Pe vremea când eram pompier, cam una la două intervenții se lăsa cu bătaie între noi și domnii locuitori ai străzilor limitrofe Gării de Est. Motivația era că nu ajunsesem suficient de repede pe cât voiau ei. Practic, de la sunetul alarmei până la plecarea mașinii, treceau 2 minute. Asta era regula. 1 minut îmbrăcatul, 1 minut până la mașină. După care maxim 3-4 minute până la foc, fiind pe zonă. Fiind și noaptea, ajungeam extrem de rapid. Dar ÎNTOTDEAUNA era câte unul sau câte un grup de domni foarte nemulțumiți de prestația noastră, pentru că, evident, din cauza mea îi ardea lui casa, nu pentru că era prost de puțea pământul sub el. Și e foarte funny ca, în timp ce tu ții de un furtun cu presiune, să te trezești cu un șut în spate.

Anyway, timpul a trecut, am îmbătrânit, am învățat că românii chiar se consideră un popor bun, minunat, oameni buni și blânzi de să-i pui la rană.

Între timp, românii blânzi înjură mașina de pompieri care stinge un incendiu, că nu le trece lor autobuzul de ea eeeetete, auzi acum, stinge focul.
Doamne, sticlă merită să rămână locul ăla…

romanii drepti

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.