Sunt genul de tovarăș care doarme exclusiv pe o parte. Nu am o parte preferată, dar dintotdeauna dorm așa, de preferat cu o mână sub pernă. Pernă care trebuie să fie mare, altfel o fac ghemotoc până se transformă într-o rolă mare.

Până să adorm, mă fâțâi de 100 de ori. Desigur, mă gândesc la toate prostiile, îmi aduc aminte discuții din 94 și ce răspuns ar fi trebuit să am, mă mai cert imaginar cu diverși, chestii de astea sănătoase și tratabile medicamentos.

Știți pe cine mor de invidie?
Pe nevastă-mea. Dacă femeia decide că îi e somn și trebuie să ne băgăm în pat, în aproximativ 42 de secunde din momentul în care și-a pus plapuma-n cap a adormit buștean. Și nu își mai schimbă poziția vreo 4-5 ore. Serios, înlemnește așa, dacă nu ar mai sforăi, din când în când, aș căuta-o de puls.

Iar eu, până adorm, mă mai frec de pe o parte pe alta de 999 de ori. Și na, mi-e dragă, și o iau în brațe, dar, după câteva minute, iar trebuie să mă întorc pe o parte. Și ea, nemuritoare și rece, nu mișcă niciun fir de păr la toată zbaterea mea.

Puteți sta liniștiți, adorm rapid. Maxim 2-3 noaptea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.