Contul meu
V-am lăsat o discuție pe care am avut noi pe grupul de telegram. Amintiți-vă și, dacă vă amintiți, deși sunteți bătrâni și sclerozați, povestiți-le și urmașilor voștri și cui vrea să asculte. Ca să nu mai existe gunoaie precum jegul ăla care ne povestea despre gustul incredibil al mâncării de pe vremea lui Ceaușescu și cum toată lumea creștea un porc în balcon și ce bun era gustul ăla de porc și cum roșiile erau roșii.
NOU
Eu cred ca de fapt 99,99999 % din cacatii astia nostalgici se umezesc doar la gandul ca ”primeau apartament gratis”. Ca era vai viata lui, cusca de caramida, ca mureau in el plini de jeg, ca nu aveau ce baga in ei, ignora. Ca si zabalosul ala de Kanstantin manca in chizda mamii lui un porc tot anul.
NOU
plus chizda ma-sii, deci inca o scroafa, de craciun
NOU
Nu stiu care-s aia de le primeau gratis, dar mama a platit la rate 15 ani pentru apartament, am descoperit acum cand a murit si a trebuit sa fac actele. Plus intrebat pe la CEC daca a platit tot, ca iti trebuie adeverinta de la ei, fiind singura banca pe vremea aia.
NOU
Mda, era nemaipomenit de bine… Soacră-mea a belit ochii cît cepele cînd în ’93 am cumpărat primul apartament cu banii jos, după un an și jumate de muncă la greci, că ea încă mai plătea rate la apartamentul ceaușist contractat în ’72….
NOU
nu toti au primit gratis. mai mult, nu toti au primit.
NOU
Apartamentele gratis sunt o legenda. Da, se construiau apartamente (ca și acum) care se dădeau în chirie, cu așa-numita repartiție. Chiria era destul de mică (ăsta fiind singurul avantaj). Pentru că nu ajungeau la toată lumea, se făceau comisii care analizau niște criterii și, în funcție de asta, primeai sau nu apartament (care putea fi și o garsonieră într-un bloc de nefamiliști, dacă n-aveai criterii bune).
Ca orice altă treabă în comunism, și asta era abuzată la greu, cu perversiuni, de șmecheri (înaintașii nostalgicilor de azi). Unora li se repartizau 2-3 case, deși n-aveau drept, iar altora, care aveau dreptul, li se spunea că ‘deocamdată nu avem nimic disponibil, mai veniți’.
Abia după 1989 (prin ’93-’94) Iliescu, având nevoie de capital electoral, a decis ca apartamentele comuniste să fie date în proprietatea chiriașilor. Prețul a fost mic, plata s-a făcut în rate.
Când mai dați de idioți, așa să le spuneți: că apartamente primite gratis în comunism au fost de fapt cumpărate în primii ani ai capitalismului și democrației.
NOU
Ar trebui facut un joc despre viata in comunism. Incepi jocul ca un copil orfan, esti “adoptat” si trimis sa iei lapte. Apoi carne. Daca nu reusesti sa treci misunea pierzi puncte de sanatate, etc.
Ai o misiune sa stai la coada. Si doar astepti, vin oameni. Random, cand se deschide usa trebuie sa dai din taste sa te bagi in fata. Cu plasa de cumparaturi te lupti cu cainii vagabonzi pana ajungi acasa. In casa scarii te asteapta vecinul beat muci cu care trebuie sa te lupti. Cand urci etajele trebuie sa te pazesti sa nu iasa securistul scarii sa iti fure jumate din cumparaturi.
Random vine politia la usa si iti confisca realizarile si te relocheaza in camp sa tai stuf.
Totul in gri, dinti stricati, autobuzele se strica pe drum, copii se joaca pe acoperisul blocurilor si arunca random cu cartofi, caramizi si cuie.
Primesti puncte suplimentare daca devi informator sau membru de partid dar trebuie sa stai in sedinte de partid (alta misiune).
NOU
Voiam sa adaug ceva si m-am blocat
NOU
Și, ca să treci de nivelul 100, să fii nevoit să-ți torni părinții la securitate.
NOU
@alexnicolae, te ajut eu un pic
Recompense:
– cravată de șoim, pionier sau UTC-ist
– șnur de grupă, detașament sau unitate
– insignă de pionier, fruntaș în intrecerea socialistă, ordinul muncii clasa 1, 2 sau 3
Penalizări:
– stat cu fața la perete cu mâinile în sus
– tunsul la zero
– bătaia la palmă
– bătaia la secție
– bătaia la beci (include și rotisor)
– bătaia cu funia udă
– smulsul unghiilor
– demolatul casei
– împușcat familia
Upgrade Flow:
– șoim
– pionier
– UTC-ist
– informator
– informator avansat
– informator voluntar
– milițian
– securist
– activist PCR
– membru Comitetul Județean
– membru Comitetul Central
– Ceaușescu
Loot Boxes (șanse):
– ulei 3%
– zahăr 3%
– pâine 3%
– ouă 3%
– lapte 3%
– carne 3%
– portocale 0.5%
– smochine 0.01%
– coca cola 0.001% (forbidden item)
Skins:
– contabil CAP
– perceptor cu șapcă
– pilă la Alimentară
Events:
– Bărăgan
– Baia Mare
– Canal
NOU
Daca baga careva kickstarter la asa ceva io ma fac membru fondator. Nu glumesc.
NOU
Eu as face un reality game show cu asta.
Sa facem un “parc” comunist si cei care sunt nostalgici sa se duca sa locuiasca acolo timp de 2-3 luni. Sa stea la cozi, sa stea iarna in frig, etc.
Sa vedem cati vor mai fi nostalgici dupa salamul cu soia “naturala, nemodificata genetic”.
NOU
Aia este propaganda ruseasca dupa manualele KGB-ului. Insidioasa, subtila si perfida. Porcu-n balcon si gasca in cada, era mai bine sub comunism de-aia oamenii au murit ca sa ne scape de el.
NOU
E adevărat ca nu se gaseau dar macar erau naturale nu pline de conservanți ca acum!
NOU
Sigur, ca nea ala de la cooperativa sau tovarasu’ care facea cicinalul punea exact masura de pesticide recomandata. Iar azbestul de pe casa era sanatate curata. Sper totusi ca esti sarcastic
NOU
Si sarcastic si ilogic!
NOU
Si totusi ai 9 like-uri…
NOU
@Irinoush, are, ca unii dintre noi intelegem sarcasmul.
NOU
Boss, la care discutie faci referire cand zici despre jegul ăla ‘care povestea despre gustul incredibil al mâncării de pe vremea lui Ceaușescu”?
NOU
Aș zice că se referă la un comentator cunoscut pentru părerile sale ferme pro Moscova (și pro Trump), care ne împărtășea din experiența sa de viață frumoasă de pe vremurile comuniste comentând la articolul „Clash of generations pe stil nou”. În aprobările pline de respect ale comentatorilor care au prins și ei vremurile respective.
NOU
Doua feluri de nostalgici d-astia:
– unii care n-au trait dar s-au “informat” ei de pe tot felul de canale si scurgeri dubioase intretinute de dacopati, paranoici scenaristi sau tot felul de conserve legionare cu largul concurs al vecinului nevrotic si instigator de la rasarit. Astia merita o flegma-ntre ochi, un shpitz in cwr si ignore total. Niste pulifrici penibili.
– aia care au trait atunci comunismul ca pe un peisaj indepartat, vazut de la ferestrele superioare ale nomenclaturii mai mici sau mai mari a vremii. Feriti de lipsuri, de saracie, de gri, de frica si teroare dar murdariti de privilegii, drepturi si libertati pe care noi astilalti doar le visam sau le vedeam prin filme. Si care deplang in public acele vremuri. Pe astia din urma i-as ucide fara mila, chiar si azi. Cu placere, chiar.
NOU
Da, e fascinant cum foarte multi nostalgici sunt nascuti dupa ’90. Ca asa au auzit ei de la tataia…
NOU
daca tataia a trait prea mult …
NOU
Sindrom Stockholm de manual. Da, m-a tinut captiv intr-un sistem totalitar, nu aveam voie sa am o parere, trebuia sa fiu supus unor umilinte inumane ca sa-mi indeplinesc niste nevoi de baza, dar macar eram noi, in tara noastra, nu ca acum cand vin strainii sa ne cotropeasca.
Legat de chestia cu carnea ca avea gust mai bun, sunt de acord. Daca stai 3 zile la coada sa o procuri, si cea mai banala ciozvarta de porc o sa aiba gust de vitel Wagyu, la cate a trebuit sa induri ca sa pui mana pe ea.
NOU
Nimeni – absolut nimeni – nu o să creadă statul la coadă 3 zile la rând, pe rotație, cu schimbul.
Cine aude așa cevq, cui îi zici, va avea una dintre cele trei replici:
„-Sunteți proști absoluți, de ce ați așteptat până-n ’89 să răbufniți din tortura asta!?!”
„- Nu te cred deloc. Dacă spui adevărul, de ce n-ați sărit să le sfârtecați venele prostului dement & găștii lor, chiar dacă erau sovieticii lângă voi?”
„- Ați fost aliați cu naziștii, vă trebuia o pauză zdravănă.”
NOU
salut :))
NOU
Ne putem da seama cu usurinta ca prietenul Constantin(omul mereu in cautare de oportunitati de a ridica in slavi national-ceasismul) cauta sponsori sovietici dupa cum isi mentinea calmul, indiferent de ploaia de injuraturi indreptata catre el. Pe un site woke, unde trepanatii plictisiti de civilizatie , redusa, in mintea lor, la iz de ambalaj de burger de la Mac, Constantin ar fi injurat ca o doamna cu parul verde din Occident. Aici, unde mai sunt oameni cu ceva bun simt elementar, trebuie sa faca propaganda cu harpa si pana de porumbel.
NOU
Este foarte important unde ai trait comunismul.
Mai vorbesc cu oameni, de varsta mea (40-45) si aud la multi: “Hai ba ca nu am vazut om mort de foame in comunism”, sau “Nu erau cozile chiar asa” si altele in gen. Oamenii astia fie au functionat foarte bine in sistemul PCR (pile, cunostinte si relatii), fie aveau pe cineva la tara de unde puteau face rost de produse.
Eu sunt bucurestean de a doua generatie. Au venit bunicii in anii 50. Legaturile cu rubedeniile de la tara nu prea existau, iar daca existau se rezumau la un telefon odata pe an, bunicii catre fratii lor sa vada daca mai traiesc si cam atat. Ce frumos stateam noi la coada, bunicii, parintii si copiii. Ca se pare ca ai mei nu prea le aveau cu PCR-ul mai sus mentionat. Nu ii condamn pentru asta, dar fix ca in conversatia de mai sus. Been there done that cum ar spune americanul. Nu pot sa ii condamn nici pe cei care au fost mai descurcareti in acele perioade, fiecare a facut ce a putut ca sa ii fie lui bine. Ca acum.
Nu sunt nostalgic, nu-mi doresc trecutul. Nici sistemul actual nu e ideal, in toata goana asta dupa profit. Dar inapoi in comunism, nu multumesc.
NOU
Noi mai aveam bunicii la țară (margine de oraș, nu chiarla sat) , dar chiar și așa, cât să întinzi 6 oameni de un porc amărât de maxim 100 kile, că mai mare n-aveai cum să-l faci, un an de zile?!
Plus că făina,uleiul, untul, hârtia igienică, hainele și cam tot restul de orice nu creșteau la țară, tot de la magazin cumpăram.
Sau găini, câte pzm de găini să ții având în vedere că absolut orice înseamnă cereală nu se găsea în comerțul public.
Bătaie de la mama că am ieșit din coadă nu luam, cică odată m-a auzit țipând de la depărtare și nici acum nu știe cum m-a scos din mijlocul cozii. Eu nu-mi amintesc.
NOU
Mancarea avea alt gust pe vremea lu Ceaușescu de foame nu de altceva.
Nu mai zic de mezeluri care aveau substanțe radioactive care au nenorocit unnnumar considerabil de oameni de cancer.
Era asa bine pe vremea aia incat cine mai are nostalgii din astea si cine nu a trait pe vremea aia si zice ca era bine îmi vine să îi fac pachet sa ii trimit in Korea de Nord, poate le-o veni mintea la cap.
NOU
Ceva mic și radioactiv a fost numai după Cernobîl și doar prin nord-estul țării, în rest erau chimicale aruncate cu duiumul, aduse din DDR (BASF).
NOU
Ia Marinel aici, că văd că nu știi despre ce e vorba:
adevarul.ro/stil-de-viata/bucatarie/cum-mancau-romanii-parizer-radioactiv-pe-vremea-2110150.html
fosfoliant se cheamă
NOU
Co**e, dacă ți-a plăcut comunismul, indiferent cum te-o chema, am un mesaj pentru tine: du-te dracu’ în Coreea de Nord și lasă-ne, nu vrei?
Am avut 7 fucking ani când a venit revoluția. 7 BĂ. Și tot îmi aduc aminte kkturi traumatizante. Du-te bă în Coreea de Nord sa porți uniformă semafor să-l lingi pe nea Kim. Sa vezi cum se dădea pâine la sfert. Să îți fie frică să vorbești cu lumea largă, te limitezi la câteva persoane și să afli după revoluție ca unul din ăia ciripea la Secu ( a murit de cancer în 93, l-or fi ajuns blestemele ). În orice cameră era un portret sinistru cu Ceaușescu-cel-divin. Creșele îngrozitoare și imputite în care erai expediat rapid ca fumeia trebuia înapoi la muncă. Cum erai luat rapid la cules de ce voia partidul, de prin clasa 4-a. Cum trebuia să te futi cu program și atunci cu grijă ca dacă îl mai faci și pe al 4-lea. Hai siktir.
Dacă la 7 ani am zis ce bine, poate o fi mai bine, după ce mi-am schimbat chiloții în nopțile de la revoluție când eram ascuns sub pat ca vin teroriștii, înseamnă că un copil de 7 ani e mai inteligent ca tine.
Scris la persoana a 2a generic, sunt sătul de dobitoacele ce preaslavesc comunismul, și da, mi-au fost suficienți 7 ani în provincie ca sa ma prind ca e de kkt.
NOU
In Coreea de Nord se traieste mai bine acum decat se traia in Romania in 89. Strictul necesar il au, nu trebuie sa fure si sa stea la cozi. Au fost probleme la un moment dat prin 2018 si au fost rationalizari dar i-au ajutat comunistii mai mari. Poate gresesc.
Dar cu ce nu gresesc:
Daca Ceasca dadea mancare si alcool ieftin murea linistit de batranete si cred ca mai treceau 10-20 de ani pana urmasii lui poate faceau o tranzitie de inca 30 de ani catre o economie de piata si ala la rugaminti externe.
NOU
Eu am avut 9 in pzm. 9, la revoluție.
Și pot să îți spun clar că toată istoria aia cu “cresa săptămânală” a fost EXTREM de convenienta pentru femeile vremurilor.
“Tre’ sa mă duc înapoi la lucru, csf, ncsf. Lăsăm rahatul ăsta de l-am făcut la creșă sau la ai noștri?” – cam asta era dilema vremii.
Sa nu crezi că cineva care chiar te-a vrut în viața a fost de acord sa te abandoneze la bunici sau la creșă.
Asta se întâmplă când cineva te obliga sa puiești contra a ceea ce vrei tu.
NOU
Off-topic: care e treaba cu oamenii care trimit 50 de mesaje in loc de 5 mai lungi?
NOU
Sunt platiti la mesaj!
NOU
Cum e si Constantin, de altfel 🙂
NOU
Abia acum vad ca am un articol dedicat hai sa luam metodic n-am spus niciodata ca era totul perfect in comunism, insa lucrurile pozitive erau mai multe decat acum.
In primul rand atunci Romania avea peste 22 milioane de locuitori din care peste 60% locuiau la tara adica vreo 13-14 milioane iar daca erai doar un pic gospodar iti permiteai sa cresti cel putin 1 porc si niste gaini si sa pui niste rosii, cartofi si ceapa in gradina.
Din cei 7-8 milioane care traiau in orase majoritatea covarsitoare aveau neamuri la tara de unde se aprovizionau, ca sa nu mai zic ca exceptand cei care stateau la bloc (undeva la maxim 3-4 milioane) daca la fel erai un pic gospodar si descurcaret puteai creste animale si sa ai acces la mancare sanatoasa la fel ca cei de la tara.
Eu nu contest ca si atunci erau probabil 4-5 milioane care nu aveau acces direct la carne, lapte, branza ….de la animale crescute in gospodarii insa nu e ca si cum acum toti cei vreo 18-19 milioane traiesc regeste, asa pe medie stam mult mai bine acum insa ma tem ca media aia e ridicata mult de milionarii de carton care au furat statul si mai mult de 4-5 milioane nu-si permit nici macar ce-si permiteau cei mai saraci de pe vremea comunismului, stiu ca in diverse bule totul e roz, dar in lumea reala de ex aproape 1.5 milioane de pensionari traiesc cu 1280 lei/luna, pt ei mizeriile gen parizer, preparat alimentar, creminos cu unt …sunt mancarea de zi cu zi.
NOU
mars in pula mea, cu dedicatie
NOU
Hai ca-ti zic eu:
– energie electrica: cateva ore pe zi;
– apa rece/calda: cu progrram. daca stetai la etaje superiooare (noi stateam la 8), beleai motanu’;
– caldura (iarna): maxim 19 grade cu aragazul pornit in bucatarie si toate usile deschise;
– paine/zahar/ulei: o jumatate de paine/zi/persoana, restul nu mai stiu. Pe cartela;
– benzina: un rezervor/luna;
– lapte: 1L de persoana. Daca reuseai sa-l iei, te mai asezai oodata la coada (a doua zi nu stiai daca mai prinzi).
Program TV si alte “luxuri” nu ti le mai povestesc.
La tara trebuia sa imparti cu statul. Daca nu doreai asta, dadeai spaga la medicul veterinar si iti declarai animalul bolnav/mort.
In Bucuresti era ceva mai bine…
NOU
Constantine, Constantine…. ma întreb ce varsta ai. Pentru ca daca ai trait multi ani in comunism, cu siguranță ai fost de partea aia in care ai primit totul (adică erai cu aia de sus, adică ești un comunist nostalgic). Daca ești prea tânăr ca sa ai amintirile tale din perioada aia, inseamna ca povestile ti le-a spus tot unul dintre aia care era comunist de baza (aka lingator/turnator/aplaudac/toate la un loc).
Hai sa-ti spun o poveste de la noi din sat:
Undeva dupa al doilea razboi mondial, un taran muncitor si-a facut facut un credit la Banca Agricola ca sa isi cumpere 2 boi pentru lucrat campul. Curand au venit comunistii la putere si au inceput Colectivizarea. Si i-au luat omului cei 2 boi la Colectiv, ca – nu-i asa – apartineau acum poporului muncitoresc.
Omul a ramas o viata cu creditul la banca si cred ca ar fi avut o reactie interesanta daca ar fi citit comentariul tau de mai sus.
NOU
Constantul Constantin, cuviosul apologet al Răsăritului, înfruntând cu seninătate martiriul virtual cu care este amenințat de păgânii burghezo-moșierești. Predicând de pe o unealtă de chiabur, pe o rețea capitalistă, dar păstrând în suflet Paradisul Pierdut al orânduirii socialiste. O, sancta simplicitas, cum ar fi spus vânzătorul de la alimentara din colț când îl întreba o babă obosită dacă totuși se bagă azi ceva…
NOU
Băi Costica, eu am vrut să ți spun caca, dar mi-am dat seama de o chestie. Tu nu pentru comentarii intri pe aicea, nu-i așa?
NOU
Am vrut să-ți spun ceva, nu caca, dar fiind vorba de tine caca suna mai bine.
NOU
Scuzati limbajul, dar futu-ti rasa ma-tii, iti trebuie o bomba in cap sa dispari naibii? Ca sa cresti un porc pentru tine la vremea aia mai trebuia sa cresti doi pentru stat, dobitocul dracului. Ce consolarile pulii tot gasesti pe te miri unde, neuron singuratic ce esti…
NOU
Si cum ai dedus ca erau fericiți ? 🙂
Pe mine m-a terminat nevasta (prima) cu dusul la tara la munca, nu ca eu as fi crescut pe betoane dar era teribil de obositor, 3 schimburi si sa mergi duminica la munca, asta însemna sa mai faci ceva pentru mâncare, daca erai schimbul 3 nu mai aveai nici o ora de respiro
Si asta o făceai nu pentru ca nu aveai bani, aruncai cu banii in câini nu aveai ce sa cumperi cu ei
Cand eram la scoală mama a devenit dumnezau, lucra la o fabrica de pâine si panarama aia de drojdie nu se găsea niciodata, am devenit furnizorul permanent al dirigintei care nu sufla la nimeni ca nu era nici măcar așa de unde
NOU
Maninci rahat mult mai constantine, Poate ti se face rau, nu vrei tu sa mori un pic si cand iti dai ultima suflare sa zici tu “traiasca comunismul” – nici nu stii cati oameni vei face fericiti!!
NOU
@Popescu
Vezi că induci lumea în eroare, cota de benzina era doar 20 litri pe lună, nu un plin…
La sud de Eforie Nord (unde era stația electrică de distribuție) curentul se întrerupea de la ora 20.00 pînă a doua zi la 06.00
NOU
Constantin, ca nepoata de chiabur, om cu câțiva ani de canal și cu toată average confiscata. Du-te-n mortii mătii tu și toți de teapa ta!! Sunteți niște viermi și un cancer al societatii!!
NOU
Inventarul meu – sper sa nu se înțeleagă vreo nostalgie ascunsa, doamne-fereste. Pun asta că sa se vadă diferența dintre a sta la tara sau la oraș pe vremea aia.
Întotdeauna mi-a fost greu să înțeleg de ce dracu rudele noastre de la oraș aveau un aer princiar ca au buletin da București, când ei erau rupți in cur, rupți în șosete, nemâncați și nespalati.
Anyway, here it goes:
energie electrica: se lua curentul de la 9 seara. Not good. Da’ mno csf? Asculți Europa liberă și vocea americii;
– apa rece/calda: rece tot timpu’, că aveam put in curte. Calda fie la boiler electric, fie la cazan încălzit pe foc. Anyway, chiar ne spălăm in fiecare zi. Era un soc pentru verii de la oraș când veneau în vacanta
– caldura (iarna): soba pe lemne. Depinde cat lemn cumperi/furi/ te descurci
– paine/zahar/ulei: pâine: se dădea pe bonuri, o pâine de 2 kile pe 1 bon – nu contau zile sau altele. Bonurile le cumpărau ai mei de la CAP. Zahar și ulei luam de la oraș. Daca nu găseam la magazin, la bișnițari, aiae. Aici am o paranteză: in secunda asta nu am nici zahar nici ulei in casa. Gen niciun strop. De ceva vreme. E ok.
– benzina: nobody cares, merem cu rata și cu trenu’. Astea erau “first workd problems” de oraseni
– lapte: we didnt care, cumpărăm doar brânză de la vecini. Nimeni în casa nu bea lapte, toți intarcati
NOU
Kanstantin, cacat cu crengi, eu aveam bunici la tara. La distanta de cam 200 de kilometri. Si faceam in chizda ma-ti de buba purulenta 24 de ore cu trei trenuri si un autobuz ticsit de lume. Trenuri din alea bocna iarna si furnal vara, rapanosule. Ca sa aduca ai mei, pe ascuns, doi pui necajiti, eventual ceva slanina si niste carne, ca atata puteau sa imparta bunicii mei sa fie multumiti toti copii care ii aveau ca neamuri la tara. Si ma opresc, pentru ca nu tine site-ul asta atata varietate de injuraturi pe cat meriti tu, avorton reparat ce esti.
NOU
apologia comunismului nu cumva este fapta penala? daca nu este, de ce?
NOU
@doibani, aveati metabolismul trecut pe samahoanca, nu va mai trebuia caldura, igiena sau hrana. la tara ramaneau doar batranii si cei care nu erau capabili sa plece.
NOU
Daddy, n-ai înțeles absolut nimic, it”s fine.
Spune-mi unde exact “nu aveam nevoie de căldură sau de igiena”. Sau spune-mi că ești retardat fără să-mi spui asta, it’s fine
Citește iar, teste PISA, etc
NOU
„la tara ramaneau doar batranii si cei care nu erau capabili sa plece” – alt securist
NOU
“ca sa nu mai zic ca exceptand cei care stateau la bloc (undeva la maxim 3-4 milioane) daca la fel erai un pic gospodar si descurcaret puteai creste animale si sa ai acces la mancare sanatoasa la fel ca cei de la tara.”
Unde ba? In balconul pe care nu aveai dreptul sa-l închizi sau sa-ti intinzi rufele ca se vedea de la bulevard? In baie?
Mars ma de aici, cu prostiile voastre.
Asa cum zicea un comentator mai sus, familia mea e in București de multe generații si nu am avut rude in afara orașului. Am mancat de au putut ai mei sa cumpere din ce se gasea, am stat la cozi la orice. La revoluție aveam 9 ani, dar n-am sa uit pana mor cum stăteam ca animalele flamande sa asteptam sa “se bage” ceva acolo, orice. Cum era bataie la propriu pentru orice fel de marfa se aducea. Si azi am o miime de fractiune de secunda, atunci cand intru in hipermarket, de nu-mi vine a crede cata marfa este. Si au trecut 35 de ani!
Sotul meu a crescut la tara, sa stii ca porcul ala pe care spui tu ca il crestea, trebuia dat la colectiv, la fel si caprele si vitelul. Avea de dat o cota de lapte pe zi de la vaca. La fel si oua. Nu e ca si cum tot ce crestea in curte era al lor.
Eu am aproape 46 de ani si am povestit mereu celor mai tineri (lucrez intr-un mediu cu multi tineri) cum era atunci, sa cunoasc adevarul.
NOU
@doibani, e diferenta intre vorbe si realitate. in ”rata” aia trebuia sa fii antrenat ca sa rezisti la miros. in plus, a te lauda ca te-ai ”descurcat” in vremurile alea este curata dobitocenie, echivalenta cu a celor care se lauda ce smecheri au fost ei la parnaie. rata detinerii de boilere in mediul rural cat era, 1%? in ce priveste expresiile pe care le fosesti, fara a le stapani, gen ”retardat”, ”teste pisa”, statisticile confirma decalajul imens intre urban si rural.
apreciez ca nu ai contrazis si constatarea mea ca la tara ramaneau doar batranii si cei care nu erau capabili sa plece.
NOU
Constantin sa o sugi lui Serghei Mizil, gunoi ce esti.
NOU
My2cents, boiler electric la tara? cred ca te-ai uitat la filmul gresit.
Te invarteai de lemne, dadeai gaini si pui si purcei spaga in toate directiile ca sa ai ce manca si cu ce te incalzi. Am avut bunici in judetul botosani, norocos ma pot considera, pentru ca si medicul veterinar si padurarii erau spagari si primeau orice le dadeai. Făta purcica 8 purcei, declarai doar 4-5 si restul ii cresteai pentru ai tai.
NOU
Eu nu inteleg cum e posibil sa va bateti atatia oameni capul sa-i raspundeti astuia. Chiar daca crede sincer asa ceva sau ar fi fost platit sa o spuna, rezultatul e acelasi, latrati la luna. Un nebun arunca o piatra in apa si 10 destepti se chinuie sa o scoata.
Cine poate sa spuna fraza asta nu merita atentie nici cat o musca pe cacat:
“lucrurile pozitive erau mai multe decat acum.”
Vaideplm…
NOU
Povesti din comunism, vazute cu ochii unui copil de 10 ani:
1. O data pe săptămâna se aduceau lactate la alimentara (care in fiecare zi avea dechis de la 10 la 18, dar avea galatarele goale – exact ca in bancul ala). Se stia ziua, asa ca de cu o seara inainte se punea lumea la coada cu plasele de sticle si borcane. Noi la o familie de 4 persoane aveam dreptul pe CARTELA la 2 sticle de lapte si 2 borcane de iaurt. Noi, copiii, stateam de cu seara sa pazim randul, ne jucam fotbal langa alimentara pana ieseau parintii de la schimbul 2 (dupa ora 22h30). Noi ne duceam acasa sa dormim, ei stateau toata noaptea pana ieseau ceilalti parinti de la schimbul 3 (pe la 7AM) si mai stateau si astia pana venea masina de aprovisionare. Pentru ca era atata lume la coada, nu mai descarcau pana in magazin, se dadea marfa direct din camion. Cam cum mai vezi prin filmele cu tabere de refugiati.
2. Aveam dreptul la 1/2 paine de persoana, tot pe cartela. Cand se statea la coada de la paine, asta se intindea in jurul a doua blocuri comuniste, pe patru randuri. Stateam cam cate jumatate de zi, (o data mi-a venit si sangele pe nas de la caldura) cand venea masina, la fel, se dadea painea direct din camion.
3. In preajma Craciunului se aduceau portocale la aceeasi alimentara, care de alfel avea doar rafturi goale. Nu stiu cum se facea dar cumva se auzea zvonul ca aduce ceva si toata lumea era acolo. Si nu erau nici telefoane mobile, nici grupuri de whatsapp, nimic. Eventual niste telefoane fixe (care apucase sa aiba instalat). Cand se primea marfa din asta “exotica”, usa de metal a alimentarei se inchidea, si se ramanea doar un geamlac de cca 50cmx50cm prin care se dadea marfa (nu pot sa spun “se servea”, pentru ca felul in care se desfasura actiunea era ceva comparat cu o turma de maimute care se catarau care cum putea pe gratiile de metal din jurul deschiderii si intindeau freenetic banii spre interior). Scopul suprem era sa impingi cat de tare poti, se forma o gramada perfect rotunda – notiunea de coada se estompa rapid – si daca aveai putere si smecherie trageai pana ajungeai langa gratii, din lateral. Cand prindeai gratiile, era 90% reusita, trebuia doar sa te cateri, cm cu cm, pana ajungeai la geamlac. Imi aduc aminte intr-un an cum taica-miu a reusit sa iasa victorios cu o plasa de portocale, dar cu geaca rupta pe tot spatele.
4.(Auzita de la unchiul unui prieten)
Pentru maretul proiect Canalul Dunare-Marea Neagra (aka Magistrala Albastra), se racolau tot ce se putea racola din toate intreprinderile din tara, in special cei care deja lucrau la partea de mecanica sau orice care avea legatura cu mecanica, plus soferi.
Si erau trimisi la canal, in baraci insalubre, luni de zile, sa contruiasca viitorul glorios. Astia care erau pe basculante aveau un statut mai avansat. Insa atat de proaste erau camioanele de la mareata fabrica AB, incat dupa cateva zile incepeau sa se rablageasca. Soferii stiau ca se comanda camioane noi fara numar, ca aveau norma pentru canal, asa ca atunci cand masina incepea sa crape, o “descarcau” cu tot cu moloz in canal. Pentru ca stiau ca vor primi una noua. Mai luau injuraturi, mai scadere la bani, dar macar nu stateau sa repare la harburi. Erau un fel de chestie tacita, tolerata. DIn ce am auzit, unii soferi nu mai reuseau sa sara la timp din camioane, deci ar fi fost si eroi ai constructiei socialiste dintre ei….
5. Cel mai mult ma infioara si acum gandul ca nu puteai sa te exprimi liber. Educatoarea, invatatoarea, preotul, oricine era cineva avea linie directa la Secu. Auzeam de oamenii care au “fost mutati” cu seviciul in “alt oras” si nu mai auzeam nimic de ei.
Dupa revolutie am citit ca 1 din 3 romani au colaborat cu Securitatea. Voi va imaginati la cel nivel de neincredere se afla societatea noastra? Noi nu suntem in stare sa avem inceredere in seful de scara, daramite sa ne asociem, sa ne unim pentru cauze mai mari, ca sa ne fie bine tuturor.
NOU
Rabele se ”descărcau” direct în mare, la dig (nu în canal), dealtfel șoferii erau obligați să basculeze foarte aproape de apă (avînd ușa șoferului deschisă), ca să facă economie de motorină la buldozerele care trebuiau să împingă. Pămîntul se căra din haldele de la Cumpăna sau Straja fie direct la dig, fie descărcau în șalande (cam 960 mc fiecare) la dana Y unde are acum sediul firma lui Micky Șpagă și fra’-su (TTS). La fel cu Belaz-urile de 27 și 40 tone, dar alea rezistau mai mult.
Oamenii nu erau ”racolați” ci obligați să meargă la canal. Inclusiv șoferi de TIR de la ITIA, dar ăștia își permiteau să șpăguiască ca să plece pe extern. Mulți șoferi erau soldați din armată, care atunci învățau să conducă și nu te mai mirai de numărul accidentelor. Știu multe din astea, eram deja angajat la Canal, aveam 24 de ani la lovitura de stat.
NOU
Si Kent-ul era mai bun pe timpul lui Ceausescu.
Si sapunu’ Palmolive.
Totul era mai bun atunci…
NOU
Ce nu mi-a placut e ca nu prea erau hoteluri pt animale, aveam tot timpul doi porci in balcon ca tot romanul, cand plecam in vacanta in Maldive trebuia sa vorbesc cu un vecin ca sa aiba grija de ei.
NOU
Cu porcii rezolvai rapid, le lăsai niște Mărășești și suficientă secărică, și-i rugai să nu grohăie deviații de la linia Partidului, că se sesizează mistreții.
NOU
Și singurul spray cu parfum era Impulse. Soția și acum glumește cînd e în dilemă prin magazin, de care să-și cumpere…
NOU
Dunhill-ul mentolat era miez!!!
NOU
Palmolive a aparut dupa 89. Miezu` consta in Fa, Rexona si ceva sapun unguresc al carui nume l am uitat.
Intr adevar, tigarile nu stiu ce dracu aveau, erau mai okish atunci. Rothmans International a ajuns o buruiana infecta, mi am luat anul trecut un cartus de la turci. Never again.
NOU
Nu vreau sa par naspa, dar si discutiile cum e aia postata de tine tot in aceeasi categorie mi se par chiar daca sunt anti. Eu n-am prins cozile si d-astea, dar nu mi-a povestit nimeni asa in detaliu si nici nu m-ar interesa sa aflu. De ce ai vorbi asa ceva in grupul de prieteni?
Un singur om, in viata reala nu postaci pe internet, mi-a vorbit despre cat de bine era in comunism. El vindea piese din dezmembrari si aveam noi un logan care dadea sa moara. Eu l-am lasat sa vorbeasca singur, ca nu era nimeni acasa cu care sa vorbesc. Si nici nu voiam sa stie unde am rezidenta, ca sigur imi vindea mai scump.
NOU
“De ce ai vorbi asa ceva in grupul de prieteni?”
Ca sa nu te cheme Super_forbal!
NOU
si unde aveai rezidenta, ca nu ai spus si ma omoara suspansul
NOU
@popescu ce varsta ai, ca sunt putin curios!
NOU
Doreai un Jules Vernes, primeai si o carticica cu ceva comunist in punga (contra cost, evident!).
Gaseai un pix chinezesc cu 4 culori, primeai si o cutie cu chipsuri vietnameze. de creveti! si tot contracost…
Ce frumos se umflau chipsurile alea in ulei!
NOU
Nu primeai nimic, erai obligat să cumperi ”bundle”… Am vomat din cauza cipsurilor alea vietnameze acum 45 de ani de nici acum nu mă mai ating de porcăriile alea.
NOU
A fost o vreme cand nici d-aia nu mai gaseai. Clar nu gaseai si d-aia si bere in acelasi timp.
NOU
Era bine, da, foarte bine, pentru nomenklatura, pentru securisti, pentru turnatori si pentru progeniturile lor plus familiile lor extinse.
Restul, fix ca in text, ne descurcam cum puteam, unii, mai norocosi, aveam bunici la tara, unde stateam cat erau vacantele de iarna de lungi, ca aveau sobe si ne incarcam cu caldura cat sa trecem nenorocita de iarna in blocurile unde inghetau peretii pe interior. Plus, de la aceiasi bunici, mai aveam si una-alta animal de curte + legume + fructe (in orice forme) de mancare, iarna.
Pentru toti aia care zic ca “era mai bine inainte”…am doar patru randuri sa le scriu:
M
U
I
E.
NOU
Io nuștiu, că eram mic, dar Serghei Mizil tot zice pe la podcasturile pe care le ascult, că sunt promovate în online, că era bine; se bea, se distra la munte și la mare, se manca, se futea, se petrecea 24/24, se mergea la restaurante foarte des, se avea piscine, kent, parfumuri, video…ce sa zic, daca asta promovează !? ..nu cred că erau cozi, frig, poliție politică, Bărăgan, canal, Sighet, Pitești, lipsa de curent electric, foame, bătăi, tortură, Secu…
NOU
Ca să nu mai spun ce erecții erau pe vremea lu’ Nea Nicu!
NOU
Ete, fleoșc! Pardon, că fleoșc e mai mult acuma!
NOU
Dacă te prindea primul îngheț cu ea sculată, da, te ținea pînă primăvara…
NOU
Aveai erectii la nea Nicu? Weird
NOU
Constantin rupe si la comentarii pe hotnews si g4media. Si nu e greu de observat asta, berbecul foloseste acelasi comentariu ca aici sau la Vali :)))
NOU
Aveam 12 ani la revolutie.
Imi amintesc frigul din casa, soba din fonta pusa iarna intr-un colt de dormitor (da, la bloc, etajul 3 din 4) si cu burlanul trecut prin baie, sa se incalzeasca un pic si acolo, imi amintesc ca la botezul varului meu mai mic sopteau matusile ca “maica, sunt doar 16 grade in casa, poate rezista” si da, imi amintesc cozile.
Cozi in esenta la orice.
Imi amintesc o coada la oua, tot asa cum zic colegii mai sus, ca o gramada ordonata la rugbi dar din cateva zeci de oameni, din care mama a reusit sa iasa cu o punga de oua. Seara am mancat fiecare cate un ou ochi, ca nu mai mancasem de luni de zile.
In vara lui 89, dupa 4 ore de stat la coada la zahar in soare, am lesinat. M-a tras in sus un vecin, zicandu-mi sa mai rezist un pic, ca aproape am ajuns. Si imi mai amintesc apoi cum m-am chinuit spre casa, taraind doua sacose la vreo 10 kile fiecare (era ratia noastra de zahar pe vreo 6 luni cred, ca nu mai fusese strop de zahar in Botosani de mult timp)
Habar nu am daca cei care au trait asa rau au fost de ordinul miilor, sutelor de mii sau milioanelor. Da stiu sigur ca in Botosani a fost al dracu de rau, ca mai povesteam la scoala intre noi.