativ care poate sa apara din serialul este oile care nu inteleg dar sunt speriate de energia nucleara, vor fi si mai panicate…
    Si uite asa ne alegem cu mai multe eoliene si mai multe solare, mai mult teren arabil irosit, mai multa joaca de ia certificatu verde, da certificatu verde si totul pe baza de subventii din buzunarul cetateanului.
    Asta in timp ce Putin rade ca poate taia conducta cu gaz oricand si sa o lase pe herr Merkel cu cucu in mana.

  43. #83

    Imi mai aduc aminte de teroarea din vara aceea, starnita in oamenii neinstruiti – era sa zic prosti, dar ar fi inexact – in legatura cu tzantarii, care “duc cu ei radiatiile, si ti le baga in corp cand te ciup” :))

    Radeam atunci, dar peste 4 ani tot aia au votat cu Bunicuta si tot ei voiau sa-i linseze pe “mosierul” Coposu si pe “patronul de bordeluri” Ratiu.

  44. #84

    Imi amintesc ca taica-miu a adus de la munca un aparat de masurat radiatiile, paraia ala ca dracu cind ii bagai senzorul in iarba!

  45. #85

    In america nu te lasa sa donezi sange daca in perioada respectiva erai in Romania.

  46. #86

    L-am vazut si pot spune ca este bine facut, dar pe alocuri lacunar.

    Nu imi iese din cap scena aia cand aplaudau frenetic in buncar i un mos care le propunea sa inchida orasul, si sa opreasca propagarea de zvonuri. Asa faceau si ai nostri, de aia Ceausescu se credea iubit de popor. Mereu vor exista acesti lingai, care se dau bine pe langa sef/patron.

    La fel cu Dyatlov a vrut sa continue testul, pentru ca trebuia raportat la partid ca s-a facut cu succes. Niste minti luminate, ajunse in posturi pe pile si relatii (PCR). Si BTW, lui Dyatlov i-a murit copilul de la radiatii cu vreo 20 de ani in urma, deci nu era la primul lui accident nuclear. Mai facuse o boacana.

  47. #87

    Rezonez cu acest articol, mama a murit de cancer deși nu dau vina doar pe Cernobil ci si pe Pastilele de Diabet recomandate de Medicul de Familie dintr-un orășel din provincie prin 2008 care erau sponsorizate de un concern american si despre care am citit apoi ca măresc riscul de Cancer Ovarian.
    Am amanat vizionarea serialului dar i-am dat o sansa si nu m-am abtinut pana nu l-am terminat.

    Ciudat cum multi români povestesc ce s-a întâmplat fix pe 26 aprilie deși stirea a fost răspândită de suedezii de la centrala Forsmark in 28 Aprilie care au detectat radiatiie de pe bocancii unui angajat care se plimbase prin iarba dupa ce plouase.

    Chiar daca eu blocat reactorul totuși substanțe ca Cesiu si Plutoniu vor rămâne sute de ani in sol.

    Pentru cei care vor sa afle mai multe le recomand articolul cu poze de pe reddit The Chernobyl Story [Updated & Expanded] scris de un tip din UK care a lansat cartea ‘Chernobyl 01:23:40’, as da link dar nu vreau sa intru in Spam.

    Recomand Serialul, are multe explicatii despre radiatii si despre centrala nucleara pe intelesul tuturor.

    Unii spun ca este la fel de bun ca Breaking Bad 🙂

  48. #88

    Recomand serialul pentru atentia obsesiva pentru detalii.

    Pana si numerele de inmatriculare le masinilor sunt coreste. Am citit un articol pe tema asta pe Jalopnik ” The cars of Chernobyl”

    jalopnik.com/chernobyl-s-cars-paint-a-fascinating-and-grim-picture-o-1835134720

  49. #89

    Serialul merita vazut, e parte a istoriei noastre europene.In aprilie 86 inca nu eram conceputa, nu stiu ce facea mama mea in vremea aia, cat a stat afara.Mi am luat cartea Svetlanei acu cateva saptamani de pe Cartepedia parca, mult timp a fost stoc epuizat, cred ca au reeditat cartea cu ocazia aparitiei serialului.Inainte de asta am vazut toate documentarele pe care le am prins avand ca subiect Cernobil si a meritat, e cea mai horror poveste posibila 🙁

  50. #90

    Pentru prima data, am citit cu placere toate comentariile. Am mai aflat si eu una- alta.