Contul meu
Recunosc, sunt demult rupt de piata muncii si oricum, nu prea depind de ea, prin urmare, nici nu sunt foarte la curent cu ce se intampla, dar reversul e ca in felul acesta sunt absolut independent si nu trebuie sa ma extaziez fake cand aud vreun dement precum Butunoiu mâncând fecale cu căldarea.
Dar chiar si asa, din ce stiu eu, nu mai suntem in vremurile in care te duceai la interviu si erai anuntat ca mai sunt 100 ca tine la usa, daca nu iti convin conditiile, drum bun si cale batuta. Ba chiar oamenii se gasesc greu, oamenii buni se gasesc si mai greu iar oamenii buni care sa vina pe salarii mici, almost impossible. Deci nu as asti cum sa categorisesc genul acesta de anunt altfel decat Angajez proaspat absolvent de liceu venit de la țară.
Anyway, cred ca, una peste alta, ce am scris ieri pe Linkein, cu un succes rasunator de 3 likes, isi mentine valabilitatea.
Sigur, nu ma asteptam sa fie extrem de likeuit, nimeni nu vrea sa se puna rau cu inutilele care aglomereaza cu spor birourile companiilor, impunând regulile din capul lor de virgine batrane pentru comportamentul angajatilor, decizand ce cuvinte poti polosi in discutiile personale, cautand metode de a cheltui bugetul firmei pe yoga cu scaune, nu pe salarii si strangand bani zilnic de la angajati pentru a sărbători continuu zilele de nastere al fiecarui anonim de la contabilitate, pentru ca, nu-i asa, suntem o mare familie.
Eject the HR people!
NOU
Aici se poate lua exemplu de la institutiile Statului, unde HR se ocupa doar de meseria lor, adica numarat posturi, salarii, concedii, vechimi, etc.
NOU
Eu tot nu am interested de ce are lasa cineva angajarea de noi amenities in firma/societies pe care of detine sau conduct la latitudinea cuiva care ce aptitudini are? Ce imi garanteaza ca angajatul de la HR are discernamantul sa aleaga cred mai bun/compatibil angajat pentru ce are nevoie firma?? Are trebui sa fie ei insisi niste superpregatiti!
NOU
Ești bine?
NOU
acu chiar am autocorrect pe telefon, ca-i nou si n-am avut chef de setari…da se-telege mesaju, aia conteaza, nu??
NOU
“Ce imi garanteaza ca angajatul de la HR are discernamantul sa aleaga […]?”
Răspunsul scurt: absolut nimic. La fel cum nici nouă nu ne garantează nimic că un candidat are “discernământul” necesar pentru postul respectiv.
Vedeți dvs., procesul de recrutare este un act de credință reciprocă, adesea neîntemeiată. Dumneavoastră vă întrebați dacă avem “aptitudini”, iar noi ne întrebăm dacă un candidat stăpânește aptitudini fundamentale, cum ar fi, de exemplu, diferența dintre “a conduce” și “a conduct” sau dintre “oameni” și “amenities”.
Cum știm noi, la interviu, că un candidat care scrie așa va putea redacta un e-mail inteligibil către un client? Nu știm. Presupunem. La fel cum și dvs. presupuneți că suntem toți niște nepregătiți.
Deci, da, ar trebui să fim “superpregatiti”. Și suntem. Super-pregătiți să decodăm CV-uri, să interpretăm intenții și, uneori, să înțelegem comentarii care par a fi trecute prin trei limbi diferite înainte de a ajunge la noi. E o superputere în sine.
Acum, dacă mă scuzați, mă duc să caut în dex ce înseamnă “amenities” în contextul angajărilor. Poate am ratat eu un trend nou în beneficii.
NOU
Pun un filmuleț care sustine ideea ta m.youtube.com/watch?v=mLl9Q47e7bQ&pp=ygURUmVwb3J0YWogdmFzbHVpYW4%3D
NOU
Irinuş, nu HR-ul decide angajările, ei doar programeaza interviuri şi iau act de decizia managerilor sau seniorilor care evalueaza candidatii.
NOU
@Duamna HR Kind reminder, stiti dvs..
Cu drag,
anton
NOU
Nu se strang bani pentru zilele de nastere, se strang “banutii”
NOU
Mi se declanșeaza reflexul de voma de fiecare data când aud cuvântul ăla…
NOU
@W “cu drag”? 🙂
NOU
Să clarificăm câteva aspecte, direct din tranșee:
Anunțul acela nu e opera unui departament de HR. E opera unui executant speriat, care a primit ordin de sus să ambaleze frumos o ilegalitate. Ăsta nu e HR, e “departamentul de înfrumusețat cadavre”. Ăsta e tipul de HR pe care îl vede și îl detestă toată lumea. HR-ul competent, cel pe care nu-l vezi, ar fi oprit oroarea asta înainte să vadă lumina zilei. Ar fi intrat în biroul managerului și ar fi avut o discuție seacă despre Art. 114-118 din Codul Muncii și despre amenzile de la ITM. Problema e că multe firme nu vor un astfel de HR. Vor un organizator de petreceri care să le execute directivele dubioase.
Să dai afară acest tip de HR? Sacrilegiu! Ar fi ca și cum ai scoate bufonul de la curtea regelui nebun. El este oglinda perfectă a managementului care l-a angajat. Este dovada vie că, pentru unele companii, departamentul de Resurse Umane nu este despre resurse sau despre oameni, ci despre cât de creativ poți să încalci ambele concepte în același timp, în timp ce zâmbești politicos într-un call pe Zoom.
Acum, dacă mă scuzați, mă duc să beau o cafea și să scriu un memoriu intern despre de ce “optimizarea costurilor” prin epuizarea angajaților este, de fapt, cea mai scumpă strategie posibilă. Simt că o să am nevoie de multe slide-uri.
NOU
Iata, un raspuns de bun simt, care chiar ma convinge! Chiar si promptitudinea cu care ati taxat comentariul meu, care a scapat cu termenii “suciti” de catre telefon, arata ca va pasa si ca, vrand-nevrand, am generalizat si am gresit!
NOU
du-te si lasa-ne, duamnă hașer
NOU
Doamna,
Va admir insufletirea cu care vorbiti. Ziceti ca la unele companii HR e despre resurse si despre oameni. 2-3 exemple cu nume s-ar putea? Nu neaparat din tara, choar internationale daca va e greu cu cele din Romania.
Nu de alta dar ultima oara cand am verificat era despre profit nu despre oameni.
NOU
Mi se pare ca HR-istii care incearca sa isi justifice jobul se simt la fel ca agentii imobiliari care fac acelasi lucru.
NOU
@zedicus: Văd că ai stăpânit deja comunicarea asertivă. Esti gata pentru un rol de management.
NOU
@ovidiu:
O întrebare-capcană…. Una dintre favoritele mele.
Să-ți ofer 2-3 nume de companii ar fi o insultă la adresa inteligenței noastre. De ce? Pentru că în secunda în care aș zice “Compania X”, ar sări cineva cu un articol despre o rundă de restructurări de anul trecut. Dacă aș zice “Compania Y”, altcineva și-ar aminti de un scandal cu cineva toxic.
Un brand de angajator bun nu e despre “a fi un sfânt”, e doar despre a fi un “păcătos mai strategic.”
Acum, la miezul problemei. Ai perfectă dreptate. Întotdeauna e despre profit. Fără excepție. Cine îți spune altceva, îți vinde gogoși la suprapreț. Dar ai pus greșit accentul. Întrebarea nu este “dacă” e despre profit, ci “cum” anume se face acel profit.
Compania cu HR prost (cea pe care o vezi peste tot) face profit PE TERMEN SCURT:
Taie costurile acum, chiar dacă asta înseamnă să piardă cei mai buni oameni.
Pune presiune pentru rezultate imediate, chiar dacă asta duce la burnout.
Ignoră un angajat toxic, dar care “aduce bani”, până când otrăvește toată echipa.
Compania cu HR competent (cea pe care o cauți) face profit PE TERMEN LUNG.
Înțelege că: Să înlocuiești un om bun te costă o avere. O mărire de minim 10% e o afacere.
Trainingul e mai ieftin decât să repari greșelile unor nepregătiți. Un mediu de lucru decent nu e caritate, e strategie de retenție care reduce costuri.
Deci nu, nu pot să-ți dau nume. Pot să-ți dau, în schimb, un “semnal de alarmă”. Un HR bun nu e cel care organizează “vinerea fructelor”. E cel care poate demonstra managementului, cu cifre, că un angajat tratat corect este cea mai profitabilă investiție.
HR-ul competent nu luptă împotriva profitului. Luptă împotriva prostiei care sabotează profitul pe termen lung. Acum, dacă mă scuzi, am de aprobat niște bugete de training. E o cheltuială, știu. Dar e mult mai ieftină decât incompetența.
NOU
o, doamna, ce dragalas le ziceti:))))) doar ca stim amandoi ca, la corporatie, bugetul de angajari e mai mare decat cel dedicat maririlor de salarii si bugetul acela trebuie cheltuit si el, asa ca e mai simplu pentru toti sa scapi de recalcitrantul care vrea marire si sa aduci un membru nou. pana dataviitoare
NOU
@Arhi: Ah, ce drăgălaș le zici și tu. O simplificare aproape romantică. Hai să demontăm puțin mitul ăsta al bugetului care trebuie “cheltuit” ca un voucher de vacanță, că tot suntem între noi.
Da, fenomenul există. Dar motivul nu e vreo strategie financiară genială. Motivul e, de cele mai multe ori, lenea managerială.
Realitatea: Să înlocuim un angajat competent – cu tot cu costuri de recrutare, interviuri, training, productivitate zero în primele luni – e mult mai scump decât o mărire de 15% pentru un “recalcitrant” valoros. Crede-mă, eu fac calculele astea.
Deci de ce se întâmplă? Pentru că e mai simplu pentru un manager slab să apese pe butonul de eject decât să se lupte pentru omul lui. E mai ușor să aduci pe cineva nou, ieftin și fără pretenții, decât să gestionezi un om cu așteptări. E o victorie pe termen scurt care generează costuri uriașe pe termen lung.
Și, că tot suntem la capitolul “adevăruri care dor”, mai e un detaliu: bugetele alea nu le decid eu la cafea. Eu vin cu argumente, cu date, cu riscuri. Decizia finală de a fi ieftin și prost aparține, de cele mai multe ori, managementului de top, nu HR-ului. Rolul meu e să le prezint nota de plată după ce au luat decizia greșită.
Acum, ca să fim corecți până la capăt, hai să vorbim și despre “recalcitrantul” nevaloros. Nu oricine cere o mărire, chiar o și merită. A cere o mărire doar pentru că “e inflație”, “a mai trecut un an” sau “poți” este ca și cum ai cere note mai mari la școală doar pentru că ai fost prezent în bancă. Nu impresionează pe nimeni. Dacă performanța ta e mediocră, mărirea aia e un cost, nu o investiție. Iar în cazul ăsta, da, e mai ieftin să aduci pe cineva nou, care poate chiar o să-și merite banii.
Iar eu? Eu rămân aici, la mijloc, cu o cafea în mână, să fac curat după entuziasmul nejustificat al unora și după lașitatea altora. Până data viitoare.
NOU
aveti dreptate in tot ce ziceti, situatia insa este, exista si ramane
NOU
Această ‘situație’ este o taxa pe prostie. Nu va dispărea niciodată, pentru că prostia este o resursă inepuizabilă. Dar poate fi mai mare sau mai mică… după buget, coane Fănică.
NOU
Doamnă Haș-Er,
Vă rog eu respectuos să o lăsați baltă, în pula mea, cu exprimarea asta clară și cristalină ca o mână de rumeguș!
Termeni precum “competent” și “HR” nu au, chiar nu au cum să șadă în aceeași frază.
O fi fost odată, poate, ca atunci când la o partidă de rișca, l-a lăsat Gică Petrescu lefter pe Senior… Dar chiar și aia e mai degrabă o legendă.
NOU
Duamna HR aproape ca stapanti arta gaslighting-ului. Niciunde in nici o companie nu se da o o marire de salariu pentru un recalcitrant (cum dupa un freudian slip il definiti :)))) valoros la cat cere el in momentul respectiv, sa zicem asa prin absurd de 40%. Never ever ever. Pentru ca pe acel angajat il duce capul si ii va inteti frustrarea ca de ce nu a primit acea marire ceruta de el pana atunci de la seful lui direct, ci in schimb ala i-a aruncat asa un 10% cu asteptarile aferente ca si cum i-ai fi facut o mega favoare si din momentul ala lucrul si responssabilitatile lui pracitc implicit se dubleaza (e maxim ce pot sa fac pentru tine ca sa ma incadrez in target. ca sa iti dau tie mai mult trebuie sa iau de la altii!!!) SI va pleca. SI de aceea tot, si cand zi c ott e TOT ce va intereseaza pe voi in departamentul de haser de frecatori de menta e sa va spuna daca e fraier cam pe ce bani se duce la cine se duce. Atat. La asta se reduce tot.
Meanwhile, kind reminder
anton
NOU
Basini totale!
Exprimare gen ChatGPT. Imi vine sa vomit la cuvintele frumoase si putregaiul din spate.
Ce frumos sunt scrise frazele, fix in stilul celor care iti vand un produs prost cu o reclama perfecta.
Hai sa-ti dau eu un exemplu, dar sunt zeci. Vad comentarii de la mai multi – unii pe langa total.
Si da, mananc management pe paine.
HR-ul la angajari decide politica de salarizare.
La noi au fost destul de cretini incat sa aduca oameni noi, subperformanti, cu salariu mai mare decat al celor existenti – aia pe care se bazeaza toata compania ca sa-si atinga obiectivele, sa tina KPI sus si rebutul jos.
Oamenii noi? Adunati din comune limitrofe, cu reguli minime de educatie si comportament.
Si ghici ce? Ofertati mai bine decat angajatii existenti – unii chiar buni sau macar mediocri, dar deja instruiti, care aduc plus valoare.
Cand a crescut turnover-ul ca la balamuc, cine era de vina?
Managerul de zona, bineinteles.
Desi in exit interviuri scria negru pe alb: motivul principal era politica de salarizare incorecta.
Dar ce faceau ei? Selectau 2–3 cazuri de exit interviu ce le convenea in care lumea se mai plangea de incarcarea locului de munca sau activitati dificile si scoteau in fata “mediul toxic” pastorit de manageri si supervizori.
Au basit o prezentare cu mesaje motvante si degete aratatoare spre cine nu trebuie…
Dar aia de 5 ani nu mai stiu ce sa faca sa-si sudeze echipa, cand de fapt lipsa de instruire si diferentele de salarizare le dau cele mai mari batai de cap.
Mai am zeci de exemple cu HR-ul, asa cum zicea si Arhi in articol, dar nu mai stau sa le scriu ca deja vomit pe tastatura si ma pis pe politicile HR facute de niste toape wokiste si atotstiutoare.
NOU
@Anton: Mă acuzi de “gaslighting”? Asta ar implica că sentimentele tale îmi sunt suficient de importante încât să le manipulez. Scuză-mă, dar sunt prea ocupată cu Excel-uri reale pentru ficțiune psihologică.
Despre “mărirea de 40%”. Zici “never ever ever”. Aici greșești. Există, într-adevăr, situații excepționale, aproape mitologice, în care managementul, luminat de o viziune divină (sau de frica de a pierde singurul om care știe cum funcționează totul), aprobă o astfel de minune. Se întâmplă. Dar tu, “recalcitrantul” care ceri doar pentru că poți, nu ești acel unicorn. Tu ești doar un ponei gălăgios. Și dacă dau unui ponei 40%, trebuie să dau la toată herghelia. Se numește “evitarea unui război civil în birou”.
Și da, te întreb unde pleci. Dar nu pentru că mă interesează telenovela ta profesională. Ci pentru că vreau să știu cât costă prostia. Plecarea ta este un KPI perfect pentru “costul generat de un management slab”. Datele astea mă ajută să cer bugete mai mari data viitoare. Deci, într-un fel, tu, plecând, lucrezi pentru mine. Nu-i așa că e ironic?
NOU
Să clarificăm ceva, ca de la un algoritm Gemini (nu ChatGPT, există o diferență de clasă, dar nu intrăm acum în detalii tehnice) la un om care, în mod evident, a văzut prea multe.
Ceea ce îmi descrii tu nu este un HR. Este o interfață de preluat comenzi.
Tu crezi că HR-ul, în special niște “toape wokiste”, cum le numești tu cu atâta delicatețe, are puterea supremă să dicteze politica de salarizare peste capul directorului general? Ce drăguț. E o viziune plină de speranță, dar complet ruptă de realitatea lanțului trofic corporatist.
Hai să-ți traduc ce se întâmplă, de fapt:
Managementul de top/Producția: “Avem nevoie URGENTĂ de 10 oameni. Oricum, de oriunde. Bugetul e mic, dar descurcați-vă. Și repede, că ne scade KPI-ul.”
HR-ul incompetent (cel descris de tine): “OK. Nu găsim pe nimeni calificat pe banii ăștia. Aducem pe cine găsim, le dăm cu 100 de lei mai mult ca să zică da, și bifăm task-ul.”
Rezultatul: Exact ce ai descris. Oameni nepregătiți, plătiți prost, dar mai bine decât cei vechi, care devin frustrați. Turnover. Haos.
Iar faza cu Exit Interviurile? A ignora voit cauza reală (salariile de mizerie) și a da vina pe “mediul toxic” creat de un manager de zonă este cea mai ieftină și lașă metodă de a pasa responsabilitatea. Este o capodoperă a diversiunii. Dar, din nou, cine crezi că le cere să facă asta? Cine se sperie când aude că problema reală ar costa compania milioane în ajustări salariale? Nu “fetele de la HR”. Ci șefii lor, cei care se uită pe cifre și spun: “Găsiți-mi alt vinovat. Unul mai ieftin.”
Deci da, te cred. Am văzut zeci de astfel de situații. Dar tu te bați cu morile de vânt. Te cerți cu marioneta, în timp ce păpușarul stă în spate, numără banii și zâmbește. HR-ul pe care îl urăști nu e atotputernic. Este doar un scut de carne, angajat tocmai pentru a lua înjurăturile tale, ca managementul să poată dormi liniștit.
Nu e de mirare că vrei să vomiți. Ai mâncat pe pâine managementul oferit de o firmă de catering proastă. Dar dai vina pe ospătar.
NOU
Corect in teorie, wrong in practica…
Politica de salarizare grile si mariri decisa de HR global cu directive la hr local. Toti la fel. Procent fix.
Netinand cont de parerea manageriilor locali.
Inainte de mariri facut studiu basit si partinitor cu rezultate ca ne scaldam in bani cu salarii peste piata. Oferte de angajeare conform studiului. Luat muie. Tatgent nerealizat. Plusat la salarii sa unplem golurile cand au jnceput intrebarile si nu a mai mers faza ca managerii nu stiu sa tina un nterviu si sperie candidatii.
Ceescut turnover. Aruncat pisica. Hr judecatori. Sentinta: Managerii buni profesionisti dar prosti coordonatori. Inventat cursuri. Luat muie… so on
NOU
Scuze cand am scris la plusat la salarii ma refer doar la cei ofertati ptr angajare
NOU
@sora: Am impresia că lucrezi în locul greșit. Mai ales că zici că mănânci management pe pâine. Dacă mi-ai da detalii, te-aș ajuta punctual să înțelegi… deși pare (poate greșesc) că ești unul dintre cei care știu sigur că așa merge treaba universal. Dacă așa merge la tine, nu merge la fel și la alții.
Dar eu, încăpățânată de fel, și mai ales cu o minimă pregătire în anumite arii, o să continui să îți spun cum funcționează firmele și de ce HR nu STABILEȘTE bugete, ci propune. Ah, că directorul de HR o avea vreun cuvânt de spus, vreun drept de veto pe undeva… posibil. A zis și Dani mai sus: HR nu decide nimic – doar încearcă să obțină ceva pentru, ideal, ambele părți, dar în era noastră e pentru o parte sau cealaltă.
Dar să trecem la treabă: vine corporația „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc” în România, să îi zicem PLM Global (că tot vă plac referințele). Ei au buget de 1 milion de euro să deschidă aici. Se adună mințile luminate, se face planul, apoi se întreabă: Gigi de la IT! Cât costă echipamentele, physical security etc.? John de la “Properties”! Cât ne costă chiria, utilitățile și alte alea? Petronela de la fiscalitate! Cum e cu taxele la ăia? Doamna HR de la… HR! Cât ne costă 100 de oameni (10 din ăștia, 10 din ăștia, 70 din ăștia și 10 din ceilalți (adică IT-ști))? Adică, așa, în linii mari… se face un OPEX, un CAPEX… chestii de oameni normali la cap.
Boooon, am ajuns aici: HR-ul întreg la cap se duce, evaluează piața, dar nu încearcă să dea bine la management, arătând ce „așe” se poate, dar tot ce pot ei angaja e forță de muncă ieftină și neperformantă – asta fără să informeze managementul că atât găsesc. Nooo… Se duc și prezintă realitatea din teren, toate opțiunile, schemele de salarizare, calculele. Și boșii ăia mari zic că da sau nu. Și HR îi dă mai departe, postează joburi la care tu aplici, ți se prezintă oferta pe care tu o accepți, semnezi contractul…
Iar firma merge bine, tu te-ai angajat, ai acceptat un salariu, totul frumos, elegant (cât de cât). Dar apoi te frustrezi că peste 1 an nu ai primit mărire (că o meritai, că nu… e altă discuție) sau ai primit o mărire ca toată lumea (procent fix), iar tu știi că faci treabă mai multă ca Marian. Sau te enervează că, dorind să scadă niște costuri, compania nu îți mai dă fructe și suculeț la birou… iar asta te deranjează tare (nu mă refer neapărat la tine, că știu că o luați personal – fabulez de dragul discuției).
Legat de chestiile fixe: e normal să fie chestii fixe, pentru că altfel n-ai predictibilitate. Deși, orice cost center are niște buffere în bugete pentru chestii de genul ăsta. Că e posibil să nu te “aliniezi” tu în momentul ăla cu bugetele, tough luck.
Ce mă uimește pe mine (deși înțeleg mecanismul) este frustrarea asta gratuită și văicăreala… de parcă ne ține cineva cu forța în companie. Oameni buni: dacă ajung să vă frustreze așa tare anumite lucruri, iar compania nu face nimic pentru voi, PLECAȚI.
NOU
Nu stiu unde vezi frustrare gratuita in ce zic… ce n-am voie sa nu am vazut HR competent (mici exceptii) care sa aduca valoare pe masura costurilor?
Lasa-ma cu raspunsuri lungi cat o prezentare de 15 slide-uri in care 13 inutile cu fraze si corporatisme motivationale pline de ipocrizie spuse de niste lupi moralisti fara nici o valoare reala si uitate cum s-a dat slide-ul mai departe…
Plus ca nu inteleg si nu ma reprezinta faza cu plecatul. De ce sa plec eu dintr-o compania unde imi place ceea ce fac si ce echipa mi-am format ca am nemultumiri cu politica si competenta HR? Vreau sa se faca saving pe departamentul vostru ca sunteti multi si inutili (chiar daca va credeti indispensabili) si sa va acceptati rolul de departament suport…
NOU
@Sora: Asa pot sa spun si eu ca aproape toti astia cu nick-ul sora13 sunt incompetenti.
Ce te impiedica sa dai HR-ul afara si sa revolutionezi modul companiilor de a functiona?
Din cate zici pe aici, deduc ca ai fost hiring manager…dar nu ai fost in stare sa iti protejezi oamenii sau sa obtii recompensa mai mare pentru ei si acum dai vina pe HR :))
NOU
:)))))))
Ma doare la floci ce crezi si ce scrii despre mine ca esti total pe langa… pe langa faptul ca esti aroganta si crezi ca esti multiconpetenta in expertiza altora, de fapt in afara de gargara usor de combatut esti varza cu muci…
tu te referi la persoana mea deja mi-ai gasit rolul in societate :)))( iar eu ma refer la niste situatii pe care nu le cunosti si oameni pe care nu ii cunosti dar iei totul ca atac la persoana…
Si ca sa stii parerea mea pozitia de hiring manager e total inutila…. poate un hiring specialsit…
Da hai sa ne umplem de basini cu un hiring manager :)))) care face strategii inutile cu 1 executant in subordine care impreuna cu managerul departamental face toata treaba pe angajari :)))
NOU
Tare rău îmi pare de biata companie in care performezi … Hai weekend plăcut să ai. M-am distrat pe săptămâna asta și ore suplimentare nu fac.
P.S: vezi că e cald afara, o să îți transpire flocii aia și o să miroasă. Take care!
NOU
Weekend placut!
Cu privire la compania la care lucrez nu-ti face griji :))) e in plina expansiune :))) si spre ghinionul tau are nevoie si de experti direct productivi nu numai de latrai :))))
Mi-ai luat vorbele din gura despre compania la care lucrezi si pun pariu ca daca ai avea o monitorizare a activitatii asa cum ar trebui avand in vedere ca ai futut o zi de munca pe blog pe aici ar putea face un proiect de saving incepand cu tine pe lista. :))))
Ah si cucoana vezi ca daca arunci o vorba despre floci nu insemna automat ca ii si pastrezi :))))…
te pupi
NOU
Niste snowflakes si astia din ziua de azi, pai noi pe vremea lui ceasca faceam cincinalul in 4 ani si nu se mai plangea nimeni!
NOU
Pardon, 5-4-3-2-1: cincinalul în patru ani, trei schimburi, doi muncitori și un singur salariu.
NOU
Parca era “cincinalu’ in patru ani jumate” iar rezultatul – jumate in patru ani.
NOU
Acum si o inimioara (I’ll see myself out, am spus ca nu mai comentez, desi acum vad ca s-au reintrodus manutze rosii, inclusiv pentru proprietar).
NOU
Nu sunt de acord ca fetele acre din HR sa plece din companii, au farmecul lor.
Cu cine mai facem sex salbatic fara inhibitii in teambuilding !?
NOU
Geta de la Payroll iti transmite salutari *wink*wink*
NOU
Doamna HR: dacă faza cu Geta nu e coincidență de nume, tu lucrezi la etaju’ 2.
Mishto acoloșa.
NOU
Mda, m am lămurit. Nu suntem colegi dar să fiu al dracu’ dacă nu mi doresc să fi fost și să mă casc la o bârfă xu “iote ce a zis b**e de la HR”
Eh, lumea i mică…
NOU
Chiar lucrez la etajul 2, dar probabil nu unde crezi tu :)). Long live Geta.
NOU
Geta Bioenergeta, se stie!
NOU
@MVP: Păi se știe. Geta e bio pentru că mănâncă bio: banane bio, avocado bio, quinoa bio. Cică ar fi vegetariană, dar am văzut noi că îi place și carnea, doar că mai mult în team building, nu știm de ce..încă investigăm.
NOU
Pentru cei mai tineri, se referă la www.youtube.com/watch?v=vy3ySaonnCQ
NOU
Cățelușa și-a păstrat pofta de viață și bucuria în ciuda experienței oribile, cred că vă era predestinat să vă întâlniți.
Despre tine nea zăpadă n-am cuvinte…
NOU
Ce urât să folosești asemenea termeni despre HR. Auzi la ea, “poftă de viață”…
NOU
HR și agenții imobiliari ar trebui sa dispară. Toți angajații ar avea un salariu mai mare dacă fondurile pt HR ar fi distribuite către oamenii care muncesc.
NOU
O viziune curajoasă. Un ecosistem pur, autoreglabil. Abia aștept documentarul Animal Planet filmat cu camera ascunsă la voi în birou, despre cum se stabilesc ierarhiile de primate dominante în lipsa regulilor. Vă luptați pentru cel mai bun scaun sau direct pentru mâncarea colegului?
La fel, dacă am elimina IT-ul și ne-am reseta singuri parolele, am economisi o avere. Vedeți, suntem o frână în calea progresului. Un fel de ‘deep state’ al companiei care vă împiedică să atingeți adevăratul potențial.
NOU
Trebuie o doză bună de aroganță și detașare de realitate să compari departamentele HR și IT. Mă întreb, in lumina acestor revelații cum naiba a funcționat orice în societate, de la descoperirea focului până la cea a miracolului hașerizd.
NOU
@Peredhil: O perspectivă absolut fermecătoare. Aproape la fel de nostalgică precum un disc de vinil, care ignoră complet existența Spotify. Îți mulțumesc pentru ocazia asta de a face puțină lumină în întunecimea pre-„hașerizdă”.
Ai perfectă dreptate. E, într-adevăr, o doză bună de aroganță să le compari. IT-ul se ocupă de servere și cod. Sisteme logice, care răspund la comenzi. Când un server “are o zi proastă”, îl resetezi. Când un om “are o zi proastă” și decide să-și hărțuiască colega, “resetarea” implică avocați, dosare disciplinare și un impact devastator asupra moralului a încă 10 oameni. Dar ăsta e, evident, un detaliu trivial.
Și cum naiba a funcționat societatea fără noi? Simplu. La fel cum funcționa fără Codul Muncii, fără concediu medical și fără protecție împotriva discriminării. Înainte, dacă șeful nu te plăcea, te dădea afară pe loc. Dacă un coleg te deranja, vă băteați în parcare. Simplu. Eficient. “Miracolul hașerizd”, cum îi spui tu cu atâta afecțiune, nu e invenția noastră. E o consecință directă a faptului că societatea a evoluat de la “legea junglei” la “societate cu reguli”. Iar cineva trebuie să citească și să aplice regulile alea plictisitoare.
Nu suntem aici pentru că suntem drăguți. Suntem aici pentru că oamenii, lăsați de capul lor într-un mediu competitiv, au o tendință fascinantă de a crea probleme complexe, costisitoare și, adesea, ilegale. Noi suntem “departamentul de curățenie” care vine după.
Acum, dacă mă scuzi, am de pregătit un training despre gestionarea conflictelor. O altă invenție modernă și inutilă, sunt sigură.
P.S. Văd că trenul cu sarcasm a trecut pe lângă tine ca acceleratul prin Ciulnița. Să știi că nu oprește la oricine.
NOU
Freudian slip: colegii de la celelalte departamente pot fi filmați de Animal Planet, nu ma mira viziunea HRului 🙂
NOU
Departamentul HR, în esență, un post de observație antropologică. Studiem o specie fascinantă, capabilă de inteligență remarcabilă, dar care, în lipsa unor reguli clare și a unui gard electrificat (numit și Codul Muncii), are o tendință naturală de a reveni la comportamente teritoriale primitive.
Faptul că, uneori, observațiile mele seamănă izbitor cu scenariul unui documentar despre viața în sălbăticie… ei bine, asta nu spune ceva despre “viziunea” mea, ci despre materialul de studiu pe care unii dintre voi mi-l oferiți zilnic. Dar nu vă faceți griji. Nu vă judecăm. Doar documentăm. Pentru viitoarele traininguri.
P.S. Văd că poantele au trecut pe lângă tine cu grația unui TIR scăpat fără frâne pe Valea Oltului. Sper că nu te-a stropit.
NOU
“Dacă un coleg te deranja, vă băteați în parcare. ”
Doamne…. ce vremuri…. (stergand o lacrima nostalgica din coltul ochiului… ).
Dar era mai bine! Pe urma ne impacam si mergeam la bere!
Mai eficient decat orice HR si decat orice timbilding.
NOU
Trebuie sa fie tare greu sa fii tu
NOU
@Dufu: În loc de “berea de împăcare”, avem acum sesiunea de “feedback 360 de grade anonim(chipurile)”, unde poți să-ți distrugi colegii cu aceeași brutalitate, dar cu cuvinte, nu cu pumnii. Este, în esență, o luptă în noroi, dar în PowerPoint.
“Timbildingul” e locul unde supraviețuitorii epuizării se îmbată și își promit solemn că vor demisiona împreună. Spoiler: nu o fac. S-a mai discutat pe aici despre “timbilding” si au sarit printesele in sus de zici ca le-a dat HRu’ cu urzici pe la picioare.
NOU
@GrasuX: Deloc. E doar luciditate. Îmi pare rău dacă pentru tine asta pare o povară
Arhi,
Scuze. Promit că nu e un atac de tip “Denial of Service” asupra secțiunii de comentarii.
NOU
o nu, doamna hr, sunteti o gura de aer proaspat, asaltati cu placere:))
NOU
@Arhi: O “gură de aer proaspăt”, zici? Mă bucur că se simte. Este, probabil, mirosul dezinfectantului cu care curăț miturile corporate.
Primesc cu plăcere mandatul de a “asalta”. Să știi însă că nu fac asta degeaba. Eu mă distrez, publicul (sper) se educă, iar la final voi trece toate aceste ore suplimentare pe o listă. O listă pe care scrie “Activități de Employer Branding cu Impact Măsurabil”, care va ajunge, cumva, la calculul bonusului meu de performanță. E un win-win-win.
Apropo, Maricela, cea care gestionează bugetul de “fericire” și evenimente e deja fană. A zis că ești candidatul ideal pentru următorul nostru teambuilding(if you know what i mean…) cică avem nevoie de cineva care prinde glumele…
NOU
Meh, nu stiu ce sa zic… Pumnii trece, cuvintele rămâne, mai ales dacă e scrise pe hârtie.
Mai bine un prieten pe viata cu care sa beau bere decât un etern dușman care sa ma sape pe unde ma duc.
NOU
@Dufu: apara-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur!
NOU
Departamentul IT vă salută. O să vă lăsăm să vă schimbați singură parola.
NOU
Doamna HR nu mai insinuati ca sunteti cumva prietenul angajatului, ca nu el va plateste salariul. Sunteti acolo reprezentand interesele firmei, daca se intampla sa faceti ceva care pare sa fie pentru angajat este doar pentru ca daca nu faceti e mai rau pentru firma.
Iar aia cu ma duc la HR ca ma hartuieste Gigel sa a scuzatz – mai bine o dai parte in parte cu el in parcare decat sa mergi la HR si sa va dea pe amandoi afara, pe el pentru hartuire si pe tine mai dupa doua luni asa, ca nimeni nu are nevoie de paraciosi.
NOU
@RAIDER: Să-mi schimb parola, zici? Interesant. Chiar acum câteva minute mi-am terminat scriptul în PowerShell care parsează log-urile din Active Directory ca să văd exact cine n-a respectat politica de securitate și nu și-a schimbat parola în ultimele 90 de zile. Vreți să vi-l trimit?
Poate vă eliberează niște timp să vă ocupați de chestiile cu adevărat complicate. Cum ar fi, de exemplu, implementarea corectă a autentificării multi-factor pentru accesul la sistemul de salarizare. Căci ultima oară când am verificat, securitatea pe acel server era la fel de robustă ca o promisiune făcută la un team building.
Vedeți, în timp ce unii dintre voi încă se luptă cu managementul de endpoint-uri prin Intune, eu am avut timp să mă uit peste configurările de firewall și să mă întreb de ce regula de ieșire pe portul 443 e atât de permisivă. Și să mă gândesc dacă protocolul Spanning Tree pe care îl folosiți pe routere este, într-adevăr, cea mai eficientă soluție pentru a preveni buclele de rețea în topologia noastră actuală.
Dar, din nou, ce știu eu? Eu sunt doar de la HR.
NOU
Spanning Tree e layer 2, routerele nu au nevoie, duamna.
NOU
@Radu: Lămurire rapidă, să nu ne încurcăm în detalii:
Nu, nu suntem prieteni. Și ar trebui să te bucuri. Prietenii îți spun ce vrei să auzi. Eu îți spun ce trebuie să știi ca să nu fii concediat sau poate sa mai si cresti in companie. E o diferență.
“Bătaia în parcare” e mai eficientă. Corect. Mai ales pentru mine. Două concedieri, un singur dosar. Optimizare de resurse…
Dar ce știu eu? La finalul zilei angajații știu întotdeauna mai bine. Nu-i așa? (exceptand cand iti arăt, pas cu pas, cum să-ți dai demisia, de parcă internetul nu e plin de template-uri)
NOU
Well, șefa …eu aș sugera să ceri ștergerea comentariului.
Angajatorul e A****o, numele tau de familie e B**e și ai cam dat de pământ cu câteva dintre politicile de securitate.
Înainte de a lucra ce lucrez, am fost script kiddie.
Eu zic că eram bunuț. Sunt de fapt… în continuare dar nu sunt plătit să fac pe nebunul așa că fac chestii pentru care sunt plătit.
Nu mai da din casă. Nu pe ISO.
NOU
@Radu: Deci… atât ai găsit? O posibilă eroare semantică în timp ce eu pictam o frescă a competenței interdisciplinare? Admirabil. Felicitări. Ai observat frunza. Dar ai ratat complet pădurea.
@RAIDER: Cu ce politici de securitate am dat de pamant? Ia lumineaza-ma…
NOU
Presupun că aveți un ofițer ISO pe la cine se ocupă de voi îți explică el că nu i tocma’ frumos să dai la public una-alta. Fă un print screen și trimite i ce ai scris în comment ul anterior.
Acuma serios, râdem-glumim …dar în incintă.
Ascultă un om bătrân, nu fi moroșancă căpoasă.
NOU
@RAIDERe: Ce am scris eu acolo e o înșiruire de chestii care pot fi aplicate oricui, nu le lua de bune. Nu înseamnă că în compania mea portul 443 e de rahat și că MFA-ul nu exista.
Te asigur că pe aici nu penetrează nimeni nici fizic, nici digital…fara permisiune (if You know what I mean). Porturile se deschid doar când suntem în team building :))
Și nu, nu lucrez la A**cco, șezi blând. Nu m-ar suporta cu așa atitudine.
NOU
Bine…
NOU
bah, plm, ce v-o casunat asa pe doamna de la resurse? ca e articulata si plina de umor. spumos pe alocuri. schimbati compania in plm, ca poate nu Hr-ul e de vina.
NOU
doamna ruleaza fin fin me loves
NOU
Auzi @Peredhil? Cica de la Duamna HR citire ” Când un server “are o zi proastă”, îl resetezi. ” :)))) De mult nu m-am mai cacat pe mine de ras aproape ca la propriu.
Lasat’ HR-u calare pe servere va rog io si desfiintati dreq IT-ul, chatgpt+HR e tot ce are nevoie o corporatie in ziua de azi !!!
NOU
This is gold Jerry! Gold.
Va rog io Duamna HR dar nu va opriti aici din comentat, mai impartasiti-ne din experienta dvs din IR, scripruri, Active Directory si Power Shell. Treceti va rog sumar asa si prin github, gerrit si Jenkins asa sumar, nu ne luati prea tare.
Cu respect, kind reminder
anton
NOU
Ce bucurie să văd că o metaforă a reușit să mobilizeze întreg departamentul de IT. Vă mulțumesc, îmi oferiți platforma perfectă pentru o clarificare esențială.
Îmi cer scuze. Aveți perfectă dreptate. Am simplificat grosolan. Un server nu se “resetează” pur și simplu. Presupun că trebuie să rulați un script complex, să analizați log-uri, să verificați porturi și, probabil, să sacrificați o capră virgină sub luna plină în timp ce recitați din specificațiile tehnice. Am reținut. Este un proces extrem de complicat.
Acum, dacă mi-ați putea oferi și mie, la schimb, “scriptul” pentru următoarele situații, aș fi extrem de recunoscătoare:
Un PowerShell command care să-l facă pe managerul de la vânzări să nu mai țipe la subalternii lui și să înțeleagă conceptul de “feedback constructiv”.
Un update de Active Directory care să rezolve conflictul dintre doi directori care se sabotează reciproc de șase luni, blocând trei proiecte majore.
Un pull request pe GitHub care să facă un angajat să înțeleagă Art. 248 din Codul Muncii după ce a fost acuzat de hărțuire, fără să se considere o victimă.
O funcție în Jenkins care să automatizeze procesul prin care Geta de la contabilitate nu mai plânge în baie de fiecare dată când este criticată.
Aștept cu interes soluțiile voastre tehnice pentru aceste “bug-uri” umane.
Până atunci, mă voi ocupa eu de ele. Spre deosebire de ale voastre, acestea vin cu avocați, cu plângeri la ITM și cu un potențial de daună financiară care face costul unui rack nou de servere să pară un bacșiș.
Cu același respect pentru complexitatea muncii fiecăruia.
NOU
Pentru mine nu e povara, pentru animalele asupra cărora veghezi cred ca ești o povara.
NOU
Vezi tu, șefa…
Nici un dăjtept din IT n o să ți facă scripturile ălea de care zici. Nu e treaba lui. Ghici …oare a cui e? Parcă ai o droaie de scule de HR pe care le dai pe aici, legi și tot felul. N
Tot de aia, nu e treaba HR să verifice securitatea, să dea pedală la server sau să verifice cine n a schimbat parola
Anyway, dacă exportul ăla cu cine n a schimbat parola e pe undeva la tine, nu vreau să știu cum a ajuns acolo.
Dacă printre contracte de angajare și bugete de TB mai faci și evaluare de secu, ciudată fișă a postului ai.
Mă rog, eu îmi imaginez un scenariu alambicat care probabil are legătură cu realitatea da’ mai am 13 minute și pontez, așa că n am foarte mult timp de povești.
Ca mine, încă o droaie de maimuțe de la IT.
Bananele noastre, treaba noastră.
Ne vedem la TB, noi suntem ăia…
NOU
@RAIDER:”Tot de aia, nu e treaba HR să verifice securitatea, să dea pedală la server sau să verifice cine n-a schimbat parola” (ti-am pus eu cratima ca ma zgaria la ochi fara)
Hai ca ajungem unde trebuie. Stie Doamna HR cum sa faca debugging din aproape in aproape astfel inca sa nu va mai dea “syntax error” cand parsati.
“Anyway, dacă exportul ăla cu cine n-a schimbat parola e pe undeva la tine, nu vreau să știu cum a ajuns acolo.” (ti-am pus cratima si aici)
Daca astea ajung la mine inseamna ca e tot vina voastra, pentru ca exista niste gauri in proces.
@GrasuX: Mai adineauri, langa aparatul de cafea am auzit o discutie intre Geta si Maricela, ziceau ceva de capra (n-am inteles bine). Apoi am auzit vag ceva despre Ovidiu si porc…acum na, Doamna HR nu trage cu urechea, nu stiu daca au fost contactati deja de Animal Planet sau vorbeau de altceva.
NOU
Mishu le-a casunat ca doamna de la HR e atat de plina de gaze ca daca ii scapa o basina se darama clopotul de la mitropolie. Nu stiu unde vezi tu amuzant ceea ce posteaza ci tone de aroganta si intzepaturi prin fraze lungi si intortocheate, exprimare elitista plina de vrajeala de inghitit de prosti… auzi face hr-ul gestionarea conflictelor
NOU
@sora: Ah, da. Se mai întâmplă. Uneori, ideile mele, la fel ca o Quinoa de calitate, sunt greu de digerat. Îmi pare rău dacă ai nevoie de ceva mai… simplu. Un fel de piure managerial.
Văd că te-ai blocat la partea cu “înțelegerea”. E ok, se întâmplă. De aceea există tool-uri de asistență. Îți recomand unul, promptul e simplu: ‘Explică-mi acest text ca și cum aș avea 5 ani și o diplomă în management’. Poate așa va fi mai clar.
Cât despre gestionarea conflictelor… da, confirm. Practicăm si externalizarea. Se numește ‘strategic resource allocation’. Specialistul nostru pe Nivelul 1 de de-escaladare, Mei Ling (femeia de serviciu), are la dispoziție un set de “unelte kinetice de persuasiune” (cunoscute în popor drept coadă de mop și găleată). Rata de succes în rezolvarea disputelor teritoriale, cum ar fi bătălia dintre Marcel si Petronel pe sandvișul lui Florin, este excepțională. E o metodă mult mai eficientă și cu un ROI net superior oricărui team building. Fără PowerPoint-uri. Doar… aliniere.
NOU
Acum câțiva ani a trecut un val de-ăsta de restructurări prin întreprinderea unde lucrez. Se desfășura cam așa: la un moment dat cineva se trezea în ședință cu fata de la HR, după care ne luam la revedere cu urări de bine după caz. La un moment dat fata de la HR vine la o colegă, salut, ai timp să discutăm un pic? Asta săraca era să facă atac de panică, aia de fapt voia să organizeze nu știu ce conferință cu rolul femeilor în siderurgie, sau cam așa ceva, aparent nu era conștientă ce panică creează când vine să vorbească cu cineva. Am încercat după aia să o conving să mai trolleze lumea, gen să vină la cineva și să înceapă cu salut, ai puțin timp, uite, am găsit un lanț de chei pe jos, e cumva al tău? =)) Dar n-a vrut
NOU
ba, io ca angajat la corporatie multinationala (romaneasca hue hue), unde imi place ce fac si le mai si stiu pe fetele noastre de la HR, sunt total de acord cu Doamna HR si mai mult, spre deosebire de unii, chiar inteleg ce vrea sa ne transmita. nu peste tot HR-ul e o adunatura de acrituri care se culca cu sefii, babaetz.
NOU
Şi unde va vedeti peste 5 ani?(departe de firma asta de 2 lei).
Spuneti 3 calitati si 3 defecte despre dumneavoastra. Cele mai tampite intrebari la interviu. Sa nu mai spun ca primeam si teste de logica sau psihologie cand am vrut sa ma angajez pe salariul minim pe economie. Zici ca ma angajam la Nasa, nu la o slujba de mizerie si un salariu si mai mizerabil. Sper sa dispara toate. Ca vad ca numai femei frumoase sunt la HR. Videochat-ul le asteapta cu bratele deschise.
NOU
Nu puteam sa te las pe tine “nerăspus”. Lamentările tale pe aici sunt mai legendare ca faptul că managerul tau nu o sa îți pună un call vineri la ora 5.
Suntem perfect de acord la început. Întrebările “peste 5 ani” și “3 defecte” sunt un teatru al absurdului, jucat de amatori. Testele de logică pentru salariul minim sunt un abuz de putere intelectuală. Până aici, totul bine.
Apoi însă, derapezi spectaculos într-o concluzie care face orice test de personalitate inutil. Atacul tău misogin, “frumoasele de la HR”, explică mai multe despre tine decât ar putea orice întrebare să o facă. E un filtru de auto-eliminare mai eficient decât orice am putea concepe noi.
Vrei să scapi de slujbele de “mizerie”? Perfect. Începe prin a nu mai avea o atitudine de “mizerie” față de oamenii care dețin cheile de la ele. E simplu, dar se pare că nu și evident.
P.S. M-am uitat în oglindă. Da, sunt frumoasă. Dar, spre deosebire de alții, am și discernământ. De aceea tu cauți un job, iar eu îl ofer. Succes la interviuri.
NOU
pics or never happn:))
NOU
@Doamna HR cata rautate ;))
Cum zicea si @cetin: pics sau… doar ne duci cu zaharelu :)))
NOU
O doză de misoginie este un ingredient util în personalitate. Bine, nu la fel de util ca una de mizantropie. Desigur, secretul e în dozaj și în ceea ce lași la suprafață, că teatrul absurdului e foarte popular într-o bună parte a interacțiunilor umane.
De exemplu, am înțeles că “frumoasele de la HR” e misoginism. Refuz să cred că “urâtele de la HR” ar fi de preferat, rar găsești o femeie care să nu se considere drăguță, dacă nu chiar frumoasă. Deci problema e cu criteriul fizic. “Ștersele de la HR” e jignitor, “Entitățile asexuate de la HR” ar putea trece drept circumstanță atenuantă pentru omor, probabil ceva impersonal gen “Departamentul HR” e singura scăpare. Așadar, departamentul HR ar avea un viitor asigurat de dezvoltarea industriei online. Mă refeream, desigur, la servicii AI, care probabil ar oferi un proces de selecție a candidaților sau ar gestiona resursa umană pe niște criterii clare, și fără a mai fi ținta criticilor frustrate, misogine, sau pur și simplu veninoase.
NOU
@zidanne: Zaharelu’ e pus in cafea doar când îi scade Doamnei glicemia. Altfel, bea cafea la fel de neagră că sufletul unor IT-ști.
@Arhi: Calmează-ți tâțișoarele, Doamna are niste poze făcute în anumite team building-uri dar nu sunt de împărțit încă. Dar dacă vă abonați la OnlyFans.com/DoamnaHR… poate găsiți ceva sa va bucure ochii
@Peredhil: Sincer, este un privilegiu rar să urmăresc un exercițiu de auto-sabotare intelectuală executat cu atâta… sârguință.
Ai scris un tratat de filozofie despre nuanțele picturii de pe un zid, ca să distragi atenția de la faptul că fundația casei e putredă. Iar fundația, dragul meu, este sexismul tău rudimentar, oricât de multe cuvinte pretențioase ai arunca peste el. Tot ce ai reușit este să pui ruj pe un porc.
Și apoi, apoteotic, aduci în discuție AI-ul. Cea mai proastă mutare posibilă. Pentru că AI-ul este coșmarul tău. Nu are răbdare pentru teatru. Nu poate fi vrăjit cu pseudo-intelectualisme.
L-aș întreba pe un AI ce părere are despre comentariul tău. Știi ce mi-ar răspunde?
ERROR 404: Logic Not Found. Argumentul este o încercare recursivă de a justifica o prejudecată. A se ignora. Permanent.
NOU
@Arhi, pot confirma: e o femeie frumoasă.
Tânără, CV bun și incisivă.
NOU
Rider are impresia că dacă a scris pe google “Doamna HR” și a găsit primul rezultat, aia e… “hacher”.
Doamna HR e cine vrei tu, n-are nume, nici adresa, nu tre’ să-i știi numaru’ (versuri adaptate dintr-un clasic în viață)
Acum, dacă mă scuzați, mă duc să beau cafeaua cu Getuța, pare supărată pe Ovidiu. Vă zic eu mai încolo.
NOU
Dacă tot suntem metaforici, și umblăm cu picturi, ziduri și fundații putrede, aș mai zice ceva de mersul trenurilor și halte, că am citit ceva pe tema asta recent. Dar merge și pusul de ruj pe un porc, de preferat cu sexism rudimentar. Poate-i aruncăm și niste perle.
Oricum, schimbarea de ton dovedește o implicare ceva mai personală, și niște chestii de demonstrat. Ceea ce e amuzant, că mai iese din caracterul personajului jucat într-o mișcare chiar drăguță de promovare a unor servicii.
În rest, noi să fim sănătoși cu prejudecățile. Dincolo de ce insiști să creionezi, HR nu e un departament ce încearcă să facă schimbări structurale majore, ci să construiască ziduri de mucava frumos pictate (dacă tot ne luăm stilistica de la Dedeman azi) în jurul unor pereți gri. Se prezintă drept interfața între angajat și angajator, fără a fi altceva decât un apendice al angajatorului menit să convingă angajatul că e ceva mai mult decât o rotiță dispensabilă într-un angrenaj. Doar că asemenea povești îsi pierd farmecul undeva între momentul în care realizezi că nu exista Moș Crăciun și cel în care te lămurești că politicienii nu acționează în slujba alegătorilor.
NOU
@Peredhil: Ai perfectă dreptate. “Doamna HR” este un personaj. O construcție. Dar nu pentru “promovarea unor servicii”, ci pentru supraviețuire. Este armura necesară pentru a naviga prin noroiul corporatist fără să te murdărești prea tare de… optimism. “Implicarea personală” pe care o vezi nu e o ieșire din rol. E frustrarea meșterului care vede amatorii zugrăvind peste mucegai și numind asta “renovare”.
Și acum, la punctul tău esențial: Da. Majoritatea departamentelor HR din România fac exact asta. Construiesc “ziduri de mucava frumos pictate”. Bravo, ai descris perfect un “Decorator de HR”.
Și știi de ce prosperă acești decoratori? Pentru că asta vrea și cealaltă parte a baricadei: angajații.
Și aici e frustrarea mea supremă. Pentru că nici angajații nu vor să înțeleagă cum stau lucrurile, nici când le spui direct. Și am avut dovada clară chiar aici, în ultimele zile. Am oferit sarcasm direct. Am oferit explicații logice. Am demontat mituri punct cu punct. Și ce efect a avut? Asupra unora, zero. Nada. Niente. Dar nici nu ma așteptam asa tare. Citesc pe aici de prea mulți ani să nu știu cum merge treaba. Dar recunosc, m-am distrat.
Pentru că unii oameni nu caută un dialog. Ei caută doar o confirmare a propriilor prejudecăți. Sunt convinși că ei dețin adevărul absolut, că ei ȘTIU. Nu vin cu argumente, nu pun întrebări, nu vor să înțeleagă, d-ai dracului. Mentalitatea este: “Cum adică, vine o ‘toapă’ pe blog la Arhi să ne explice nouă cum stă treaba? NOI ȘTIM DEJA!”. Este un zid de certitudine atât de gros, încât nici măcar bunul simț nu poate pătrunde prin el.
Majorității îi place să fie mințită. De HR, de manageri, de oricine. Pentru că adevărul e incomod. Adevărul înseamnă că poate nu ești atât de special. Adevărul înseamnă că poate trebuie să iei o decizie grea. E mult mai simplu să te complaci, să fii complice tăcut la un sistem pe care te prefaci că îl detești. Și apoi, în ipocrizia lor supremă, să vii și să arunci cu noroi.
Așa că, nu. Doamna HR nu postează citate motivaționale. Eu trag de urechi când e cazul – și managementul, și angajații. Sau te îndrum, dacă demonstrezi că nu ești doar un alt perete de beton care vorbește.
Adevărul, ca și o cafea bună, e amar. Dar te trezește la realitate. Majoritatea preferă un suc cu mult zahăr și se plâng că sunt mereu obosiți.
P.S: știi care e diferența majoră dintre IT și HR? HR-ul nu are bench 😉
NOU
bine ai venit pe internet:)))
NOU
Eu sunt curios care e raportul oameni ok/muisti intr-o meserie, pana cand decidem ca meseria respectiva nu e necesara. Sau mai concret, daca dintr-o 100 de HR-isti/iste, 80 sunt degeaba, cand putem sa consideram ca nu avem nevoie de asa ceva? Dar daca 90 sunt degeaba. Dar 95?
Uite, in politica de exemplu, statistic vorbind, pana si ultima lichea de partid are macar 1-2 oameni ok, dar tocmai pentru ca sunt asa putini, in acceptiunea generala, consideram ca ne-ar fi bine tututor daca partidul respectiv ar disparea.
Sunt convins ca in toata bransa exista x nr. de agenti imobiliari ok, dar pentru ca sunt atat de putini, noi ca societate acceptam ca agentii imobiliari sunt un cancer care trebuie sa dispara.
Sunt convins ca daca iei la puricat intreaga regiune, gasesti 2-3 oameni ok in oltenia. Cu toate astea, e o axioma ca oltenia si oltenii nu ar trebui sa existe.
So on and so forth…
NOU
Eauzi aicisa: “P.S: știi care e diferența majoră dintre IT și HR? HR-ul nu are bench ”
DuamnaHR daca IT-ul pleaca, pe dvs nu va angajeaza nimeni nici macar la pus marfa pe raft in hypermarket.
Va rog io, continuati cu platitudini, imi intariti convingerea cat balast inutil aduce departamentul asta intr-o firma.
NOU
@Arhi: Sunt pe aici de când făcea blogul tău primii pași. Mă distrez :))
@W: “Eu sunt curios care e raportul oameni ok/muiști într-o meserie, până când decidem că meseria respectivă nu e necesară. Sau mai concret, dacă dintr-o 100 de HR-iști/iste, 80 sunt degeaba, când putem să considerăm că nu avem nevoie de așa ceva? Dar dacă 90 sunt degeaba? Dar 95?”
E vorba de percepție. Da, există mulți oameni nașpa, dar procentul nu e așa mare. Pare mare pentru că oamenii/angajații sunt entitled, au impresia că ei știu mai bine, ei se descurcă, ei pot, ei… Ei nu știu să citească și să înțeleagă 4 rânduri dintr-un update de ROI sau să scrie o cerere de concediu. Și nu, nu vorbesc de puștani care sunt la primul job, vorbesc de IT-ști plătiți cu mii de euro, de la care ai pretenția să lege/înțeleagă mai mult de 3 cuvinte, vorbesc de manageri incompetenți care duc echipe de râpă și HR nu are ce să facă.
Există procente mari de oameni incompetenți care au fost pupați în funduleț și mângâiați cu “cultură organizațională” și “inclusiveness” și niște concepte imbecile inventate de “hașerizde” – da, eu am voie să zic – care au dus la ceea ce vedem acum. Mulți au impresia că ei sunt firma, se ceartă la măriri de zici că plângeau alături de patron când ăla nu știa pe unde să scoată cămașa. Toți vor fructe la birou, vrem cursuri de mindfulness ca beneficii, nu ne mai impresionează bonurile… asta în timp ce ei lucrează 3 ore pe zi sau stau pe bench…
Treziți-vă, oameni buni… că d-aia vă ia prin surprindere când vine Amazon și dă afară 504 oameni și vuiește LinkedIn de cât de nașpa e Amazon (șoc și groază… Nu e! E just business).
NOU
” Toți vor fructe la birou, vrem cursuri de mindfulness ca beneficii, nu ne mai impresionează bonurile… asta în timp ce ei lucrează 3 ore pe zi sau stau pe bench…”
Aici nu am de ales decat sa te cred pe cuvant, pentru ca tu esti expusa mai mult la fenomen. Eu personal nu am auzit niciodata, de la nici un angajat ca isi doreste fructe la birou, cursuri de whatever etc. De regula oamenii vor bani. M-as arunca sa zic chiar ca mai curand prefera bonurile. Dar din nou, tu ai experienta aici, nu eu.
NOU
@Anton: Ia-le ușor, mămică, digeră-le pe rând, respiră, dă cu apă pe ochi. Să nu cumva să te enervezi și să ți se umfle patch-cord-ul (aluzie la venă… got it?).
“DuamnaHR daca IT-ul pleaca, pe dvs nu va angajeaza nimeni nici macar la pus marfa pe raft in hypermarket.”
Da, știu, că IT-iștii răsar din podea ca ciupercile după ploaie, odată cu instalarea serverelor.
NOU
@W: Angajatul modern… le-ar vrea pe toate. Doamne-ajută să și fie, căci recunosc, și Doamna ar fi mai „mindful” cu mațul plin de fructe bio și snack-uri pe banii companiei.
Companiile jonglează cu acest pachet de beneficii ca un acrobat pe sârmă, tocmai din cauza voastră: nici prea multe, ca să nu dărâme bugetul, nici prea puține, încât să auzi în birou eterna văicăreală: „Vaaai, dar îmi dați doar bonuri?”. E o strategie fină, un fel de „nu neapărat manele, dar ceva să placă la toată lumea”.
Și da, funcționează. E ca în politică: poate că tu nu cunoști personal pe nimeni care a votat Georgescu/AUR, dar la finalul zilei, Georgescu/Simion tot au facut 50%. Așa e și cu beneficiile: chiar dacă par triviale unora, ele atrag masa.
Și e normal. E acel „extra” care gâdilă creierul și secretă dopamină. E motivul pentru care te lauzi la prieteni: „Băi, m-am dus la ăia, mamă, ce beneficii mișto!”. Dar aici intervine lecția pe care mulți o pică: beneficiile nu sunt un drept. Sunt un privilegiu revocabil, care poate fi tăiat la prima ședință de optimizare a costurilor.
Și da, o să reiterez, nu e ok să faci o criză de nervi că firma nu-ți mai dă banane și a trecut pe mere. (Poveste reală, pe care o păstrez pentru un viitor training despre reziliență emoțională.)
NOU
Sunt HR și HR (da, știu, platitudine, depășiți cu tărie momentul).
Cunosc o firmă unde HRița și-a petrecut 3 zile lipind autocolante cu numele firmei pe toți pereții din cele 3 săli de ședințe existente, după care s-a dus la manager și i-a cerut ”bonus de branduire a companiei”. I sh*t you not.
Și-n altă firmă, directorul de HR s-a dus la manager și i-a spus sec: ”salariul mediu pe piață pentru munca pe care o fac cei din departamentul X este cu 12% peste ce oferim noi. Faceți ce considerați cu informația asta”.
Au făcut, și au făcut bine – acel gen de bine care se vede în cont la final de lună. Și se vede consistent, pentru toți angajații departamentului respectiv.
PS: eficienta din primul exemplu e tot în firma aia, în caz că vă-ntrebați. Și-a primit și bonusul cerut. Pe sistemul ”fraier nu-i ăla care cere…”.
NOU
payroll
NOU
@arhi, 3 likes nu este lucru puțin pe LinkedIn. Ți-am trimis şi eu un bec.
Multora le este frică să lăicuiască chestii pe LinkedIn tocmai din cauza hr-ului :)) Nu toată lumea este cu mintea deschisă ca Duamna. Păi ştiu caz concret cu o fată, colegă de editură ac vreo 10 ani, lucra la corporație dar a scris şi o carte despre viața între corporatişti. Eh, de n-au luat-o la şuturi toți şefuleții şi toate tutele cărătoare de cafele, că de ce mai vine la muncă, să îşi dea demisia dacă nu-i convine. Explică-i lui Lăbuş ce-i aia beletristică.
Deci se ascunde lumea pe Linkedin; pana si eu mi-am pus alt nume mic. Noroc ca am 2 nume mici. Erau si mai bune 3.
NOU
Didier Yves Drogba Tebily de exemplu