Contul meu
Pornind de la articolul cu tati care hohotește în bbrațele fiului de 11 ani, pentru că e prea prost pentru lumea asta și nu știe că un copil are nevoie să crească în lume, între oameni, nu într-un cub de sticlă, de preferat de boemia, decorat cu swarowski, mă gândeam că, mult prea des, vrem ca ceilalți să schimbe, să se schimbe, dar noi nu facem nimic în direcția asta.
Exemple? Cu duiumul!
Pe facebook, mai mulți jurnaliști de IT criticau o revistă din domeniu, proaspăt deschisă. Că advertoriale, că calitate slabă, că mai bine nu lansezi etc. Problema e că acei jurnaliști erau și sunt abonați, printre primii, la tot ce înseamnă pișcot în domeniu, genul de oameni care nu se conectează la internet să scrie o știre, dacă nu primesc bani special pentru acest efort. Cum să vorbești despre schimbare, când tu ești primul care beneficiază de actualul status quo?
O doamnă, din online, dă sfaturi despre locuri de muncă. Despre schimbare, despre cum piața muncii trebuie să fie într-o permanentă mișcare, despre cum trebuie să învățăm să ne vindem mai bine. Știți, clasicele blabla-uri, scoase din manualele de HR motivațional. Doamna lucrează de peste 10 ani în aceeași corporație. Pleacă la 7 de acasă și ajunge noaptea la 12-1. Urăște ceea ce face, dar eu nu o înțeleg, ea are rate, copii de crescut.
Până și articolul fătălăului cu plânsul este o aberație a neputinței. Neputința de a fi, neputința de a te schimba, indiferent de motivul pentru care te-ai schimba, neputința conceptuală, fără finalizare și orizont. Și știți care e problema reală?
Problema
Problema nu e că tipul ăla tâmpește, psihologic vorbind, un copil care, în loc să știe că tatăl său e un zid de apărare, omul pe care se poate baza în orice situație, vede de fapt că tac-su e un bou plângăcios care îi împletește codițele. Nu, problema e hoarda de oameni entuziasmată de rândurile-i tembele. Vai, senzațional, ce sentimente, ce trăiri, uite un bărbat adevărat, căruia nu îi e rușine să își arate partea feminină. După care dăm like și ne întoarcem la treburile noastre. Încă o zi plină de satisfacții.
Pe bune? Are you for real?
Pentru că, în aceste circumstanțe, Remus Cernea e un semizeu, față de acest mascul și acești oameni. E un prostănac, dar măcar încearcă să schimbe ceva. Prost, într-un mod idiot și pornind de la baze precare, DAR SE LUPTĂ pentru idealurile sale.
Și nu vorbesc de lucruri mari, ci de mutări mici. Nu cumpăra din magazinele care își tratează prost clienții. Nu da like-uri mizerabililor, sau, dacă ai dat și “nu știi”, poți da unlike. Nu cumpăra produse care sponsorizează persoane care vă dezgustă. Nu ascultați radiouri care dau țepe.
Tu când te-ai luptat ultima oară pentru ceea ce crezi? Când ai încercat să schimbi lumea cu umărul?
Exact. Mai ia o gură de cafea, ce știe grasul ăsta, nici nu-l mai citesc, dă-l naibii.
NOU
Nu stiu despre ce articol vorbesti, dar subiectul adus in discutie ma atinge si pe mine intr-o mare masura. Ca sa o spun scurt, invat in fiecare zi sa nu fiu un mare ipocrit, ptr ca multi ani la rand am fost un fin comentator detasat a celor din jurul meu, pana cand realitatea-destinul-stelele-plm m-au pocnit si mi-au aratat ca nu-i tocmai asa. Si da, sunt de-acord cu tine, schimbarea vine de la mine in primul rand.
Si domnu’ Arhi, acceptat sa-mi fie “periajul”, hai ca nu sunteti asa de gras, exercitiile de cardio cu aia mici da roade 🙂
NOU
Mai, sa stii ca am mai luat o gura de cafea, dar iti dau dreptate.
Problemele mari, cred ca sunt generate de rahaturile mici.
Daca romanii si-ar arunca tigarile, hartiile, numai la cos, daca propietarii de animale si-ar strange rahatii produsi de cainii lor, daca macar am evita mitocania si prostul gust, sunt convins ca am fi mult mai pretentiosi vis-a-vis de obligatiile alesilor, de calitatea produselor, dec curatenia strazilor, etc, etc.
NOU
luna trecuta am facut o depasire pe linia continua si am ramas fara permis. toata lumea m-a intrebat de ce nu i-am dat bani domnului capdecreta care statea la panda in boscheti. uite de-aia. mi-am asumat greseala. nu cred ca voi schimba ceva cu asta, dar daca eu nu sunt corect cum as putea sa ma astept de la restul oamenilor sa fie?
NOU
Cap de creta a ramas profund dezamagit… Pai de aia crezi tu ca statea el alscuns in boscheti? Sa prinda corecti ca tine? 😀
NOU
Ai fost corect doar pe jumatate oricum. Dar e si asta un pas. Corect total era daca nu depaseai pe linie continua.
NOU
Din prima clipa in care am citit plangerile neputinciosului, l-am asociat cu povestea drobului de sare de pe cuptor.
NOU
De fiecare data cand plec din service cu bucse, capete de bara si alte componente schimbate din cauza drumurilor proaste trec prin fata primariei si le arunc la intrare. E modul meu de a protesta fata de drumurile proaste.
NOU
Tatarule, cateodata le spui atat de bine! Ieri imi era plin peretele de share la articolul acela cu plangaciosul. Nu am dat click pe nici unul, dar aici de la tine am ajuns sa ii citesc la ala ineptiile. In fine, nu asta e important. Intrebarea ta, cu cand ai pus umarul, ramane valabile pentru intreaga societatea romaneasca. Cand?
NOU
Măi, eu m-am tot gândit, tipul ăla o fi plâns metaforic. Altfel … n-are cum. Vreau eu să cred că a plâns metaforic, că a plâns cu combustie internă, mut ca o lebădă.
NOU
Partea amuzanta e ca in timp ce citeam postarea chiar luam o gura de cafea :)) Numai ca sunt intru totul de acord cu ce ai scris. E mai usor sa stai pe margine si sa dai sfaturi despre ce-ar trebui sa faca unii sau altii, e mai usor sa inghiti o nedreptate decat sa te lupti pentru ce crezi si pentru drepturile tale. Si sa te plangi la bere cu colegii despre cat de prost esti tratat, cum nu ti se recunoaste valoarea profesionala sau personala etc. Eu numesc asta “jelanie la un pahar” si nu are alt efect decat de a te afunda si mai tare intr-o viata de rahat. Nu-ti place ceva, crezi in ceva? Fa si ceva in privinta asta, ca bunele intentii nu se contabilizeaza in nimic…
P.S. Randurile de mai sus au fost scrise de cineva care ieri a primit scuze de la o functionara de la Posta Romana pentru ca s-a comportat ca o vaca, dupa ce i-am tras o reclamatie. Deci se poate!
NOU
nice. nu cred ca exista ura mai mare fata de angajatii statului decat pentru cele de la posta
NOU
Nu, nu exista :)) Sunt o specie aparte, un fel de Sauron al angajatilor statului. Si nici cu cei de la fisc nu mi-e rusine.
NOU
am norocul de a nu fi mers in viata mea vreodata pe la fisc, deci nu stiu cum sunt. sper sa nici sa nu ajung
NOU
Îţi răspund la întrebarea de la sfârşit. Eu am luptat ultima oară pentru ceea ce cred azi-noapte pe la 01:00, punând cap la cap nişte proiecte pentru site-ul şcolii unde învaţă copchilu’ şi pentru asociaţia de părinţi şi profi. Sunt mulţi spre majoritate cei care decid doar să soarbă din cafea şi să comenteze precum cei din Poiana lui Iocan, adică degeaba. Dar sunt şi puţinii care fac ceva. Şi cei din specia asta cu areal restrâns de răspândire nu plâng pe capul copiilor, ci dau exemplu CĂ SE POATE. Dar lenea-i coană mare.
NOU
“Mai ia o gură de cafea, ce știe grasul ăsta, nici nu-l mai citesc, dă-l naibii.”
hehe si asta e un pas catre schimbare :))
eu ma bucur ca nu am citit articolul plingaciosului pentru ca nu-mi plac telenovelele si pentru ca nu cred ca a plinge pe umarul cuiva ajuta la ceva. de fapt a plinge pe umarul copilului tau e un abuz asupra copilului.
NOU
Ca sa fiu sincer, lupt. Lupt zilnic prin atitudine, lupt prin refuzul de a ma schimba doar pentru ca mi-ar fi mai usor cateodata, lupt prin comentariile scrise (da, e tot o incercare de a schimba ceva in mai bine – evident, mai binele ala fiind definit dupa capacitatile mele, reduse sau nu), lupt prin ce-mi invat copiii etc. Personal nu cred inschimbare in bine de sus in jos, ca sa zic asa – nu elitele ne vor scoate din mizerie- si, in consecinta, incerc sa-i influentez pe cat mai multi din jurul meu.
NOU
Sper ca asta sa fi fost doar o scapare, nu modul prin care incerci sa schimbi sau modul prin care iti educi copiii. i.imgur.com/dfQIMWQ.png
In rest, “have my like”.
NOU
voi la mine sunteti mielusei si la zoso va luati mamele la plimbari??
NOU
@Sarpele – dude, o minima politete reclama sa fi postat si comentariul tau precum si contextul in care a fost facut. Mi s-a parut miselesc si crud, si m-a luat usor valul.
Postul: www.zoso.ro/caine-care-batut/
Comentariul: Asta’ micu ridica vreun picior atunci cand se pisa?
Reactii: like 48, dislike 183.
Altfel da, like is like 🙂
NOU
copii, nu pot sa va supraveghez tot timpul. please behave
NOU
Jordan, acum, ca e deja rece (situatia), sa-ti explic: am incercat o “adaptare” a bancului cu cainele care s-a pisat pe el pentru ca n-a gasit un copac. Unii facem bancuri macabre, altii bancuri porcoase, unii bancuri bune, altii bancuri proaste. Ce naiba, nu trebuie sa-ti explic, ca si tu esti “consumator” de bloguri ca si mine. Apreciez faptul ca ai recunoscut ca te-a luat valul. Peace!
NOU
Miercuri seara.
Nu beau cafea (decat in mod ironic, cand vreau sa dorm/ma apuce inima)
Si NU esti gras! *bursts into song: you are beautifuuul no matter what they saaay*
NOU
unde esti, copilarie:)))
NOU
In “padurea” ta, cu toti!=))
NOU
tot la boscheti mergem cu gandul? :))
NOU
Depinde in ce “mod” ma prinzi:))
NOU
despre ce plm de articol vorbeste toata lumea?! I feel soooo yesterday…
NOU
goo.gl/Pg2hKv
NOU
nu ma lupt eu. as fi fraier daca as face asta. ii manupulez pe altii sa o faca pentru mine 😀
NOU
Ce mesaj in titlu. Initial am crezut ca am gresit linkul si am intrat pe nu stiu ce site de dezvoltare personala. :))
NOU
F bun articol!
NOU
Cel mic are blog? Vreau sa vad parerea lui despre tata!