Aproape că mi-e jenă să recunosc, dar îl am în reader pe Urban `Spam` Iulian, senatorul spamer de Ilfov. Da, ştiu, am o plăcere sadică să mă torturez cu ce preia fără permisiune mr. Spurban de pe internetul liber şi gratis care este el.

Dar am remarcat ceva. Domnul Urban, fiind el senator şi `avocat`, primeşte tot felul de scrisori de la domni intelectuali rromâni, cu diverse probleme justiţionabile cu diverse firme. Ştiţi care e laitmotivul tuturor, DAR ABSOLUT TUTUROR mailurilor publicate pe site?

`Am sunat la ei, am fost la ghişeu, ne-am certat, i-am zis de mă-sa, huooo, nenorociţilor, hoţilor, incompetenţilor, rds, TBI, bănci etc`

Iar la întrebarea lui Urban, sau cine scrie acolo, `auziţi, dar plângere scrisă, cu confirmare de primire, număr de înregistrare, alea, aţi făcut?` răspunsul e un dulce ridicat din umeri. De ce să fac plângere scrisă? Doar am fost şi i-am zis. Nu mă credeţi pe cuvânt??

Şi după aia, micii imbecili se duc şi dau în judecată rds-ul sau băncile şi pierd procesele pentru că banca ridică din umeri şi zice `bitch say what? noi nu am vorbit niciodată cu ăsta`, iar omul se înfurie ca ceainicul, că doar el a fost, şi a vorbit, şi a făcut scandal. Cum, NU ÎL CREDEŢI PE EL?? NU AVEŢI ÎNCREDERE ÎN MINE??

E o mare nelămurire pentru mine chestia asta? De ce oamenii nu au conştiinţa asta, că verba volant scripta manent? (google it). E reminiscenţă comunistă? E prostie?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

19 comentarii Adaugă comentariu

  1. De ce? Fiindca romanului ii este frica sa semneze o hirtie.
    Incepind cu cel mai banal aviz de insotire a marfii, sau cu o circulara, o decizie a sefilor, aproape niciunde nu o sa vezi in josul paginii un nume in clar si apoi o semnatura.

    • #2

      @mircea: ok, dar de ce, ca asta stiu, dar nu o inteleg. stiu de cand lucram in praktiker, frate, ca sa iei semnatura cuiva pe o hartie trebuia sa te tai pe vene cu lama zdrentuita… la philips nu mai zic, acolo pur si simplu nu luai semnatura nimanui punct.

  2. Nouă, românilor, ne este frică de semnătură. De ce? Pentru că semnătura înseamnă responsabilitate, ori nouă nu prea ne place să fim responsabili, adică să gândim şi să decidem ceva cu capul nostru. E mai simplu să decidă altul în locul nostru şi apoi noi să ne plângem că nu ne e bine.

  3. Asa or fi genele lui Homo Carpaticus?
    Dar dac-ar fi sa se ia de bune anonimele, ca pe timpul securitatii, iti spun eu c-ar fi plini sacii postali de plingeri si reclamatii.

  4. Din acelaşi motiv pt care 99% din români ar prefera o strângere de mână în locul unui contract. Şi aici nu mă refer la contractele cu băncile, ci aşa, în general. Crezi că au habar de ce trebuie să urmeze o anumită procedură? La urma urmei dacă nu-i crede nimeni că ei au dat cu basca de pământ în făţa oamenilor răi care-l fură se poate duce la teveu la domnu’ Dan. Şansa de a-ţi pune mecla în tubul catodic e oricum mai mare decât şansele de a câştiga la loto, deci se ia în considerare. 😀 Eu nu ştiu de ce te mai miră. Românii şi-au făcut un obicei din a rezolva problemele omenirii semnând petiţii on-line, deşi li se explică mereu că nu au nici o valoare. Da’ e mai comod, mai cul, mai mioriţic.

  5. Arhi, si eu il citem pe ala de scrie pentru Urban dar mi s-a luat de cate aberatii citesti, unele copy/paste, altele total neverificate…
    Iar despre tristii care spera ca pe-o vorba li se poate face dreptate…
    Oricum, romanul are o marota cu hartiile semnate si stampilate!

  6. Fuga de responsabilitate! Atat!

  7. tocmai m-am certat masiv cu vodafone-ul deoarece o tirfa proasta s-a reocmandat cu numele generic de CENTRALA VODAFONE.Guess what? Am sunat din nou, mi-a raspuns o tip draguta care s-aprezentat si m-a si rezolvat si p’orma mi-a preluat CU NUMAR plingerea(si da, m-au rezolvat si cu asta);;;deci exact cum zici tu

  8. nu stiu daca este in context dar, compania lu Iulica nu e in stare nici cu o plasa de contracte si facturi semnate de client, care ma avantajau, sa rezolve problema. mai si vrea banii in avans, ca la curve, care este.
    plus ca angajeaza dupa cat de scurta e fusta si cat de repede scrii, cu unghii false, la taciscrin si nu dupa competente.
    merci nu ! nu vreau sa-mi dea el lectii de act juridic.

    • #11

      @enzo: da nu discutam aici lectiile sale de jursiprudenta, ci despre incapacitatea romanilor de a semna o hartie oficiala. stim toti cine si ce e julica din voluntari

  9. #12

    mda, numarul de reclamatie e sfant. 🙂 din momentul in care il ceri si tonul celui de la felatii-cu-clientii se schimba. 🙂

  10. Din neincredere in sistemele autohtone si adresarea plangerilor depuse.

  11. in context: ma duc cu factura dupa ce am dus marfa. omului care imi preia marfa ii zic: “da si tu cu batu’ aici si o serie de buletin daca nu ai stampila” “…. eu nu pot! numa sefu poate!” si atunci caut o semnatura pana in strafunduri la bureau. qed!

  12. da, e buna explicatia ca e reminiscenta comunista. Pe atunci nu semnai cu usurinta ceva, aveai constiinta faptului ca e aproape mortal sa semnezi o hartie. Daca iesea rau? Asa cu vorba o mai intorceai. :))

  13. #16

    PS
    am uitat sa spun ca nu e un subiect tampit deloc, ba chiar unul foarte tare pentru mentalitatile noastre. Astia suntem, scandal, nu rezolvam, povestim la toti si hai la bere, maine o luam de la inceput.

  14. Pentru ca un asemenea act inseamna ca faci mai mult decat sa plangi pe la colturi, recte sa dai email la urban-spam. Ne e lene sa luam cu adevarat atitudine (si aici ma bag si io, ca nu mi-s mai breaza)

  15. #18

    De multe doar facand scandal se rezolva ceva. Mai ales la RDS.

  16. #19

    Nu stiu in ce masura ii e frica romanului sa semneze o plangere, cacat, daca te plangi arareori iti asumi vreo responsabilitate directa. Dar sa inregistrezi o plangere e o loterie, cine rahat iti da numar si iti semneaza de primire ? 😀 cand vede pseudo-secretara ca scrie plangere tre sa sune la 3 sefi sa vada daca are voie sa primeasca si tot iti spune ca daca ea nu stie ca asa trebuie sa faca, ea nu face