Primesc foarte multe intrebari legate de reusita arhiblogului. Ce am facut, cum am ajuns, de ce am ajuns, unde am ajuns.
Asa ca m-am gandit sa fac o foarte scurta istorie a acestui site.
Arhiblog.com a luat fiinta pe 11 Mai 2007. Atunci am scris primul post de pe el. Inainte a mai existat un blog, pe care l-am sters din considerente personale, blog creat la inceputul lunii decembrie 2006.
Pe data de 25 iunie, figuram in Lista lui Comanescu, pe locul 70, cu o autoritate Technorati de 101 puncte si circa 160 de linkuri catre arhiblog.
De atunci s-au inventat tot felul de sisteme de clasificare, care mai de care mai sofisticate. Nu stiu cat de clare sunt si pe ce se bazeaza. Eu imi masor in continuare cresterea in functie de topul Technorati.
In momentul de fata, am 200 de puncte in acest top, si un numar de 735 de linkuri catre mine.
Unii pot considera asta o crestere buna. Eu, la inceput, am taxat-o drept moderata. A fost nevoie sa il ascult pe Bobby si sa realizez ca nu poti deveni peste noapte zoso, ca trebuie munca, trebuie scrise posturi de calitate, trebuie multe lucruri.
Cum ajungi la asta? Scriind constand si scriind bine. Asta nu inseamna sa ajungi sa scrii ca piticu, care blogheaza si daca se baseste nevasta-sa sau se caca un porumbel in capul statuii lui Lenin din depozitul de la Calafat. Trebuie si sa ai ce sa spui. Iar daca nu ai inspiratie, iti faci rost. Numai eu stiu cate au fost zilele in care nu imi trecea nimic prin creier, si incercam sa nu reactionez ca bloggerul tipic, care cand nu are inspiratie tranteste un film de pe youtube. Daca va uitati in arhiva, lunar am o medie de 100 de posturi pe blog. E ceva, nu?
O alta componenta este coloana vertebrala. Intotdeauna trebuie sa scrii ce crezi si ce simti. De aceea esti blogger si nu jurnalist. Pentru ca ai libertatea opiniilor si nu esti conditionat de vreun redactor sef, sau vreo afiliere cu anumite agentii de asa zise stiri. De aceea, daca ai curajul opiniilor personale, nu stergi pozele pe care le-ai urcat pe blog, de teama opiniei celorlalti, sau modifici articolele colegilor bloggeri carora le stii parola, ca sa nu iti afecteze cumva imaginea de “jurnalist” deontolog.
Iar restul tine numai de tine. Da, tu cel care butonezi calculatorul acum si visezi la castiguri de mii de euro din literele pe care le arunci pe blog. Daca vei avea vointa si vei dori cu adevarat sa ajungi undeva, daca iti vei propune un tel, in mod sigur il vei atinge.
Daca telul tau e sa il injuri pe zoso sau sa ma injuri pe mine, si cand vezi ca nu esti bagat in seama te enervezi si stergi tot, in mod sigur nu vei ajunge nicaieri.
Sfatul meu este sa abandonezi acum, pentru ca iti pierzi timpul.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.