Contul meu
Tot citesc, în ultimele zile, tot felul de articole și comentarii despre repornirea businessurilor, despre management și working habits și sunt pasionat de cititul comentariilor lăsate de oamenii simpli, cei afectați în mod direct de aceste acte ale antreprenorilor. Și remarc, cu surpriză, că spălarea pe creier de pe timpul comuniștilor, cu jobul în care să intri și din care să mori, încă este prezentă, indiferent de anii celor care comentează.
Pe vremea liceului meu, țelul oricărui părinte de nivel mediu era ca plodul său să intre într-un job bun, de unde să poată ieși la pensie și de unde să primească o casă de la ICRAL, dacă reușește să se căsătorească în timp util. Practic, dacă copilul tău reușea asta, normal, cu ajutorul relațiilor tale, erai considerat un părinte realizat, care poate dădea colțul oricând, menirea sa pe pământ s-a încheiat.
Mentalitatea asta s-a transmis peste ani fără probleme. Citiți comentariile oamenilor la articole cu și despre joburi. Oamenii visează să muncească zeci de ani la un loc de muncă, doresc cu disperare să aibă acea siguranță a locului de muncă, nu au niciodată un program de backup în cazul în care s-ar întâmpla ceva cu jobul lor și, ce e mai important, patronii sug sufletul angajatului ca să își cumpere mașini scumpe.
Oamenii ar trebui să înțeleagă ceva. Din punct de vedere al infrastructurii statale, companiile mici și mijlocii sunt coloana vertebrală a statului. Nu pentru că ar contribui cel mai mult cu impozite la buget, ci pentru că angajează cei mai mulți oameni, însumați, oameni care primesc salarii, plătesc impozite, cheltuie bani, plătesc tva și care, în final, asigură fluxul natural al comerțului.
Din cauza asta, economic vorbind, stabilitatea unei companii valorează mai mult decât stabilitatea unui om și binele companiei, pe termen lung, este mai important.
Iar pentru mediul economic despre care vorbesc, rulajul de personal este ideal, în pozițiile unde acest rulaj nu afectează capacitatea de decizie și executivă a companiei.
Oamenii au o problemă afectivă, atunci când discutăm despre locul lor de muncă sau cel în care locuiesc. Așa cum un chiriaș, pe termen lung, nu este neapărat cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla, pentru că începe să considere că acea casă este, de fapt, a lui și are tot dreptul de a lua decizii legate de ea, așa și la locul de muncă, salariații care lucrează prea mult într-un loc de muncă devin atașați de companie. Iar atașamentul acesta se concretizează într-o continuă opoziție la deciziile conducerii, îndărătnicie la implementarea lor, pentru că ei lucrează demult în postul ăla și întotdeuna vor ști mai bine ce trebuie.
Din păcate, în actuala piață a muncii, salariații trebuie să fie pregătiți pentru contracte pe perioadă determinată, pentru joburi ale căror life span nu trebuie să depășească 3-5 ani, un plan de rezervă pentru momentul în care poate crăpa totul și, ce e mai important, cunoștințe din cele mai bune.
Chiar dacă sunteți mulțumiți de jobul vostru, nu lăsați deoparte pregătirea continuă. Deveniți foarte buni, faceți cursuri de supracalificare și, dacă ajungeți la un apogeu, gândiți-vă să aveți o specializare separată, pentru eventualitatea în care jobul vosru nu va mai fi căutat. Nu, nu trebuie să fie neapărat programator, dar, dacă ești electrician, un curs de calificare de instalator nu strică nimănui. Sau zidar, sticlar, i dont know, ceva util și care poate pune pâine pe masă copiilor.
Pentru că strategia cu Cineva trebuie să ne dea este falimentară și nu e utilă nimănui.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Două remarci:
1. Un electrician bun nu va trebui sa caute altă specializare. La cum evoluează lucrurile, meseria asta e de viitor rău de tot.
2. Îti dau exemplul meu: lucrez într-un domeniu de cercetare, pe inteligență artificială (parțial cu aplicație neortodoxă), la cea mai renumită firmă din industrie. Literalmente n-am cum să merg la ceva mai bun, nici dpdv material, nici de prestigiu, nici dpdv al cercetări facute. Lucrez într-o echipă de 12 oameni, toți cercetători. Unde să mă mai duc? Eventual dacă vin ceva alieni și își deschid firmă pe aici.
Bine, as putea pleca în US sau China (am avut oferte decente), dar nu ar fi o îmbunătățire.
Sugestii? 🙂
NOU
caz 1) face Dorel de la firma ta o greseala si toate datele clientilor/angajatilor apar public pe net sau dispar din arhiva si backupurile voastre. Bursa se duce in cap, firma da faliment, etc. ai bani sa traiesti 2-3-5 ani. Apoi ce faci?
caz 2) se mai lupta oamenii pe strada inca 3 luni, apoi vine armata si pune stapanire peste tot si toate. Generalul Peste Prajit decide ca de maine inteligenta artificiala e ilegala si nu are voie sa paraseasca nimeni tara pentru urmatorii 10 ani. Ce faci?
NOU
Daca esti intr-adevar bun, urmatorul pas ar putea fi sa devi consultant si sa iti vinzi serviciile atat firmei actuale cat si altor firme interesate de cunostintele tale. Scapi de burnout, iti poti alege proiectele si perioadele in care lucrezi. Dar trebuie sa te rupi de mentalitatea de care spunea autorul : ‘siguranta’ (falsa) unui salariu luna de luna.
NOU
Iran.
Sau retrage-te la țară, într-un sat aproape părăsit și fă-te olar.
NOU
SUA. Sau daca nu esti convins du-te in concediu, o saptamana-2. NYC, DC, Florida, Texas, Arizona, Las Vegas, California. Poti sa lasi deoparte Chicago, Detroit, Buffalo. Bineanteles, dupa ce mizeria asta de Covid se termina.
NOU
L-ai sunat pe Elon Musk..?
NOU
Sunt mai multe variante. Îți deschizi tu o firma; mergi la o firma mica unde poți aplica o idee de-a ta care nu e agreata de ceilalți 12 cercetători, sau la o firma unde sa fi vioara 1 nu unu din 12 etc
Adică au plecat oameni și din Microsoft, din Google, Apple când erau numărul 1. Uneori nu e o îmbunătățire cum zici tu, adică mergi la mai rău dar dacă ești asa bun incat ai lucrat la firma nr 1 găsești ceva pana la urmă.
Alt exemplu e Ferrari. Și el lucra la Fiat, firma de top și a ales alta cale la un moment dat
NOU
Uite, vezi? Ai primit o grămada de sfaturi utile, de la unii care nu stăpânesc prea bine limba romană.
NOU
Și Hagi a plecat de la Steaua,. Întotdeauna există un alt loc.
NOU
@Max Ai putea să începi prin a scrie un articol despre cum functionează AIul
In ce limbaj faceti programarea? Mai foloseste cineva Lisp?
Machine Learningul poate fi inteles si replicat, sau odata ce i-ai dat drumul, nu mai ai control?
Cum sunt create retelele neuronale?
Exista cod care se rescrie singur?
Care e riscul unei singularitati, si al scenariului distopic asociat? AIul este caged?
Am curiozitati simple, feminine
NOU
da, simple, feminine
NOU
@Maddame – da, m-am gândit la asta, it’s on the to-do list. 🙂
Cel mai mult folosim C++, R și Rust. Noi dezvoltăm cel mai mult pe partea de analiză, nu sunt în departamentul “Terminator”. Oricum, suntem destul de departe de scenarii distopice. Da, facem ceva experimente cu machine learning, dar există întotdeauna “the human layer”, care ia decizia finala. Exemplu: acum 2 ani am dezvoltat un program pt. HR, care. să ajute la evaluarea candidaților.
În plus, există conceptul de “ethical AI”, pe care mulți vor deja să l bage în legi.
@Anhel – nu-i așa de simplu. Nu pot lucra la mai multe firme din domeniul ăsta simultan, pt ca sunt toate in concurență. Clauza asta e în primele 5 din contract. Mai sunt și alte aspecte…
Nu-i vorba de “falsa siguranță ” a salariului. Deocamdată căutăm și un an după candidați competenți, asta la un salariu muuult peste media din Germania. Eu plănuiesc cel târziu pe la 55 să ies frumos la pensie și să mă ocup de pescuit și de nepoți, dacă vor veni (acum am aproape 40).
@DanC – până anul acesta mergeam de cel puțin 5-6 ori în State. Nu am fost peste tot, știu că sunt și zone decente, dar nu-mi place stilul de viață și mentalitatea. Nu m-aș muta acolo. Europa e foarte ok.
@Mircea – nu sunt un bun afacerist. De fapt, n-am niciun fel de skills în zona aia.
@Juan – “Meargă pictorii la țară…” 🙂
NOU
@Maddame: te rog pune cratima aia pentru “AI-ul” ca mi-a luat o cafea sa inteleg la ce te referi. Credeam ca e ceva technica sau limbaj de programare, dar imi dadea cu minus oricum o dadeam 😉
NOU
Aș pune, dar nu mă lasă morfologia.
Între cuvânt și articol nu se pune cratimă, și mă tem rău de naziștii gramaticii.
NOU
Pai, un curs de instalator n-ar strica nici tie 😉
NOU
@von Stierlitz
Din datele tale cel mai probabil lucrezi la IBM. Si daca am ghicit corect sunt curios sa inteleg de ce crezi tu ca nu ai cum evolua mai sus. Pentru ca IBM nu este nicidecum un varf de lance in AI, doar un jucator important in putere de calcul. Dar in europa mai ai DeepMind, zecile de laboratoare din Zurich in colaborare cu ETH (celebra universitate), incluzand Google. Pai sa-mi fie ieratat, dar IBM nici macar nu se apropie de ce face google si deepmind, nioci macar de puterea de procesare (google ruleaza azi NN pe ASICuri de 200 TOPS ).
In plus sa stii ca sunt foarte multe taskuri care nu mai au nevoie deloc de decizia umana. Iti dau nenumarate exemple facute cu diverse clase ML din care cam cele mai spectaculoase in ultima vreme fiind cele GAN.
Voice recognition de la google. IBM Watson mai are de sapat pentru a face asta.
twitter.com/jamescham/status/1265512829806927873
Textul scris de modelul NLP al celor de la OpenAI.
openai.com/blog/better-language-models/
Softul de colorizare tot cu GAN
www.myheritage.ro/incolor
Sunt incredibil de multe exemple in nu ai nevoie de nici o decizie umana si asta va creste de la an la an.
Ati facut un soft care ajuta la evaluarea candidatilor pentru ca managerii vostrii fac promisiuni false. Si daca e vorba de IBM atunci se explic, ei sunt recunoscuti pentru aceste promisiuni false cum ca ei dezvolta cognitivitate in loc de clasificare asa cum era corect sa specifice.
Eu cred ca ai nenumarate orizonturi deschise.
NOU
@Tom – Nu, nu lucrez la IBM, dacă asta a fost premiza de la care ai plecat.
NOU
Rust? Uite un cuvant pe care nu l-am mai auzit de mult. Cum il folositi?
NOU
Ok, nu ne bagam in privacy. Spune-ne ce clase sau subclase de ML faci sau simbolic sa vedem daca chiar numai extraterestii te mai pot ajuta sa evoluezi. Nu vreau sa fiu nesimtit, vreau doar sa te
pisc putin la chestia cu “nu am unde evolua”. A fost cel putin la fel de aroganta ca interventia mea si asta m-a facut sa te pisc. In rest, bravo.
NOU
1. Un electrician bun astazi e un electrician mediocru maine. Nu esti electrician daca nu faci cablare structurata si pui mufa de ehernet sub patul matrimonial. Sau ceva acolo sa aprinda lumina aleatoriu ca sa deruteze hotii si sa dea mancare la papagal cat esti in concediu. De ce-ai face asta? Cum se face asta? Habar n-am. Nu-s electrician.
2. Firma la care am lucrat era “cea mai renumita in industria” (telecom). Si am lucrat la primul proiect terminat la timp si in buget din istoria de peste o suta de ani a companiei. O chestie inovatoare si interesanta. Exact in ziua in care am terminat proiectul firma a depus actele pentru faliment; in aceeasi zi cu Lenham brothers. Falimentul la colosii astia dureaza. Raiul avocatilor.
N-as fi plecat de acolo. Nici de la firma unde lucrez acum n-as pleca. Din acelasi motiv: sunt lenes si comod. Dar viata imi da cate un sut in fund.
NOU
@Maddame: ref “Aș pune, dar nu mă lasă morfologia. Între cuvânt și articol nu se pune cratimă, și mă tem rău de naziștii gramaticii.” – cred ca daca ai fi scris doar AI, era un pic mai fair (ca nu pot zice corect, ar insemna ca tu ai scris incorect). Conform DOOM, bine ar fi fost sa scrii “artificial intelligenceul”. Fiind vorba de o abreviere, ar fi fost corect, de asemeni conform DOOM, sa folosesti forma nearticulata. In rest, scrii atat de bine incat nu m-am putut abtine sa sugerez acest mic tuning.
NOU
Eu invatasem ca se pune cratima cand articulam cuvinte straine (nu neaparat din engleza) care n-au intrat inca in limba (ex: e ok sa scrii spilul sau sticksuri/le). Mai apoi, am vazut undeva alta regula: la cuvintele straine articulate care au vocala la sfarsit (AI e un bun exemplu). Acum o sa caut pe net cum e mai nou corect, ca m-am zapacit de tot.
LE dexonline:
leagă articolul hotărât enclitic sau desinența de cuvintele greu flexionabile, în cazul:
numelor literelor și sunetelor: x-ul, x-uri;
substantivelor provenite din numerale cardinale notate cu cifre: 10-le „nota 10”, 11-le „echipa de fotbal”;
împrumuturilor și numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul; !bleu-ul; Bruxelles-ul; !dandy-ul, pl. art. !dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri;
!Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului sau a desinenței la împrumuturile — chiar neadaptate sub alte aspecte — terminate în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri.
substantivelor provenite din abrevieri sau sigle: pH-ul, RATB-ul.
NOU
@Maddame
Am inteles
inca o zi p-aici, inca o chestie invatata!
NOU
@Tom – scuze daca am parut arogant! Este o părere strict personală și nu mă refeream la învățare, ci mai degrabă la oportunități de carieră, salariu, condiții de muncă și beneficii (gen pensionare la 55, scutire de impozite, etc.). Plus oportunitățile de cercetare, unde nu avem restricțiile din firmele private, chiar și cele mari. Da, “firma” noastră e de stat, așa ca partial and only disclosure. 🙂
Că este destul spațiu de evoluție, asta e clar. Câteodată văd asta și raportat la oamenii cu care lucrez. De ex. un prof. dr. dr. (da, de două ori), cu un IQ de 147 (Stanford-Binet), care spune trei propoziții pe săptămână și care te bagă în self-study ca să-i poți răspunde inteligent.
NOU
Imi cer si eu scuze. Am inteles, in detalii private nu ma bag. M-a activat ideea de a nu putea evolua, m-am grabit. Daca tot am ajuns aici suntem mai multi curiosi. In care parte a cercetarii evoluezi ?Simbolic mai mult, ML mai putin, ce fel de ML ? Supervised, unsupervised. Banuiesc ca logistica o faceti in R si activarea in C++, Rust pentru ca e mai aproape de metal. Aveti buget serios pentru ASICs sau faceti GPU si FPGA ?
Scuze inca odata.
NOU
Data Scientist e un rol acum, precum era cel de manager prin anii 2000, când toată lumea era manager și suna bine.
Azi, oricine lucrează cu big data, machine learning sau AI este data scientist sau cercetător. Există inclusiv roluri de Junior VP, știi, nu?
Don’t let me wrong, nu stiu ce faci, nu îți subestimezi munca, dar peste 5 – 10 ani, jumătate din angajați vor fi data scientists, așa cum sunt azi “lucrătorii comerciali”.
NOU
@Tom – unsupervised (artmap, cu aplicație in zona atr). GPU şi FPGA, dar nu din cauza bugetului, ci pt. că merge destul de ok și așa. Am o groază de NDAs acolo, de aia nu pot da detalii.
NOU
@von Stierlitz, C++ si Python mai stapanesc ceva, m-am tampit in 5 ani de middle management, dar nu de tot. Ce trebuie sa stie un coleg de-al vostru referitor la AI in afara de limbajele de programare respective pe care le vad ca fiind doar tool-uri?
Scuzati de off topic, sunt curios.
NOU
Articol! Articol! Articol! Fanii te vrea.
@Stierlitz
NOU
@Flocea – în primul rând, cetățenie germană. Merge şi cu dublă cetățenie, pt. că UE.
După care:
– studii: B.Sc. e suficient – mate sau info (sau echivalent); M.Sc. îl poți face aici, deși ar fi fain să ai deja ceva.
– cel puțin 5 ani de experiență în proiecte IT/programare (nu neapărat AI) sau, daca ești absolvent (adică ai cel mult 26 de ani) – cel puțin nota 1,75/2+ (cred că e echivalentul 8,50+ în sistemul românesc) la teza de licență.
– C++, Python, Ruby, Java – unul dintre ăstea, cel puțin la nivel mediu spre avansat (oricum dai examen, deci n-are rost să treci ceva aiurea în CV).
– să nu ai dosar penal şi să fii dispus la un control de securitate (SÜ). Aici o să contacteze și autoritățile române, dacă nu ești născut în Germania. Eu a trebuit să umblu după hârtii prin România.
– dai un examen + interviu + opțional un examen pt. funcționari publici (Beamte). Ăsta e un “perk” destul de fain aici.
Cam atât, din ce îmi aduc aminte.
@Maddame – fani(i) e viața mea! Working on it!
NOU
În prestigiu’ți bagi pensula. Nu interesează absolut pe nimeni, dar absolut pe nimeni. Nici măcar pe tine dacă ești cinstit. Auzi…Prestigiu.
Dacă n-ai o realizare marcantă pentru omenire nu interesează pe nimeni cine ești și ce faci… Îi interesează doar cum să-ți scoată paralele (de cercetător???) din buzunar. Ăsta-i prestigiu’n viață: de câte parale poți fi stors.
NOU
Cine s-ar fi gândit în noiembrie/decembrie 2019 că bucătarii vor intra într-un con de umbră? Asta ca să o spun doar metaforic. Ajunseseră toți să creadă că a fi bucătar e ca la Masterchef: pui un sparanghel cu ceva micuțel pe-o farfurie şi-i zici “fine dining”. Explodaseră salariile, nu le mai ajungeai cu prăjina la nas, iar curățatul cartofilor era pentru toți o muncă nedemnă. Ce să mai vorbim de stocuri, gestiune sau organizarea unor meniuri cât să n-ai nici pierdere de marfă la gata.
Şi, pac! Martie 2020 – norocoşi cei care-au putut livra nişte ciorbe la plastic prin Glovo.
NOU
Meniurile imbecile pornesc de la patron si clienti, indiferent de specificul bodegii apar in meniu pizza, paste si mai nou burgeri.
NOU
@gc
Nu prea. Nu stiu cu citi chefi ai avut tu de a face dar pentru multi cu care am avut de a face “meniurile imbecile” porneau de la ei. Si in general aveau de a face cu gusturile lor personale. Iubirile din copilarie, cosmarurile din copilarie, si alte chestii similare ii futeau mult la creier . Si , pentru ca sunt considerati artisti si nu doar bucatari, aleg sa le exprime in bucataria ta, daca nu ii muiiesti un pic. sau ii dai afara, asa cum am ales eu de multe ori.
Un chef e managerul bucatariei, nu un artist nedescoperit, asa cum ai invatat tu de la televizor.
Am hranit cu succes /relativ/ 600 de persoane pentru 3 ani. Succes insemnind sa nu am plingeri nu sa fiu aplaudat.
NOU
Am avut la un moment dat un chef italian. se dadea mare scula ca lucrase cu nu stiu ce chefi si in nu stiu ce restaurant cu stele Michelin. Am avut ocazia nefericita sa petrec mult timp impreuna cu el din cauza de prieteni comuni.
Cind minca isi punea un munte de orez in farfurie si o lingura de sos peste el. Cind zic munte imaginati-va o farfurie plata, intinsa, de vreo 20 cm diametru, cu un con deasupra, baza larga cit farfuria. era acolo cam juma de kil de orez umed/gatit. peste aia punea o lingura normala de sos.
Nu facea risotto, ca am incercat sa folosesc dragostea lui pentru orez. nu. saracia in care crescuse in ceva colt al siciliei il facea sa creada ca toata lumea s-ar bucura de mincarurile lui, acum ca avea puterea sa conduca o bucatarie si sa propuna un meniu.
NOU
Nu-i bai mare ! Un sut in cur, te duce de multe ori o treapta mai sus !U.E. are nevoie de forta de munca de toate categoriile ,de la super-calificata la salahori !Multi se intreaba, ce vor face cei un milion de someri generati de GUVID !Nimic deosebit !Isi vor pune traista-n bat si vor emigra .Pierzatoare va fi rrromanika cu un minus de un milion de lucratori
NOU
Sa zicem ca ai ajuns la 55-58 de ani facand toata viata un job specializat care pur si simplu nu se mai cere sau ajungi sa fii prea bine platit pentru ceea ce mai oferi (gen multinationala) si ajungi pe radarul HR-ului. Exista multe joburi care pur si simplu vor disparea in cativa ani, iar in multinationale dupa 55 ani esti pe faras, indiferent cat cacat pansat manca ei la nivel declarativ ca nu-i asa.. Ce faci, ca nu e ca si cand te mai faci zidar sau instalator la varsta aia, ca nu te mai tin balamalele. Chiar sunt curios, ce gen de joburi mai poti face atunci, ca nu te mai angajeaza nici dracu la varsta aia, indiferent ce ‘calificari’ ti- ai mai facut, dar n-ai practicat?
NOU
Te recalifici intr-o meserie care nu poate fi facuta de roboti sau calculator si lucrezi particular .Bunicii mei au muncit pana la 78 de ani in propriile ateliere .
NOU
Daca mai faci si primul infarct pe la 48-50 ani…
NOU
ideea era sa pregatesti solutia de rezerva inainte de 55 de ani!
NOU
Eeh! nu imi place cumva ce ai scris dar nu pot sa pun la ora asta degetul pe ce. Bifez toate punctele tale – am contract reinoit de la an la an, am voie doar 7 ani pe o pozitie si doar 10 in companie. Am si backup – sunt calificat electronist, electrician, miner, contabil, programator, economist, instructor pe diverse, salvator minier, si mai multe altele nepomenite/nepomenibile.
Cumva, ce zici tu e frumos dar, traind asta, nu e prea usor. E usor de zis dar nu am intilnit multi oameni care sa faca fata pe termen lung.
Iubesc ceea ce fac si imi place sa vad ca sunt platit corect. As putea sa imi iau masina noua in fiecare luna. Cu banii jos. Dar toate astea vin cu niste alte costuri personale, sociale. Oamenii normali vor stabilitate si o garantie pentru viitor; ar vrea sa-si vada prietenii daca nu saptaminal macar lunar. eu ii vad din 2 in 5 ani…. Daca tie sau mie nu ne pasa sau suntem convinsi ca lumea va avea nevoie de noi si miine, nu asa vad altii viata.
Majoritatea vor ca target final sa fie platiti corect la nivelul lor (care e de obicei supraestimat), pe veci. Si nu e neaparat rau.
NOU
Asta se aplica si bloggerilor sau…?
NOU
Rulajul de oameni de e ceva rău, pentru o companie. Motivul e că îți pleacă un om cu experiență, autonom, care știe ce face și care a primit măriri salariale ce nu au ținut pasul cu creșterea generală. În locul lui îți vine, de obicei, un proaspăt absolvent sau un om cu experiență mai puțină, pe care ești nevoit să îl plătești la nivelul pieței. Poate nu primește mai mult decât cel experimentat, de fiecare dată, dar șansele sunt să fie pe acolo.
Pe lângă salariul, mai ai costul aferent instruirii unei persoane noi și riscul de a nu se integra în colectiv sau de a nu se adapta cerințelor. Din punctul meu de vedere, atunci când om care își cunoaște bine meseria, începe să nu fie de acord cu deciziile managementului, ar trebui să fie, măcar ascultat. De obicei are un motiv întemeiat să nu fie de acord.
Asta cu locul de muncă pe viață nu de la comuniști, așa era în toată lumea, pe vremea aia.
NOU
da, iata, esti exemplul perfect pentru articol:)
NOU
Din contră, sunt inginer mecanic reconvertit în programator. Sunt conștient de tendința de a renunța ușor la oameni și la riscul dispariției unei întregi industrii. Tocmai de aceea am plecat din domeniul meu inițial.
Atâta tot că nu sunt de acord cu articolul și mi-aș dori ca lucrurile să stea altfel, iar experiența să fie apreciată, nu evitată.
NOU
Depinde. Sunt multe variable ( cum tii oamenii buni, cum ii dai afara pe cei neperformanti). Cultura firmei e f importanta.
Cred ca fiecare firma ar trebui sa si planifice anual un 5 6% de reimprospatare de forte ( si eventual idei). E un mod de a creste performanta. Si e un win win pentru ca business ul e agil iar tu nu lincezesti sau o freci.
NOU
Daca esti priceput in domeniul tau, nu inseamna si faptul ca te pricepi la business sa intelegi deciziile de management. Asa ca ai doua variante: faci ce-ti zice seful sau te duci in alta parte.
Nu stiu daca ti-a spus cineva asta pana acum, dar firmele nu sunt o democratie mai mica si fiecare angajat trebuie ascultat sau are dreptul la o opinie care trebuie luata in seama.
NOU
@sin sunt conștient că firmele nu sunt o democrație, dar asta nu înseamnă că e un lucru bun. Mie îmi place ce spune Simon Sinek și David L. Marquet despre conducători:
blog.vistage.co.uk/how-to-be-a-great-leader-with-lessons-from-david-marquet
“Right, so Marquet is forced to literally re-understand everything he’s been taught about leadership and realises he has no option but to completely empower his crew. And, he comes to the realisation that the people at the top of an organisation have all of the authority but the people at the bottom have all the information, and our usual reaction is to push all the information up. But, the reality is you have to push all the authority down.”
Nu știu cum e în toate companiile, dar știu cum e la Renault, acolo unde am lucrat. Atunci când promovezi, nu urci, pur și simplu, în propriul departament. Trebuie să faci un zig-zag, prin mai multe departamente, ceea ce înseamnă că atunci când promovezi în management, vei pica din pom într-o postură complet nouă, despre care nu deții prea multe informații. Trebuie să fii fudul să crezi că știi mai multe decât oamenii din subordinea ta.
Chiar dacă nu e ca la Renault și promvezi întotdeauna undeva în propriul spectru de cunoștințe, după promovare tot de rupi de partea tehnică și nu ai cum să deții toate informațiile necesare pentru a lua cele mai bune decizii.
NOU
ba este un lucru minunat. firma a pornit de la ideea unui om, tu ai fost doar angajat acolo, nu ai niciun drept de a-i conditiona dezvoltarea ideii de existenta ta. second, asa cum scrie si in articol, aici e vorba de firme mici, care sunt in spatele unui om sau al unui mic grup de prieteni si care exista doar pentru ca exista ei. in continuare, opinia ta e zero aici, cat timp tu nu risti decat jobul iar fondatorii au riscat totul. cum ziceam, comentariul tau este exemplul PERFECT pentru articol, nici daca te rugam nu iesea atat de BINE.
NOU
Misto koolaide dar problema e ca tot mediocrul vrea iempauărment.
Si asta o vezi f mult in AiTi.
NOU
Cand vine de vorba de firme private, ca si angajat ai doua optiuni: muncesti sau pleci. Istericalele astea de stanga inventate de socialisti care cred ca angajatii au dreptul la opinii despre ce ar trebui sa faca o companie pe banii detinatorilor (sa nu zic patronilor) sau a investitorilor sunt de prisos. E pe principiul ca daca te pricepeai mai mult decat sa executi ce iti zice seful iti faceai compania ta si posibil chiar sa ai succes pe piata.
NOU
Sunt de acord ca trebuie sa inveti mereu, sa te perfectionezi si sa ai un plan de back-up, ai perfect dreptate cu asta.
Dar… Cine are job bun, intr-o firma ok care trateaza oamenii decent, sa si-l tina.
Sunt pradatori pe piata care scot oameni din joburi ok numai ca sa ii forjeze 2-3 luni si cine tine bine, cine nu, pa pa!. Sau la altii afara e vopsit gardu si inauntru… leopardul. Stiu persoane cars au plecat din Big Four la salariu dublu si isi blesteama zilele acum (volumul de munca nu e problema).
NOU
Să stai mai mult de 5 ani într-un Big 4 (n.m. Una dintre cele 4 mari firme de audit: PwC, EY, Deloitte si KPMG) e semn grav de masochism.
Mai ales dacă lucrezi în audit. #BusySeason
NOU
Întreb fără a fi sarcastic: ce te face pe tine să fii in masuo sa dai genul asta de sfaturi? E o întrebare cat se poate de serioasă și o pun fără urma de sarcasm sau de dispreț de genul cine ești tu bă să ne zici nouă! Si o fac pentru că prin State, Uk, sau țări nordice toți ăia cu case superbe mașini premium, îmbrăcați în haine normale dar de calitate erau oameni care presatau o meserie de cam 20ani și mulți o făceau în același loc de minim 10. Pune in balanță ce am văzut în țările alea cu ce zici tu. Pe cine ar trebui să cred?
Apropo tu ai impresia că la un loc de muncă sau intr-un domeniu vei face peste 5-10ani fix ce făceai după ce ai ieșit din școală?
NOU
probabil experienta de viata, joburile prin care am trecut, oamenii cu care vorbesc si nivelul lor. cat despre cei care au un job de 20 de ani, fara a fi sarcastic, repeta inca o data, rar, au un job de 20 de ani. lumea s-a schimbat masiv in ultimii 20 de ani, joburile s-au schimbat si adaptat. oricum, insa, opinia mea e doar o simpla opinie, nu trebuie luata in seama.
NOU
Un mic dezacord sau completare: Din cate am vazut, cei care raman mult timp intr-o firma sunt tocmai cei care se obisnuiesc cu magariile conducerii. Ca poate au rate, ceva. Sau cei care “contribuie” la sus-numitele magarii, de exemplu prin coruptie, facilitarea sau perpetuarea ei. In rest, sunt de parere ca, in majoritatea cazurilor, iti ia cateva luni (sau mai putin) sa vezi daca intr-adevar n-ai cu cine.
Si perfect de acord ca nu suntem invincibili, indispensabili si ca nu trebuie sa ne oprim din invatat, calificat, etc.
NOU
eu nu inteleg de unde ai scos–o pe aia ca angajatii vechi nu mai asculta de superiori pentru ca stiu ei mai bine. cel putin in IT in firme mai serioase unde exista o organizare clara a muncii si a responsabilitatilor, nu prea am vazut sa fie asa.
NOU
ba, IT este un graunte fata de restul companiilor
NOU
da, dar eu stiu doar de IT si mediu universitar, in alte parti n-am lucrat 🙂 oricum, in IT e rulaj foarte mare, nu prea se asteapta cineva sa iasa la pensie din aceeasi firma unde s-a angajat nici macar ca senior.
NOU
De ce valoareaza mai mult stabilitatea unei companii decat stabilitatea unui loc de munca? Pe acelasi criteriu al concurentei, pe care il aplici angajatilor, falimentul unei companii ar duce la aparitia unei companii mai performante.
Eu am lucrat la destule job-uri stabile, de unde am plecat pentru ca asa am considerat eu, si pentru ca mi-a permis domeniu, mult uratul IT. Asa ca idea de a muri la un loc de munca nu ma incanta neaparat, dar nici nu pot aprecia un loc de munca unde nu stii cand esti zburat.
Din cate stiu eu, nevoia de siguranta este o nevoie de baza a omului. Nu mi se pare ca societatea ar beneficia prin renuntarea la aceasta nevoie. Plus ca exista o tendinta, relativ moderna, de a trata angajatul ca pe o companie. Tendinta asta nu aduce nici un beneficiu angajatului, si, sincer, mi se pare doar propaganda.
Ar fi frumos ca noi, persoane fizice, sa avem acces la fonduri pe aceleasi criterii ca o firma, sa putem sa ne relocam oricand e loc de mai mult castig, sa putem sa schimbam domeniul de activitate de pe o zi pe alta. Dar, din fericire sau din pacate, omul nu are nevoie doar de bani, cum are o companie si, din cauza asta, idea asta de a fi un nomad permanent nu mi se pare fezabila pentru cea mai mare parte a oamenilor.
Si in plus, de ce ar trebui pusa atata responsabilitate in spinarea fiecarui om? De ce sa stai cu frica ca maine n-ai ce manca? De unde asteptarea asta ca oricine trebuie/poate sa se reprofileze atunci cand economia scartaie? Ca suntem oameni pana la urma, nu idei abstracte. Si ne-am organizat intr-o societate tocmai ca sa fim ajutati si sa ajutam, nu sa alergam fiecare individual dupa mancare. Nu suntem nici in Sparta sa-i omoram pe aia mai slabi, sau sa-i lasam sa moara de foame (intre anumite limite).
Ca sa fie clar, nu zic ca nu ai dreptate in articol, zic ca discursul ar trebui sa fie mai nuantat…
NOU
sunt doar opinii, nu e un compendiu exhaustiv adresat tuturor. evident ca nu toti potsau vor. dispariția unei companii nu inseamna aparitia alteia. nu mai apare alt hertz, nu mai apare alt tootsie rolls, nu mai apare alt Hummer.
NOU
Aparent suntem din bule atat de diferite incat nu pot gasi absolut nici o valoare la companiile pe care le-ai enumerat. 🙂 Deci e bine, oculta modiala nu ne-a nivelat inca complet.
NOU
Lucrez la stat. M-am înșurubat aici pe un post bun, încă 25-30 de ani de dormit la birou și pot să ies la pensie. De ce să mă agit?
NOU
true;))
NOU
Sunt multe aspecte de luat in considerare de ambele parti (angajat sau companie)
“pentru că începe să considere că acea casă este, de fapt, a lui și are tot dreptul de a lua decizii legate de ea, așa și la locul de muncă, salariații care lucrează prea mult într-un loc de muncă devin atașați de companie.”
Doua firme s-au dus in cap dupa ce am plecat eu( in finance). Am plecat pentru ca incapatanarea si rezistenta la schimbare au fost mai importante decat sa asculte de angajatul care s-a atasat de companie si a inceput sa conteste deciziile de management care erau foarte proaste. Inteleg foarte bine ierarhia decizionala insa e bine sa pleci urechea si sa iei decizii pe baza a ce spun specialistii, nu aiurea in tramvai doar sa demonstrezi ca tu esti manager si ai viziune.
Prima companie s-a inchis definitiv la 4 luni dupa plecare. La a doua au scazut rezultatele la jumate in sfarsitul primei luni de la plecare, acum (dupa 5 luni) sunt la 35% din ce se facea cand eram acolo. Se scarpina in cap ca prostii ca nu stiu ce cacat faceam eu de a mers treaba si acum nu mai merge.
Nu eram gica contra insa experienta ma facea sa vad mult mai bine lucrurile decat oamenii cu putere de decizie iar viziunea mea pentru directia in care sa mearga compania sau aria din care faceam parte era mai buna decat a lor. Cand un om se ataseaza de companie, mai ales avand si expertiza, trebui sa pleci urechea si sa il asculti, nu sa te uiti urat ca indrazneste sa dezbata idei sau sa te contrazica.
Indaratnicirea asta este buna daca nu este facuta cu rea vointa si bazata pe argumente si expertiza. Sunt o groaza de business-uri care au dat chix pentru ca patronul/actionarii stiau ei mai bine.
Cu toate astea sunt deacord ca job-ul trebuie schimbat la 2-4 ani(depinde si de pozitie) pentru ca trebuie sa fii expus la cat mai multe stiluri de lucru, metodologii, fluxuri, softuri, oameni etc. ideal in domenii oarecum complementare care sa iti permita sa nu iti tii ouale in aceeasi industrie. E normal ca daca vrei sa nu ramai in aer sa tii pasul cu industria/jobul pentru ca in 4 ani se schimba sigur ceva (fie ca e un soft, ca apare un robot, ca se schimba radical fluxurile, utilajele). Daca te tragi pe cur si faci munca repetitiva si ignori semnalele, ca tie nu iti trebuie mai mult, apoi iti meriti soarta.