Cea mai mare smecherie la o nunta, dupa furatul miresei si dusul ei intr-un loc banal, eventual dupa intelegerea prealabila cu mirele, care asteapta mandru si fericit sa ii fie adus inapoi odorul, este aruncatul si prinsul buchetului de mireasa.

Daca nu stiati, in traditia mondiala, cine prinde buchetul miresei se casatoreste in acel an. De aceea e lupta aceea acerba pe el, pentru ca, daca ne ajuta dumnezeu, anul asta il ardem si noi pe fraier. Desigur, traditia romaneasca mai presupune si chestii precum despodobitul miresei, care podoabe din capul braidzillei sunt puse in capul tapat sarmalute sarmalute al proaspetei prinzatoare de buchet.

Evenimentul e marcat cu muzica si tambalau, mireasa2 e pusa pe un scaun in mijlocul congregatiei si arunca priviri modeste in jur, gen “Lasati, serios, oricine ar fi putut face ce am facut eu, la urma urmei, sunt doar o femeie simpla care a reusit sa sara mai bine si sa prinda NENOROCITUL ASTA DE BUCHET, CA SA MA IA ANIMALUL ODATA DE NEVASTA, CA M-AM SATURAT SA IMI SCOATA OCHII MAICA-MEA CA MA TINE AIUREA DE ANI DE ZILE SI TATA SE UITA LA MINE STRAMB CAND DOARME CU MINE IN CAMERA, deci da, oricine ar fi putut, desigur, nu e mare lucru, admirati-ma, da, da…“.

Dupa care sarmanul partener e asasinat de privirile pe care i le arunca viitoarea mireasa, care incearca sa ii sugereze, delicat, printre gene “asa se face, porcule, stai cu mine, te spal, te imbrac, iti dau sa mananci, si tu nu esti in stare macar sa ma ceri si pe mine, care am sacrificat cei mai frumosi ani pentru tine, porcule, toata tineretea de la 22 la 23 de ani mi-am pierdut-o cu tine si tu nimic, animalule ce esti tu porc“.

Iar el, sarmanul, sta teapan la masa si priveste in paharul de posirca trezita (pentru ca la toate nuntile, vinul e de ala bun, de tara, facut de tata/unchi/var si esti OBLIGAT sa spui ca asa vin bun nu ai baut in viata ta) si se gandeste in sinele lui ca poate, cu ajutorul lui dumnezeu, i se termina prietenii care au sa se insoare. Si daca da domnul, poate isi face dracului curaj si ii dai papucii nebunei.

Desigur, in rest, nunta la romani e un obicei frumos, la care toata lumea se distreaza bine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.