Presiunea socială, cancerul societății

Tinere, am zis-o si o repet: de la batrani nu ai nimic de invatat. Nu sunt cu nimic mai buni ca tine, singura diferenta intre ei si tine e ca au supravietuit mai mult decat tine, nu trebuie sa-i respecti pentru asta si in nici un caz sa asculti ce-ti spun.
Daca vrei sfaturi, ia-le de la oameni care au demonstrat ceva in zona respectiva, indiferent de vartsa, pot sa fie si mai tineri ca tine.

cam asa e si masca, vezi, gura lumii :))

sunt de acord cu toate, mai putin cu casa
daca ai putin cap casa poate deveni o investitie, nu doar “coteț din beton, care nu îl ajută cu nimic, ci doar îi produce cheltuieli”

but thats just me.

Eu cred ca fiecare trebuie sa faca ce-l taie capul, si nu “de gura lumii”

Cu toate astea cand vine vorba de copii trebuie trasa frana de mana.
Esti asistat social sau tragi targa pe uscat lunar? – nu faci copii
Esti cu 10000000 de probleme de sanatate? – nu faci copii
Votezi psd? – nu faci copii
Crezi ca Pamantul e plat? – nu faci copii
Nu vrei copii dar simti presiuni din toate partile? – nu faci copii

Si ar mai fi da-mi scapa acum.

35 de ani, singur cuc, dandy relaxat, fericit și destul de mulțumit cu ce am făcut, mulțumit cât să nu îmi dispară nervul și dorința de a construi în continuare pentru mine.
Sunt întrebat frecvent dacă îmi fac și eu o muiere și am de gând să mă însor. Răspunsul e simplu… care de obicei e o întrebare: băbăeț, vouă vi s-au terminat problemele? Le-ați rezolvat pe toate și aveți timp și pentru mine? Nu aveți niște beri de băut, ceva de tras pă făcăleț, o plimbare de făcut, niște copii de ajutat? Mie mi se pare că sunteți în rahat până în gât cu viețile voastre și aveți probleme mai mari decât ale mele.
De bine de rău am construit ceva, am făcut chestii pentru mine, încă fac, am preocupări. Voi in cuplu ați făcut nimic, v-ați mâncat zilele unu altuia, iar acuma nu mai plecați unu de lângă altu, că nu aveți alternative.
Ușor cu pianul pe scări, că dacă m-oi însura, vă anunț eu. Până atunci, am datoria față de mine să trăiesc și să prosper.
Cam ăsta e speech-ul cu care în general potolesc oamenii care au prea mult timp liber și nu au subiect de dezbatere, gasindu-mi mie viața.
Viață cu care sunt destul de ok.
In general ustură când le dai un răspuns, pe care nu se așteaptă să îl audă. Dar na, viața nu e corectă, iau eu nu am datoria să satisfac mental rude și curioși.
Dorm chiar foarte bine noaptea. O fi de la nesimțire.

Presiune sociala sau nu, o casa ajuta enorm. As putea sa ma dau zmeu ca stau in chirie dar, ceva, tot vreau sa las copilului. Daca va avea un start in viata, material vorbind, mai bun decat al meu as fi mega incantat. Cred ca la asta se rezuma tot. Majoritatea dintre noi or sa mai mosteneasca ceva si de la parinti sau socri asa ca hai sa nu ne mai cacam pe noi, ca nu suntem cea mai amarata generatie si putem sta relativ linistiti din punctul asta de vedere. Cum spunea un antevorbitor sunt tari in care taxa pe mostenire te darama si atunci clar nu merita. Am coleg francez care si-a facut firma de imobiliare sa poata ”primi”si pastra casele bunicilor. Altfel, taxa de mostenire pur si simplu nu si-o permitea. E undeva la 40 – 50% daca nu ma insel. Alta societate, alta mancare de peste. Pune taxa asta in RO si o sa dai foc la tara si la propriu si la figurat.

eu am altă curiozitate în organism.
dacă relația aia pe termen lung era funcțională (în ziua de azi o reletație pe termen lung seamănă mult dpdv tehnic cu o căsnicie, uneori e inclusiv cu copii), ce naiba se întâmplă de căsnicia se duce dracu’ în 1-2 ani?

cum și cu ce îi schimbă, ce schimbă hârtia aia?!

cum și de ce se schimbă cei doi de transformă o relație funcțională în nimic?!

și dacă relația nu e funcțională, de ce nu o termină înainte să-i frece la cap cu nunta? pare mai ușor să închei o relație neparafată la o vârstă mai tânără, când poate n-au apărut copiii și nu e nimic sau nu mare lucru financiar de împărțit, decât să închei o căsnicie, mai târziu, cu împărțit casa și drepturile de vizită ale fiecăruia dintre părinți (de obicei ale tatălui).