Am recitit Cișmigiu&Co. Și nu a mai avut același farmec ca în liceu. Acum mi-e frică să recitesc Elevul Dima dintr-a 7 a, ca să nu îmi distrug toate amintirile plăcute ale tinereții.

Aseară pe la 2, încercam să citesc ceva de Liiceanu. Bleax. Un stil profund coroziv mental, referiri traumatice la relații interumane și o fugă continuă pe lungimea unui cerc cu diametrul infinit.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur