Copiii mei sunt rațiunea mea de a fi. Cel mai important job al meu a fost cel de mamă. După ce s-au născut îngerașii mei, lumea mea a fost pusă complet în cap, și viața mea a căpătat, într-un final, SENS. Ei sunt TOTUL pentru mine.
– Fiecare mămicuță blogger de oriunde
Femeie, potolește-te! Atâta patos în relația cu cineva nu e sănătos nici pentru ei, nici pentru tine. Știu cum e, toate am trecut prin asta, mai ales în primul an de maternitate, când ești absolut convinsă că ești prima femeie care a avut copii de la facerea lumii până acum, că nu există nimic mai important pe lumea asta decât programul de somn și masă al bebelușului tău și că primul aliment cu care îl diversifici îi va determina preferințele alimentare pentru tot restul vieții.
Dar acum copiii tăi merg la școală. Nu crezi că e timpul să nu mai trăiești exclusiv prin prisma lor? Să nu te mai „sacrifici” (urât cuvânt!) pentru ei, și să cauți un echilibru și în viața ta, ca femeie?
Eventual să-ți revii la silueta din tinerețe? Să mai vezi un film bun, să citești ceva frumos, să ieși la un spectacol sau cu prietenele tale? Sau un date night bărbatul tău, în cazul în care mai reții cum arată, după atâta orbire provocată de maternitate?
Scufundarea asta ireversibilă în mămicenie, pe care o văd tot mai des între femeile din jurul meu (apropo, mai există bloggerițe în România care să nu se fi transformat în bloggerițe de parenting?), naște monștri, pentru că îți va crea impresia că familia ta îți datorează ceva, doar pentru că tu ai făcut totul pentru ei și te-ai anulat pe tine ca personalitate, deși nimeni nu ți-a cerut asta.
Iar într-o zi, când copiii tăi vor crește și nu vor mai avea nevoie de „sacrificiul” tău, vei descoperi că nu a rămas din tot ceea ce te definea decât o coajă goală, în pericol să se spargă la orice lovitură mai puternică a vieții. Și să vezi atunci reproșuri…
Copiii noștri nu au nevoie de părinți obsesivi, care își dedică fiecare moment din viață propășirii pruncilor și își ignoră permanent nevoie sufletești, doar pentru că li se pare că asta trebuie să facă un Părinte (bineînțeles, cu majusculă, pentru că nu putem fi simpli părinți, substantiv comun).
Ei au nevoie de echilibru, de umor, de liniște și înțelegere, dar și de o doză sănătoasă de indiferență benignă, ca să aibă spațiul pentru a face greșeli și a-și forma singuri caracterul, nu să devină o variantă palidă a copilului perfect prezentat în cărțile de parenting.
Un om deștept mi-a spus odată că există trei ipostaze ale iubirii:
- Nu pot trăi fără tine.
- Pot trăi fără tine, dar mi-e mult mai bine cu tine.
- Pot trăi fără tine, poate chiar aș trăi mai bine fără tine, dar NU VREAU.
Cea din urmă, zicea el, e iubirea cu adevărat dumnezeiască, pentru că omul care iubește așa nu caută să-și acopere o gaură sufletească sau să-și satisfacă o nevoie egoistă prin iubire, ci poate oferi din poziția omului echilibrat, care își este sieși suficient.
Ceea ce vă doresc și vouă, dar mai ales copiilor voștri.
NOU
toate mamicile afectate (si bloggeritze) o sa faca spam / spume / crize / etc :))
in rest… eu vreau sa las ceva omenirii dar ma retine job-ul / rata bancara / netflix-ul (plex-ul) / gratarul (si bautura) / partenera (si copiii) / etc
NOU
Un articol ft bun, pe aceeași tema: petronelarotar.ro/copilul-ratiunea-mea-de-a-trai/
NOU
Excelent articol, mersi! Asta demonstrează încă odată că orice idee care ne-ar putea veni, a fost deja gândită de altcineva înainte :))
NOU
Și în ciuda existenței atâtor experte în parenting e plin de copii prost crescuți, în toate sensurile posibile ale expresiei.
NOU
Subscriu. Da, am aproape 30 ani si totusi am o mama mega sufocanta care inca tot crede ca eu nu am ce manca, ca sunt vesnic flamand, ca o duc rau si tot incearca sa ma ajute ca sa nu duc lipsa de nimic. Si cetin stie fizicul meu ca sa zica daca sunt rahitic sau nu. Si nu pricepe cand ii zic ca nu am nevoie.
NOU
da, petre e genul Arnold
NOU
you dick :)))
NOU
Babaeti…cum a ramas cu #titaniiseintoarce?
NOU
#titaniiseintoarcedepeopartepealta
NOU
Asa este si mama mea, si pana recent am crezut ca este doar sufocanta. Asta pana am aflat ca sufera de o tulburare de comportament care se numeste tulburare narcisica
NOU
Am slabit 16 kg de la nasterea de acum 6 luni. Mai am vreo 5 pana la greutatea ideala! 😀
Toti, in afara de partener, imi spun ca am timp, ca nu trebuie sa devin obsedata, ca bebe e important. Este, da, dar si eu sunt la fel de importanta. Toti beclesc ochii, blasfemie, cum sa spui asa ceva?!? Nu te sacrifici pe altarul parinteniei?
NOU
Observ ca personajele (barbati sau femei) carora copilul “le pune lumea in cap” nici inainte aveau cine stie ce personalitate, hobby-uri sau activitati….
NOU
Amin ! Asa sunt si cele/cei pe care ii cunosc eu. Zero hobby-uri, zero proiecte de viata si deodata, apare copilul si primesc in dar un hobby/un proiect care prin singularitatea lui devine si cel mai important.
Altfel, cei care de exemplu mergeau pe munte inainte de a avea copil au continuat sa mearga si cu copilul, imediat ce a inceput sa inteleaga ceva din lumea exterioara.
NOU
Dupa doi ani de stat acasa si avut rol de Alfa si Omega in familie si cercul personal, cine vrea sa se mai intoarca la anonimat?
NOU
Am auzit o vorba la cineva (da, o mamica) care m-a impresionat “Copilului ii fac loc in viata mea, nu devine viata mea!”.
Si completez eu din intelepciunea mea fara de copii, eu cred ca copilul trebuie tratat ca un membru cu drepturi egala din familie, nu pus pe un tron dar nici tratat la modul “taci in plm, esti copil, ce stii tu?” (da da, sunt parinti si asa).
P.S. Cacofoniile sunt intentionate, nu va convine, asta e.
NOU
Din cate am observat sunt in extreme. Una zic si alta fac:
Vai, copilul meu, viata mea, blabla bla si cand apuca ala micu’ sa se exprime, zbang, una imaginara sau nu peste bot.
Sau
Copilul care doar “se exprima” fara sens, fara conduita, fara reguli, fara nimic.
Oricum, in Romania copiii nu au drepturi, poate doar obligatii, nu sunt tratati ca oamenii. Sunt intre animalele de companie si oameni. Obligatii au in sensul ca ei trebuie sa presteze, sa ia note mari, sa aduca “bucurii si multumire” familiei. “Ia uite ce bine invata x ulescu, tanti Ioana e f mandra de el din aceasta cauza!” Nu pt. ca ala micu’ poate e pasionat de dat cu glet pe pereti. Asa ceva nu se cade la familia tradionatala romaneasca…
Bine, posibil sa fiu gica contra din cauza de taica miu pe care toata viata m-am incapatanat sa il jenez in limitele decentei mele. Nu a stiut niciodata sa se conecteze cu mine, a vrut sa aiba un copil bibelou cu care sa se mandreasca si am iesit eu. Karma is a bitch!
NOU
Tocmai am terminat de citit Tetralogia napolitana a Elenei Ferrante. Prezinta viata a doua prietene de-a lungul a 50 de ani, visurile din copilarie intr-un cartier marginas in Napoli, zbaterea sa isi croiasca o viata, nasterea copiilor, pana la momentul in care copii emigreaza si au la randul lor familii. Imi caut un coltisor in care sa ma reculeg.
NOU
dupa tine, care dintre cele doua (Elena si Lila) e cea geniala?
NOU
e cartea care s-a facut dupa filmul prietena mea geniala ? 🙂
NOU
@rv da
@stefablue E greu de spus. Lina si-a trait viata cu intensitate fara sa se sinchiseasca de ceilalti. Mi-ar fi placut sa am puterea ei. Elena s-a integrat si si-a facut un nume in simandicoasa inalta societate italiana (care sunt niste snobi fara pereche btw). Daca as face o paralela, viata mea e pe la volumul 3 (familia noastra e tanara si copilul e mic, iar eu incerc sa termin a doua facultate). In decursul a cateva zile cat am parcurs romanul, copilul meu a crescut, a avut prima relatie, a emigrat cum am facut si eu, s-a indepartat de mine spunandu-mi ca sunt demodata si cu capul in nori, si apoi si-a facut o familie undeva departe, iar eu am ramas singura cu pisica, eventual plimbandu-ma pe malul marii. Apoi m-am dezmeticit si mi-am dat seama ca inca mai am o sansa sa ma bucur de momentul de fata, pana va trece.
NOU
@Rv, n-am văzut filmul, dar am citit că ar fi fost făcut doar după prima carte din tetralogie, dar nu știu sigur dacă s-au făcut filme și după restul.
NOU
@rv “e cartea care s-a facut dupa filmul prietena mea geniala ?”
ehm, nu cred, dupa filmul ala s-a facut o tragedie greaca si dupa aia s-a facut cartea…. 😉
NOU
sezonul 1 este pe hbogo, sezonul 2 apare in 2020.
NOU
Ba, voi injurati de fata cu copiii? In afara de cind sinteti la volan, aia nu se pune!
NOU
Fa tu asta si sa vezi apoi cum iti alearga prin casa zicand “rahat”, “la naiba”, “p#$a”. E suficient sa auda odata si inregistreaza pe viata :))
NOU
subscriu ca prind repede desi unele nu stiu zau de unde le-au prins :)) mi-a taiat un “destept” calea si il aud pe ala micu (3ani) in spate: in p***da matii masina… Nota: pe asta sigur nu de la noi a prins-o ca ne cenzuram destul de bine. Asa ca daca e sa invete, invata, cu sau fara sa fii tu spurcat la gura.
NOU
Io injur. Fiica-mea o ia ca ceva normal la oamenii mari. Stie ca oamenii mari conduc masina, injura, beau cafea, maninca iute, beau vin sau bere, lucruri care nu=s pentru copii. Mai scapa si ea un futu=ti capul tau, dar sint convins ca mult mai rar decit daca ar sti ca nu e voie sa injuri.
NOU
nu injur des, doar cand ma enervez foarte tare sau la volan, insa atunci cand o fac, nu tin cont ca sunt copiii langa mine sau nu, iar asta se intampla atat de rar, incat ei efectiv mor de ras cand ma aud, nu se duc a doua zi la scoala sa repete tot ce au auzit
NOU
Tati de unde știi că pe toți șoferii îi cheamă pulă?
NOU
Propun un joc cu băutura – un shot de Jäger de fiecare data cand Maddame foloseste cuvantul “destept”!
NOU
I’m in. Si asa am ramas fara carnet.
NOU
cine te-a oprit, de data asta?
NOU
Tipul care a intrat la mine în casă pe geamul de la baie și a plecat cu geanta mea, cu toate actele.
NOU
Eu m-as baga la un shut session pe cuvantul “zmeu”. Vreau sa ma fac muci.
NOU
Numai exegeți literari pe aici…
NOU
Atat timp cat scapam de analiza gramaticala trecem unit testul.
NOU
N=ai camere de supraveghere in jurul casei???
NOU
Ba da. Dar erau scoase, nu le-am montat încă după santierul de asta vara.
NOU
Te-a facut sau a dat pontul unul din muncitori…
NOU
@ Maddame
Merda! Ce experienta nasoala! Imi pare rau!
Mi-am facut deja un film, plecind de la premiza ca de cele mai multe ori geanta mea e in casa atunci cind sint si eu.
Astept povestire pe larg….. La schimb explic cum injur eu cind sint in situatii limita!
NOU
“Eventual să-ți revii la silueta din tinerețe? Să mai vezi un film bun, să citești ceva frumos, să ieși la un spectacol sau cu prietenele tale? Sau un date night bărbatul tău, în cazul în care mai reții cum arată, după atâta orbire provocată de maternitate?”
Mno, dupa fraza asta i’m your No1 fan(dupa Maithun si George binenteles)…
NOU
Mdea, nu stiu, pe mine ma sperie femeile de genul asta. Zici ca le spala cineva creierul dupa ce fac copii. Am sters din lista de fb foste colege sau cunostinte care postau numai si numai poze cu copiii lor. Chiar nu ma intereseaza sa vad un copil cum se da in leagan, cum se joaca, cum sta cu ochii beliti in tableta samd. Cu alta am renuntat sa mai tin legatura telefonica fiindca de fiecare data ma tinea cate juma de ora sa imi spuna ce febra a facut fi-sa, cum merge cu ea la inot samd…. Frateee nu ma intereseazaaaa!! Chiar nu !
Am o fosta colega, saraca ea foarte draguta, dar dupa ce a nascut a ramas cat un camion si nici n-o intereseaza sa faca ceva, in afara ca se machiaza extrem de strident si si-a pus lentile de contact cu care arata horror, ea fiind mai tuciurie iar lentilele sunt un albastru spalacit.
Era o emisiune cu din astia de erau obezi si apareau vite din astea de 180+ kile care spuneau ca vaaai, vai ce urat e ca nu poa sa mearga cu copilu in parc, da ca pentru el a ajuns asa, ca a vrut sa stea acasa sa il creasca… Iar copilul in timpul asta, undeva pe la 7 ani avea, ii ducea troaca la nas si facea tot felul de chestii prin casa, ca na, ea nu se mai deplasa, mare sacrificiu intr-adevar…
NOU
@Ioana: inca n-ai copii. Ei, atunci printeaza asta si pune-0 pe perete, ca sa tii minte pe cin oi face si tu un borac plingacios: “Știu cum e, toate am trecut prin asta, mai ales în primul an de maternitate, când ești absolut convinsă că ești prima femeie care a avut copii de la facerea lumii până acum, că nu există nimic mai important pe lumea asta decât programul de somn și masă al bebelușului tău”.
Iti vine rindul, nu te teme! 🙂
NOU
@Mircea : o sa ramii surprins, nu chiar toate femeile gindesc astfel in anul ala…. Una dintre chestiile pe care o spuneam era ” au crescut milioane de copii in lumea asta, o sa creasca si asta!” Ma consola enorm faptul ca milioane de femei (nu ziceam miliarde, e un numar prea abstract pentru mine) trecusera prin experiente asemanatoare….
NOU
Mai, Mircea, iarta-ma, dar tu nu esti mama. Poate tata si aici e alta mancare de peste, parerea mea.
Mi se pare ca Ioana a descris perfect situatia multor femei care o iau razna. Probabil din plictiseala sau/si nestiinta. Pot oricand sa ceara sfaturi, ajutor, sa astepte sa treaca perioada mai dificila etc. Aici eu vad problema a fi familia care se canalizeaza pe copil si lasa mama de izbeliste, nu mai prezinta interes. Poate ca altfel ar sta lucrurile daca ar primi macar jumate din atentia copilului.
Sa revenim:
Uite, fie miu e un plangacios, dar mare plangacios si sta atarnache de mine. Asta e, il port peste tot.
Asta nu m-a oprit sa merg cu el peste tot, sa car ditai carutul de la etajul 4, sa ma informez despre sistem de purtare ca sa imi fie mai usor etc. L-am dus mare la 2 luni si iar la 5 luni. Are mii de km la activ, inclusiv prin tari straine.
Incercam sa il integram in viata noastra cu toate momentele dificile astfel.incat sa ne fie si noua bine! Pana acum ne-a iesit, sper sa o tinem tot asa!
NOU
Ce cred eu ca e bine in abundenta asta de mamicutze-blogeritze: schimbarea de mentalitate fata de acum 25-30-40 de ani. Acum orice proasta vede pe facebook ca nu e bine sa-ti bati copilul, ca trebuie sa-i asiguri o alimentatie corecta, o bruma de educatie, niste conditii decente…
un exemplu: in urma cu niste ani, parintii spuneau invatatoarei: “sa-l bateti, doamna, ca e neastamparat”. Sau te mai altoia si acasa cand auzea ca n-ai stat smirna. Azi e greu de gasit asa ceva, un parinte care sa incurajeze bataia la scoala, din contra, lumea nu mai accepta asa ceva. Astea se schimba datorita accesului la net, ca orice tuta din fundul tarii vede pe facebook sfaturi de la astea care si-au facut cariera in parenting si chiar prin simpla copiere se realizeaza un pas inainte.
NOU
Super, asa de deștepte as vrea sa fie si fetele mele cind vor fi mari! Ca maddame.
NOU
Eu stiam ca factorul ereditar isi spune cuvantul…
NOU
@gică, exact.
De-aia și vrea o fată cu Maddame.
NOU
Da oare de ce nu vrea lumea baieti frumosi ca Maddame, Ilie 😀 ?
NOU
Eu vreau baieti frumosi ca Nea Ilie 😀
NOU
si daca ies “baieti destepti” ca la Hidroelectrica? 😀 ce ne facem? stai jos … ca nu te ajuta genetica…
NOU
Amin.
Am unu si mai vine unul acum. Au toate conditiile si dragostea noastra dar pe primul loc sunt eu cu sotia.
NOU
o formulare cam drastica. As pleda pentru “pe primul loc va sta cautarea unui echilibru in familie”
Cine a calatorit cu avionul, stie ca stewardesele explica regulile de comportament in caz de urgente. Mie mi s-a aprins beculetul la punctul “din lacasul de deasupra voastra vor cadea mastile de oxigen. Adultii care calatoresc cu copii trebuie sa-si puna mai intii mastile ei insisi, apoi sa le aplice copiilor!”
Efectiv, daca tu pierzi timp pretios (copilul e speriat, plinge, se zbate) risti sa-ti pierzi cunostinta si cine il mai ajuta pe mucos?
NOU
Disclaimer: n-am copii.
Am și (un pic) peste 40 de ani.
Până acum vreo 7-8 ani sufeream amarnic din cauza babelor de orice vârstă. Cum, n-ai copii? De ce nu faci? Ce mai aștepți? Copilul este sensul vieții, fără copil ești o buruiană pe-o grămadă de moloz, etc.
Și au fost atâtea, că mă distram imaginându-mi cele mai scandaloase răspunsuri la întrebarea că cum îmi permit să n-am copil. E omul în pușcărie, i-a dat un picior în dos ultimei babe care l-a întrebat și aștept să iasă.
N-am copil, dar am nepoței. E fain să fii mătușa cool, care-i duce în parc, la înot, pe la expoziții…
Ai mei erau foarte progresiști pentru vremea aia, am avut camera mea de când am venit de la maternitate, chestia cu dormitul cu copilul nu o înțeleg și pace, dar fiecare cu a mă-si. Și dacă pot să pricep treaba cu ”Noi intrăm în clasa I”, asta cu ”Noi dăm bacul” îmi dă mie BSOD.
NOU
Uff. Cum sa comentez? :)) Sunt mama de 1 an si un pic si inca ma adaptez si mi se pare al naibii de greu. Aveam multe convingeri inainte despre ce presupune sa fii parinte si ce o sa fac. Mare naiva am fost. Am ajuns sa fac multe lucruri pe care nu as fi crezut in veci ca le voi face. Nu, nu folosesc inca pluralul bebelusesc (si sper sa ramana asa) si copilul nu e o extensie a mea. Daaar sunt cam in 100% pentru copil. Si asta in masura in care am o mama excesiv de iubitoare, cam in genul descris de tine, care a pus si pune multa presiune pe umerii mei, presiune pe care nu vreau sa o transmit mai departe. E insa dificil sa fii model pentru copil. Nu e doar suficienta la mijloc, dar absolut tot ce faci are un impact. E o responsabilitate mare. Foarte mare. Ce voiam sa zic insa e ca, departe de a vedea in copil unicul sens al vietii mele, eu, din postura de parinte, am descoperit in mine niste parti pe care nu credeam ca le am, ma simt mai conectata cu copilul din mine, mai constienta de partile mele intunecate, mai motivata si, poate cel mai important, mult mai fericita si multumita cu ce am. Ce-i drept avem multe roluri (mama, sotie, fiica, prietena, angajat etc) in viata (ca sa il citez pe sot) si cumva trebuie sa ni le asumam pe toate si sa alocam timp si energie pentru fiecare. E destul de dificil si nu stiu cum poti jongla intre ele fara dezechilibre, dar probabil ce conteaza e sa fie temporare sau cel putin asa ma amagesc acum.
NOU
Mai așteaptă. Pana pe la 2 ani ai încă mommy brain. Se vor așeza toate.
NOU
Si nu uita sa slabesti! 🙂
NOU
@Maddame
Sper, dar nu prea erau asezate nici inainte spre rusinea mea . Acum insa am o motivatie mare sa imi fac temele.
@Mircea
Sarcina nu mi-a lasat nimic mostenire din fericire. Si in orice caz imi place prea mult sa gatesc si sa mananc
NOU
Maddame bine ai revenit sa ne delectezi cu articolele tale, nu ai respectat in ultimul timp frecventa 😀 , incet migrezi in spectru infrarosu 😀 . Batranul boss M. te-a pus sa dai din greu cu sapa? sau hotul a furat geanta cu tot cu condei?
Nefiind mama, nu pot sa comentez asupra continutului, dar mi-au placut la nebunie cele 3 ipostaze ale iubirii, e bine ca ai impartasit din inteleptiunea lumii si umililor tai cititori, Platon, poate chiar Dumnezeu is mandri de tine…
NOU
acum niște ani o prietenă încă îi mai dădea mâncare-n gură lu’ fiu-su, 5-6 ani la vremea aia. și îi povesteam cu nepoții mei mânâncă singuri încă de pe la 2 ani. ea, senină: ”eu îi iubesc mai mult, d-aia le suflu-n cur”. efectiv am simțit cum mi s-a scurtcircuitat creierul. nici măcar n-am mai fost capabilă să-i zic că o mamă care-și iubește copiii e aia care-i pregătește să fie ființe de sine stătătoare.
acu’ vreo lună îmi zicea că face terapie că a ajuns la concluzia că transmite semnale contradictorii copiilor și i-a căpiat de cap. și că a fost/e o mamă rea.
i-am zis că, cu excepția unei mame realmente abuzive (fizic și/sau psihic), nicio mamă nu e cu adevărat rea pt copilul ei. și că e bine că și-a dat seama că sunt probleme și că încearcă se le rezolve. mai bine mai târziu decât deloc. (eu îi zic de terapie de vreo 10 ani, dar nu i-am mai amintit asta).
nu mi s-a părut ok s-o afund și mai tare în vinovăție.
NOU
Este posibiil sa fiu singura cititoare a acestui blog (cu religiozitate citesc de aproximativ 1 an, din cand in cand cu vreo 2 ani inainte) care citeste zilnic atat arhiblog.ro, zoso.ro dar si 2 bloguri de parenting (cele mai cunoscute). Au mai avut din cate mi-am dat seama clinciuri inclusiv cu proprietarul de aici, cel care te lasa sa ne incanti cu scrierile tale. Pe toate 4 le citesc zilnic sau recuperez pe fiecare din ele daca raman in urma.
Apreciez atat articolele lor – din care am invatat multe despre parenting, dar si pe cele practice de pe acestea scrise de barbati. Imi plac si cele la misto…apreciez enorm acum ca ai primit si tu voie sa ne incanti. Imi place si Fluture (stiu Cetin, tie nu :)).
Doar asa, ca fapt divers…ambele tipe sunt revenite cu silueta la mama normalului, frumoase, din punctul meu de vedere – de mama de copii de varsta scolara – sanatoase la cap, copiii foarte misto crescuti (intalniti ce-i drept doar cateva minute pe la diverse evenimente de parenting). Par a-si dori timp de calitate cu sotii lor, cel putin declarativ. 🙂
Eu arat ca-n liceu, fac sport, am copii de varsta scolara, ii iubesc de mor, clar ai mei sunt cei mai cei din lume pentru mine, ne implicam cat putem in cresterea si mai ales educarea lor…Imi doresc timp cu sotul pentru activitati de adulti etc.
De acord partial cu definitia de la punctul 3 al tau dar nu stiu daca exista pe lumea asta vreo mama care ar putea trai fara copiii ei…evident….se poate daca intervine vreo tragedie sau…dar asa…voluntar…
Tu ai putea trai fara al tau/ ai tai?
NOU
Sper ca voi putea trai fără ai mei, pentru ca mai devreme sau mai târziu își vor lua zborul.
NOU
Ai grija Alina ce-ți dorești cu soțul, ca poate se îndeplinesc 😀
NOU
@Maddame: Credeam ca te referi acum, cat sunt copii…Evident ca toti vom trai fara ei…si ei fara noi, cum e normal, firesc si SANATOS. 🙂
@Cetin: multumesc pentru functia de redactare a comentariilor. Foarte utila.
NOU
Daca va consolează ideia, unii copii sunt ca berzele… Și nu în ideia ca va aduc nepoții să-i creșteți 😀