Contul meu
Multi dintre voi poate il mai tin minte pe Raducioiu, fostul fotbalist roman care, dupa 3 luni petrecute in italia, la primul interviu in limba romana, a bagat vestita perla aaaa… Nu stiu cum se zice la voi in romana.
Intrebarea ar fi pentru voi, cei care sunteti de ani de zile in afara tarii.
Poti uita limba ta materna? Practic, mi se pare imposibil sa uiti limba in care ai crescut, asa cum e imposibil sa uiti mersul pe bicicleta.
Jean Vladoiu nu se inclina in fata nimanui.
NOU
Pai tu ai stat cel mai mult departe de romania in vacanta 7 zile in grecia cu familia, logic ca ti se pare greu. Ca sa iti raspund la intrebare: 1. depinde cand pleci, daca pleci la peste 18-20 de ani e greu sa uiti limba cu totul. 2. Depinde daca mai vorbesti romana cat esti plecat. 3. Indiferent de situatie iti va fi mai greu/ciudat sa vorbesti in romana dupa cateva luni in care nu ai mai folosit-o.
NOU
@Robert, sunt de aceeasi parere, eu de ex de cate ori vin in Romania ( si vin cam in fiecare vara) am nevoie de vreo doua zile – nu sa imi amintesc romana- ci sa intru in ritmul (muzicalitatea) limbii, ca fara sa vrei suni altfel si te simti de rahat, dar cu toata lumea vorbind romana in jur setarea se produce repede.
NOU
Da, lingaii si pupincuristii pot sa uite rapid, orice !
NOU
Nu se uita, dar te exprimi mai greu, iti mai scapa unele cuvinte in engleza, sau nu-ti vin asa repede diverse cuvinte in romana care nu sunt in vocabularul de baza. Cam astea-s observatiile mele dupa 3 ani de locuit in afara tarii.
NOU
Salut,
Ai mei sunt de 9 ani peste mari si tari (se vorbeste romana doar cateva ore pe zi, seara, cand se aduna acasa) si nu au “uitat” limba materna si nici n-o stalcesc sa te doara neuronii. Cred ca-i mai mult snobism ….
NOU
Nu stiu cat tine de snobism si cat tine de bunul simt al fiecaruia. Si nu de putine ori chestia asta e legata si de numarul de neuroni al individului.
Am plecat din Romania de 10 ani si am trait in doua alte tari de atunci, si al naibii ca n-am uitat sa vorbesc romaneste si nici nu amestec cuvinte straine printre cele romanesti. Poate cu exceptia cate unui ocazional “fucking” care mi-a inlocuit practic “puma mea” in vocabular.
In rest am observat ca cu cat e romanul mai prost si mai indolent, cu atat mai prost vorbeste limba materna. Ca bonus, de cele mai multe ori vorbesc la fel de prost si limbile straine – exceptie facand copiii care au crescut in tarile respective si vorbesc fluent limbile de-acolo. Si da, de obicei tot copiii prostimii nu vorbesc romaneste – de cele mai multe ori daca parintele vorbeste romana fara cuvinte de imprumut si copilul o vorbeste binisor.
NOU
Am o matusa plecata in Mexic din ’78 si vorbeste perfect romana. Si nu prea are conationali in preajma. Trebuie sa fi prea prost sa ai fitele astea cu “com se spune la dumnevostra”
NOU
da si matale cred ca esti plecat din romania. stai sa ghicesc unde ! bucuresti?
NOU
tu inca esti in Romania si tot nu o vorbesti cum trebuie
NOU
Vorbeste perfect romana, dar inca n-a invatat spaniola:)
NOU
Sunt plecat, cu pauze, aproape de 6 ani din tara, cateodata imi vin mai greu unele cuvinte, dar cum aici vb in mare parte engleza si un pic de finlandeza, n-am sanse sa incurc limbile. probabil e mult mai greu pentru cei din italia sau spania cand sunt cuvinte foarte asemanatoare si mai scapa din greseala ceva din limbile respective cand vb in romana.
NOU
si mai sunt si cei care au plecat cu bagaj redus de cuvinte(plecat din Cuca Macaii de ex) si acolo au invatat cuvinte noi direct in limba locala- cum sa stii corespondentul in romana? … pentru ca plecarea in sine e o mare destupare de minte, oricat de prost esti tot mai inveti cate ceva
NOU
fost in miskolc la thermal cave acu de rev.
bantuind printr-o piata cu nevasta si 2 prieteni, am vazut niste clatite traditionale cu aluat de cartofi, cu o gramada de umpluturi.
m-am protapit cu smartphoneul pe acolo incercand sa traduc umpluturile respective. un cuplu batran ne-au auzit vorbind, au venit si cu greu, am inceput o conversatie. romani prigoniti si fara rude, plecati de 40 de ani definitiv din tara, din oradea. comandat clatitele, ne-am asezat la masa si am povestit cu oamenii vreo 6 ore (fara politica 🙂 ). incet incet au ajuns sa vorbeasca romana decent spre bine. (cu scaparile specifice ale limbii maghiare) au zis ca nu am mai vorbit in limba materna de mai bine de 30 de ani.
NOU
Vad ca si tu esti plecat de vreo 10 ani din Romania. Minim !
NOU
nu ca ar trebui sa ma justific cuiva dar vorbesc/particip zilnic la discutii in engleza/germana/romana. mai am si derapaje.
NOU
doar daca nu o stiai cand ai plecat.
NOU
Imi amintesc de episodul cu Raducioiu.
A fost absolut penibil.
Asa este, interviul i s-a luat la numai 3 luni dupa transferul lui la Bari.
Odata, demult, eram in Asia Centrala, in Buhara. Vorbeam intre noi si la un moment dat, a intrat in vorba cu noi un domn, care intr-o romana cu accent moldovenesc ne-a spus ca este din Basarabia si a fost obligat sa mearga la munca in Siberia. In Buhara era in delegatie. Omul ala a mers cu noi prin oras, numai ca sa aiba prilejul sa vorbeasca cu cineva in limba materna.
NOU
Eu n-am avut problema, desi pe unde am fost erau niste cuvinte care chiar imi placeau. Din ce am vazut cei care vb o limba apropiata de romana si zilnic le vorbesc pe amandoua incep sa faca o simbioza.
NOU
Te exprimi mai rapid in engleza pentru ca e mai simpla decat romana plus ca pe multi mediocri ii face sa se simta importanti, insa altfel limba materna nu se uita niciodata.
Vorbeam cu un tip din Ontario care are o casa de batrani care spunea ca e obligat mai nou sa angajeze asistente bilingve pentru ca au demonstrat ca la batranete uiti cunostintele dobandite si oamenii se exprima in limba materna chiar daca stiu sau stiau si altele.
NOU
Cum spun si comentatorii de mai sus, practic e imposibil sa uiti limba. E posibil sa mai incurci cate un cuvant doua. Sa vezi ce tare e sa vorbesti aici cu cate un roman de asta de a uitat limba si el sa iti vorbeasca doar in italiana, fiind doar tu cu el. Si sa il intrebi si sa iti spuna ca a uitat limba romana. Si cand ii spui ca nici nu vorbeste bine italiana. Fata lui e fara pret. Daca mai am vreo greseala gramaticala in comentariu nu dati cu sapa, nu e pentru ca nu stiu prea bn lb. Romana e pt ca am uitat. Lucrez meneger pe o roaba…..CIAOOOOO!!!
NOU
Pe langa uitatul limbii poti sa uiti sa dai din cur.
NOU
Eu am niste amici din Austria, plecati inainte de a implini 18 ani (fugiti inainte de revolutie), insa vorbesc romaneste aproape curat. Singura problema este introducerea involuntara in vocabularul lor a unor cuvinte in germana pe care probabil nu le-au folosit inainte de a fugi, cum ar fi zins pentru dobanda sau steurberater pentru contabil. Sau mai difera la ei pronuntia unor acronime uzuale (CD = tzede) sau nume de firme (C&A = tzeunta). Interesant este ca cel mic (6 ani, nascut si crescut acolo) vorbeste romana destul de curat (acasa se vorbeste romaneste) desi studiaza germana la scoala. Mai poceste uneori genul substantivelor care difera major intre romana si germana si introduce cuvinte in germana acolo unde nu le stie echivalentul in romaneste (ex: geburstag-ul meu = ziua mea de nastere)
NOU
Ca persoana adulta nu poti. Pentru ca gandesti in romana. Asta spusa de unul care chiar a vrut sa-si uite limba natala (din partea mea pot sa curga feedbackurile negative. Mi-a fost rusine ca sunt roman).
NOU
Depinde. Desi sunt plecata de doar 6 ani si acasa vorbim bilingv( romaneste cu cei doi copii iar cu sotul germana in dialect elvetian) ta-daaaa, visez in germana. Nu imi reneg originile, puradeii comunica foarte bine in romaneste( si au un vocabular mai bogat decat unii copii din Romania) si totusi visez si gandesc in ” frumoasa” limba germana.
Depinde si de adaptabilitatea fiecarui individ sau de motivele sederii. Daca mergi doar in vacanta nu trebuie sa le “adopti” limba, dar daca te stabilesti acolo, pai o mananci pe paine.
NOU
Mie mi se pare ca cei care zic ca au uitat limba materna dupa doar cateva luni petrecute in strainatate vor doar sa atraga atentia. Inteleg sa prinzi un accent daca stai mult timp in alta tara, dar nu poti sa uiti jumatate de dictionar in cateva luni.
NOU
Stii care-i cea mai grea limba? Prima!
NOU
am uitat foarte mult din limba materna (care nu e romana), dar nici n-am mai vorbit-o de aproape 20 de ani
NOU
Daca e maghiara, nu-i nimic!
😀
NOU
Frate-meu e plecat de prin 99 in Italia.
Primii 2 – 2.5 ani a fost singur si vb doar italiana cu aia.
Apoi a luat-o si pe nevasta-sa dupa el.
El are din cand in cand scapari la unele cuvinte, in special la care seamana folosind forma italiana si are accent italian cand vorbeste romana.
Nevasta-sa, care dupa ce a ajuns in Italia a lucrat mereu cu romani (Atlassib si apoi pe la primarie la serviciul imigrari) nu are scapari, dar are tot asa un pic de accent italian. Totusi nu cred ca se pune problema sa uiti limba materna cand esti placat de pe la 20 de ani din tara si ai facut 12 ani de scoala + facultate.
Raducioiu care o avea 2 clase…
Faza funny e ca am fost plecat 1 saptamana la un training in Barcelona acum un an, unde eram singurul roman si restul erau cate unul din rusia, cehia, ungaria, polonia, UAE (un indian), america de sud, germania si trainerul din state.
Clar s-a vorbit engleza si la curs si la bere, care curs era 8h pe zi si berea tot atat…deh diurna.
Cand m-am intors acasa obosit mort, nevasta-mea vb cu mine in romana si eu ii raspundeam in engleza, dar asta vreo zi- 2 pana a disparut oboseala.
IN schimb nu mai folosesc cuvinte pe care le foloseam ca brasovean pana la 24 de ani cand am venit in BV. Gen nu mai salut cu “servus” ca se uita toti stramb in bucuresti la mine, dar daca stau 2-3 zile in brasov incep sa le folosesc iar.
NOU
Nu poti sa uiti. Sunt plecat de vreo 7 ani si nu exista. Limba materna e una.
NOU
daca nu esti ungur tatar sa ai vreo 2 – 3 limbi materne unice 😀
NOU
era o faza prin ziare acum cativa ani. cica era o limba prin Africa, limba care mai era vorbita doar de 2 batrani.
Verdictul a fost ca limba o sa dispara, ca astia 2, desi nu o uitasera, erau certati si nu o mai vorbeau de ceva timp, asa incat nimeni nu a mai invatat-o de la ei.
NOU
en.wikipedia.org/wiki/Ter_Sami_language
Cred ca asta e, dar nu e din Africa
NOU
Am o prietena care e plecata in Spania de vreo 10 ani. De cate ori vorbim ma intreaba de cateva ori “cum se spune acolo (in Romania)”. E plecata cu familia si locuiesc intr-o comunitate de romani, deci vorbesc romana des. Cred ca motivul e mai mult dorinta de a impresiona decat faptul ca au uitat limba.
Pe mine, una, ma enerveaza grozav fazele astea. De exemplu am un var care a plecat tot asa, de vreo 13-14 ani, cand inca nici nu incepuse scoala in Romania si a studiat la scoala in spaniola, dar scrie si vorbeste romaneste perfect.
NOU
Unii au uitat “limba romana” chiar daca locuiesc in tara 🙂
NOU
in primul rand nu erau 3 luni in italia si in al doilea rand nu a spus ce ai spus tu. a avut o scapare “como se dice”, dupa vreo 10 ani sau cat a stat pe acolo. nu si`a uitat nimeni limba.
NOU
de uitat nu ai cum sa uiti, doar ca se pot incurca anumite cuvinte care se pronunta in mod asemanator.
NOU
sigur ca Raducioiu este exponentul unei clase. Dar intr-adevar depinde ce anturaj ai, cit mai vorbesti romaneste in viata de zi cu zi, cit iti mai propui sa vorbesti romaneste curat, fara imprumuturi din alte limbi. Un amic de indata ce a ajuns in Elvetia s-a cuplat cu o frantuzoaica, acasa vorbea numai franceza, la serviciu numai franceza, il inteleg ca vorba lui era pigmentata cu tot soiul de ciudatenii gen “a face lesiva” pentru “a spala rufele”. Si altele. O vorbire corecta nu se poate fara un efort asumat, constient si sustinut.
O mare tentatie este atunci cind descoperi o serie de cuvinte intr-o limba straina care exprima mai bine ceea ce vrei sa spui, surprind mai acut realitatea, transmit mai bine mesajul. Sau poate doar ni se pare ca este asa.
Ca o concluzie, cred ca fenomenul este mai complicat decit treaba cu Raducioiu.
NOU
Nu, limba nu, dar poti omite cuvinte pe care sa nu ti le aduci aminte minute intregi si asta fara sa pleci din tara. E deja normal sa poti sa te exprimi mai usor in engleza, pentru ca-ti vin mai repede cuvintele in minte si in gura. Personal, nu vad nimic rau in asta, face parte din globalizare si aduce oamenii mai aproape.
Personal, pentru ca fac un studiu individual zilnic de germana, din ce in ce mai des imi vine sa citesc cifrele invers, intai unitatile si apoi zecile. Zilele trecute am stat 1 minut sa-mi vina in propozitie silent/quiet in loc de “ruhig” din germana, desi am C2-ul la engleza… desi pare un bug, satisfactia e chiar deosebita.
NOU
Eh, fiecare după posibilități. Unii au capacitățile lingvistice ale lui Răducioiu.
NOU
poti. dar dupa ani de zile fara sa ai contact cu limba materna. practic ajungi sa gandesti in limba straina.
NOU
Eu sunt plecat de opt ani juma’. N-am uitat o boaba, scriu si vorbesc mai bine decat cea mai mare parte a romanilor verzi care au ramas sa lupte cu regimu’. Bine, avantajul meu este ca am facut scoala “pe bune”, am citit enorm si am lucrat cativa ani in presa scrisa.
In plus, vorbesc romana acasa si, pana acum cativa ani, vorbeam ceva si la serviciu.
O singura problema am – cand e vorba de munca, imi e aproape imposibil sa vorbesc romana. In IT, cuvantul in engleza va veni intotdeauna inaintea celui in romana sau in germana.
NOU
pot sa te ating? ‘te ma-n spanac cu cititul tau enorm!
NOU
se uita anumite cuvinte, am muncit vara asta alaturi de un roman in italia, era plecat de vreo 10 ani, si cand vroia sa zica un cuvant in romana il zicea in italiana, uneori cele mai uzitate cuvinte din limba pe care o vorbesti mai frecvent le inlocuiesti involuntar in limba materna, chiar uitand pe moment cum se spune.
NOU
Rahat in prastie.
NOU
asa ma enerveaza parlitii aia care scriu “jajajaja” in loc de “hahaha” sau care scriu cu “an” in loc de “în”
NOU
huehuehue!
NOU
jajaja! an sfarsit cineva care pune punctul pe a! :))
NOU
nu
NOU
ba da
NOU
depinde si cum inveti o limba
am o matusa care a invatat germana cand era mica si acuma, la 90 de ani, inca vorbeste perfect germana.
stiu multi romani fugiti din ro prin anii 70 si vorbesc si acuma excelent romana. ba chiar in casele lor se vb romana, iar afara se vb limba tarii in care traiesc.
bunica mea a invatat maghiara cand era mica si si acuma o vorbeste cu toate ca nu a avut tangente cu ungaria.
si daca stai sa te gandesti… cam acelasi principiu ni se aplica si noua cu limba engleza. nu o uiti niciodata dar daca nu traiesti in anglia, sa o folosesti zilnic, mai da rateuri din cand in cand.
dar acuma noh, nu trebuie sa compari raducioi si muti, care au numa chestii funky in cap, cu oamenii normali ce au ratiune.
ps. aveam si eu un var de lucrase vreo 2 ani in spania si cand s-a intors de la capsuni sau ce dracu facea el acolo, a afirmat: “como se zice la asta, mamaaaliga?!” – cam asa e cu generatia asta buongiorno italia. sunt doar chestii de fite si nimic mai mult.
Audi a’seis, al cui o fi?
NOU
Mda, cunosc situatia. Am fost in vizita cu ai mei la niste prieteni de-ai lor care lucreaza in Spania. Domnul ne-a intrebat: “Quieres cafea? Cu lapte sau solo?”…
NOU
da, corporatistii pot uita … chiar foarte repede …
NOU
Tu si toti aia de au inceput sa foloseasca termenul “corporatist” la fel de des ca “cocalar” si cu aceeasi intentie de a denigra diverse grupuri de oameni sunteti niste idioti.
NOU
nu e asa de important daca o stalcesti pe romaneste, la fel cum probabil o stalcesti si in celelalte limbi pe care le cunosti mai mult sau mai putin, nimic nu e perfect 🙂
NOU
Nu cred ca ai cum sa o uiti complet.
Nu am plecat decat de un an, poate nu e destul pentru mine. Dar am un coleg care e plecat din ’78 din Romania, si romana nu a vorbit-o decat de cateva ori pe an, iar in ultimii 4-5 ani deloc. Si, cu toate ca a mai uitat din cuvinte (pe sistemul “nu sunt sigur ca asta e cuvant romanesc, nu ma lamuresti?”), isi vorbeste limba materna de-i sar fulgii 🙂
Poate uiti cuvinte, mai ales daca nu le folosesti des. Poate mai uiti un acord, un gen, o virgula, mai ales daca nu ai ocazia sa vorbesti cu cineva. Dar de uitat complet nu cred ca se poate uita.
NOU
Mie mi s-a intamplat sa mai incurc cuvinte care se zic la fel si sa le zic in romana spaniolilor sau in spaniola romanilor, dar nici chiar asa sa uiti complet expresii sau cuvinte. Cei care au cativa ani in afara tarii stiu cum sta treaba, le mai incurci uneori, dar nu intentionat. Pana la urma greseli lexicale se fac si atunci cand stai in tara. Cat despre Raducioiu el e din categoria “no comment”.
NOU
cazul meu, de 8 ani vorbesc majoritar in engleza, tv in engleza, radio la fel, ziare, toata lumea in jurul meu la fel, cu copiii am vorbit si vorbesc numai in romana dar limba lor naturala e engleza, deci da, se intampla sa uit cuvinte si sa am nevoie de timp (sau ceva ajutor sa mi le amintesc), in scris ma controlez mai bine dar in vorbit imi scapa cuvinte, dar imi scapa si in romana cand vorbesc engleza, cel mai mult imi iese “ma rog” ” in fine”.
ce e drept, nu mi s-a intamplat la inceput ( ca Raducioiului 😀 ).
in romana am de furca cu expresii gen parenting, family friendly, temper tamtrum, si mai sunt, pe care mi se pare greu sa le traduc fara sa folosesc 15 cuvinte.
dar chestia asta e gresit sa fie considerata fita ( care ar fi scopul?), e de fapt o forma de automatism, sunt cuvinte pe care le folosesti mult mai des si practic esti setat majoritatea timpului pe limba respectiva.
NOU
parenting= părinţeală
NOU
@zedicus la noi la Romania parenting este tradus/folosit in general ca “parentaj”.
NOU
good parenting, bad parenting, parenting class
deci cum le traducem?
NOU
Educatie buna. Educatie proasta. Isi creste bine copilul. Isi creste prost copilul.
O sa zici ca ultimele propozitii sunt cam lunngi dar nici good parenting fara nimic pe langs nu are sens.
NOU
traducere si adaptare, nu ca google, vreau in limbaj uzual in limba romana. ei?
NOU
merci. dar parenting class? 😀 adica te duci la un fel de cursuri si te invata ” how to deal with tantrums”.
in romana cum procedam verbal 😀 ?
NOU
“Isi creste bine copilul” mi se pare destul de uzual. Mai uzual de atat nu e.
Parenting class = “Curs pentru parinti”, “Cresterea si ingrijirea copilului”. Ce e asa de mare scofala?
Astept ziua cand englezii vor lua cuvantul din romana pentru ca nu-i asa “nu se gaseste echivalent in engleza” – si aici nu ma refer la cine stie ce regionalisme.
NOU
Depinde in cine
Acum, despre uitarea limbii materne, respectiv romane, in cazul meu, nu pot spune prea multe, ca n-am din ce experienta sa vorbesc, desi, de pe margine, nu cred ca poti ajunge chiar atat de grav. Poate or fi cazuri de persoane care nu erau prea fluente nici in limba materna, in fine.
Pe de alta parte, poti ajunge sa vorbesti fluent o limba (sau mai multe) si chiar sa gandesti in ea, iar apoi, din “abstinenta” indelungata, sa o mai uiti.
Nu de tot si nu la modul ridicol, adica limba aia ti-a intrat cumva, candva in… subconstient, pe unde se poate prafui, dar cea materna cred eu ca e mai inradacinata de atat, deci mult mai greu, poate chiar imposibil de uitat pana-ntr-atat incat sa nu mai legi o fraza.
NOU
bun bun bun
NOU
Cica nici de accentul matern nu ai cum sa scapi, dovedit de oameni de stiinta.
NOU
mi-ai adus aminte de ceva 😀
eram in avion spre Bucuresti, stewardesa romanca trebuia sa-si spuna discursul si in engleza si in romana, cand a inceput sa vorbeasca in engleza un roman pe scaunul de langa mine se intoarce catre mine si zice cu oaresce dispret “ce accent de romanca are!” si-i zic ” e normal. italienii au accent italian, francezii-francez etc, voila! si noi la fel”. “pai asta cam asa e” zice domnul. 😀
vorba lui Homer Simpson, d’oh!
NOU
Clar. Io-s de un an la Brasov, si tot moldoveneste vorbesc. Cu tot cu accent. Si asa intentionez sa vorbesc si de acum incolo.
Ca m-am obisnuit deja sa se uite vanzatoarele ca la moldovean la mine :D.
NOU
ba s-avem pardon, io dacă stau doar trei-patru zile în Ardeal, fără mitici d-ai mei prin preajmă, râde lumea de mine când mă-ntorc şi nu-mi dau seama de ce…
am păţit-o de vreo trei ori 🙂
NOU
Eu sunt plecata de 4 ani, in Grecia.
Nu poti uita niciodata limba materna, in schimb dezavantajul este ca vocabularul va deveni din ce in ce mai sarac.
Nefolosind limba romana in mod cursiv zilnic, exprimarea devine mai greoaie, iti ia mai mult timp sa gasesti cuvintele corecte si sa le pozitionezi in fraza (asta daca vrei sa ai un vocabular mai elevat).
NOU
Nu.
Bine,asta in cazul in care stiai sa scrii/vorbesti inainte sa emigrezi.
NOU
Cati din cei care au raspuns ca nu au locuit mai mult de 3 ani intr-o alta tara?
Nu ai cum sa uiti limba, iar cei care fac greseli flagrante nu stiau a o vorbi nici inainte de plecare. Exista, insa, mici dificultati in a folosi un vocabular bogat in primele zile cand trebuie sa comunici in romana.
E foarte usor sa te uiti la cineva si sa-ti dai seama daca motivul pentru care intreaba ”Cum se zice, ca am uitat?” tine de o lacuna de memorie sau de bravura, lauda.
Din experienta, pentru ca incerc din rasputeri sa obtin o italiana cat mai apropiata de nivelul nativ – accent si vocabular – cand ma intorc in tara cateva zile mai imi scapa cate un cuvant in italiana sau folosesc muzicalitatea limbii italiene in exprimare. Imi trece dupa cateva zile de comunicat cu prietenii.
Asa ca sunt multi factori de luat in considerare si nu e usor de judecat sau dat un raspuns, oricat de tentant ar fi. Luati in considerare noua limba pe care incearca sa o invete, care este stadiul in care se afla cu limba respectiva, daca are sau nu interactiuni in limba nativa in noua tara, cat de bine stia limba inainte sa plece, calitatea persoanei etc.
NOU
Cum pwla mea sa uiti limba materna? Mai ales cand ai 40 de ani.
Poate sa se intample la copii care incep scoala in alte tari de mici dar avand parinti romani (intregi la cap si fara figuri de Buftea) acasa inveti limba
Majoritatea celor care ii cunosc nu au figuri de astea.
Sigur, sunt putoii care dupa 3 luni ce vin aici nu te scot din ‘ciao’ si jumatati de cuvinte in italiana dar eu ii phut in gura imediat.
Plus ca nici o limba nu-mi suna mai frumos cand incep: dumnezeii si crucea si biserica si ce mai vreti voi sa combinati cu ”ma-tii”.
NOU
:))))
NOU
Dupa 10 ani de plecat “la cules capsuni” n-am uitat limba romana. Poate la unele cuvinte, mai putin uzuale, mai am probleme, dar, dupa parerea mea, “uiti” doar ceea ce nu stiai cand ai plecat.
Am dat de destui pe aici care, dupa cateva luni incepeau cu texte: “vai … am uitat cum se zice la nustiuce in romana!” Sau iti amesteca cele doua limbi de zici ca tocmai au inventat una noua…
Cam asa sta treaba!
NOU
Nu. Dar cand vorbesti 24/24 germana in cazul meu dupa luni de zile fara vreun contact in romana, am lapsusuri. Efectiv ma blochez si scormonesc in minte sinonime ceva. Ma simt extrem de penibil.
NOU
să nu-mi spui că eşti în Heidelberg, o fi blogul ăsta popular da’ ar fi prea de tot să fii Ana pe care o ştiu eu c-a plecat p-acolo 🙂
NOU
Nu sunt in Heidelberg.
NOU
Ar fi fost tare:)
NOU
se uita – uita-te la tine cum ai uitat limba tatara!
NOU
Cu caciulile pe frunte
NOU
Eu n-as putea uita niciodata prima limba!
NOU
asa este. dupa prima limba, te obisnuiesti… 😉
NOU
dar uite, am uitat sa adaug ceva interesant, desi e adevarat ca unele cuvinte iti vin mai greu sau incepi sa suni ciudat in intonatie, vorbind romana (pt mine cel putin asa e) la telefon (sau skype) pot sa turui mult si bine si mi se pare relaxant, cam asta e diferenta dintre limba materna si cea adoptata, chiar daca te obisnuiesti bine cu ea si ajungi sa si gandesti in ea ( mi se intampla des, necontrolat), cand te intorci la limba materna realizezi (cazul meu) ca te relaxeaza.
alta etapa (faza sau chiar categorie) e strict legata de experianta fiecaruia, exista romani care traiesc de 20 +. ani in alta tara dar vorbesc romana acasa si/sau traiesc in comunitati romanesti, altii vorbesc exclusiv cealalta limba, unii se afla in momentul cand inca n-au perfectionat limba adoptiva si au inceput sa aiba probleme cu cea materna ( se poate intampla) etc
la inceput iti scapa cuvinte in romana necontrolat apoi iti scapa din limba cealalta cand vorbesti in romana, tot necontrolat.
copiii mei inteleg absolut orice in limba engleza dar nu o vorbesc, doar cateva cuvinte pe ici pe colo si nici alea importante ( si nici alea pronuntate corect > ex fata mea vrea parul in codite > coditas . 😀
NOU
de fapt copiii mei inteleg absolut orice in limba romana am vrut sa zic (d’oh!) dar n-o vorbesc.
NOU
Eu încă am probleme elenistice (sic!) cu pluralul, din motive de limbă izolantă. Not a biggie though, sunt oltean și-mi permit.
NOU
Subsemnatu’, plecat din tara acu’ 11 ani, vorbitor de romana cam juma’ de ora saptamanal, n-am nici o problema cu “limba noastra-i o comoara”. Un singur amendament: in primele 3-4 zile cand ajung in Romanika, mai scap cate-un “va rog”, un “multumesc” sau vreun “da, bineinteles” in limba de pe-acolo. Da’ cine n-a raspuns vecinului cu “ordonati!” cand a venit in prima permisie, fara sa fie neaparat snob. 🙂
NOU
Si eu sufar de o chestie asemanatoare, doar ca le scap in romana. 🙂 Dupa trei-patru zile in care vanzatoarele, taximetristii si politaii se uita ciudat la mine, imi revin si ma readaptez la specificul local – fara “va rog”, fara “multumesc”.
NOU
sunt plecata de 21 de ani si nu am uitat limba romana. partea naspa e cind mergi in romania si te trezesti vorbind engleza in magazin 🙂
NOU
Da, se poate uita. Nu definitiv, dar uiti anumite reguli, anumiti termeni. Incepi sa faci dezacorduri, sa te exprimi exclusiv in jargon, sa iti pierzi coerenta, sa apelezi tot mai des la termeni ca “fratica”, “coita”, “misto”, “super”. Am patit-o pe pielea mea dupa 4 ani petrecuti in Berceni.
NOU
Sint plecat de 15 ani si nu am uitat nici o boaba din limba romana si nici nu vorbesc cu nici un fel de accent strain. Nu ai cum sa uiti romaneste, e ca si cum ai uita sa mergi sau sa maninci, iar accent nu ai cum sa capeti la limba materna. Restul sint povesti.
NOU
Aia care “uita” limba materna sunt niste martalogi snobi. Socru-miu a venit pentru prima data in Romania, dupa 18 ani petrecuti in State. Vorbeste perfect, dar mai scapa unele cuvinte in engleza.
Eu, dupa 6 ani de Grecia, singurele cuvinte care le scap in greaca sunt injuraturile :)))
NOU
personal, incepusem sa am deficiente de vorbire dupa vreo 15 ani, lipsa contactului cu limba romana m-a facut sa uit o groaza de cuvinte, nu aveam probleme cu accentul, pur si simplu cuvintele imi stateau pe limba dar nu mai ieseau. Apoi a urmat marea migratie a romanului si m-am reobijnuit, acum injur ca la usa cortului in cea mai pura limba romana(minim 5-6 minute fara sa ma repet)
NOU
De uitat uiți câteva cuvinte sau expresii mai puțin uzuale. Mai greu e cu lucrurile pe care le înveţi in alta limba. Daca unu de exemplu s-a calificat într-o meserie in străinătate, si a învățat cum se numesc diferite scule , dispozitive, utilaje sau operatiuni in limba respectiva, atunci apar unele probleme.
la fel pot avea probleme unii care in străinătate au văzut prima data anumite lucruri la care acasă nu au fost expusi si din acest motiv nu cunosc corespondentul cuvântului respectiv in limba materna.
închipuiți-va un un inuit (eschimos) care după ce se întoarce din Africa încearcă sa le explice la ai lui ce a vazut acolo.
pe Răducioiu îl inteleg oarecumva ca el săracul a fost transferat de la Dinamo si in Italia a fost prima data expus la fotbal , deci nu avea să știe cum se spune la o grămadă de lucruri legate de fotbal.
NOU
Haaaaaaa! Comic.
NOU
uită limba română cei care nu au stăpânit-o cu adevărat. ăia care scriu cu un i, care scriu cu â la început de cuvânt. de obicei diasporenii care în vacanță au nevoie de timp pentru a putea comunica în limba maternă nu sunt capabili să vorbească corect nici limba țării în care sunt: de-aia avem rotaliană, romgleză, rospaniolă.
NOU
Poti sa-ti uiti limba, chiar si traind in tara ta natala. Banuiesc ca toti ati avut momente cand incercati sa folositi un cuvant, dar nu va venea in minte si spuneati ca va sta pe limba. In Romania e chiar mai usor de uitat limba, mai ales daca ma gandesc la prietenii mei din copilarie, care-s aproape toti niste analfabeti si daca as sta alaturi de ei zi de zi, cum stateam in copilarie, as avea sanse mari ca sa incep sa vorbesc cu dezacorduri. Am un prieten, care-i stabilit in Germania de 13 ani si care nu stia prea bine limba romana, nici inainte de a pleca, dar cand se intoarce in tara si vorbeste romaneste, nu-l aud niciodata ca-i scapa vreun cuvant in limba natala, spre deosebire de frate-su, care-i stabilit in Germania de aproape 20 de ani, si care, spre deosebire de prietenul asta al meu, sta in aceeasi casa cu 2 romani, si anume cu nevasta si cu baiatul lui, iar fratele a uitat limba romana, pentru ca vorbeste in germana inclusiv cu familia lui. Am un alt prieten, care e stabilit de 8 ani in Spania si vorbeste perfect limba romana. Am o vara care a stat 12 ani in Portugalia si un unchi care a fugit in Italia pe vremea lui Ceasca si ambii vorbesc perfect romaneste, fara a avea pic de accent strain in voce. Cei pe care i-am enumerat au fost toti in preajma romanilor, asa ca n-au avut cum sa uite limba, dar daca te duci singur intr-o tara straina, care pe deasupra e si latina, ai toate sansele ca sa uiti limba. Majoritatea romanilor plecati in Italia uita limba romana, pentru ca limbile sunt atat de similare, incat nu mai stii daca vorbesti pe limba ta sau pe limba adoptata ulterior.
NOU
Sint plecat de 14 ani. Se intimpla uneori ca anumite cuvinte sa-ti vina in minte in limba engleza intii si apoi in romana. Alt aspect este ca anumite expresii in engleza sint mai greu de tradus printr-un singur cuvint in romaneste si atunci apare un fel de blocaj.
Ce am observat este ca in aceasti ani petrecuti in afara tarii limba romana a evoluat si anumite expresii isnt greu de inteles. Imi amintesc cum intrebam cu uimire ce inseamna “baiat de baiat”. Suna tare ciudat pentru mine.
NOU
Sunt plecat de 6 ani. Nu am uitat limba, si cred ca este imposibil sa uiti limba materna, dar, in functie de cat de mult utilizezi alta limba, expresiile si gramatica limbii respective iti intra in reflex, si cand faci schimbul la romana ai sa faci destule greseli de exprimare, pana la momentul in care iti revi. Daca noi, by default, cand vorbim o limba straina, facem defapt o traducere din romana, acelasi lucru se intampla si dupa o perioada lunga de folosire a altei limbi.
NOU
exvpa, daca voi , by default traduceti din romana in alta limba, dupa vreo 10 ani , by default nu fai faci asta , pur si simplu gandesti in limba respectiva, traduceri incepi sa faci invers
NOU
daca ai plecat din tara de origine ca adult, nu cred ca poti sa-ti uiti limba. cel putin nu in structurile de baza, si apoi sa nu uitam ca in general gandim/visam in limba materna. (vis a vis de povestile cu spionii germani din ww2 cand erau pusi de englezi sa faca socoteli aritmetice cu voce tare, ca sa se dea de gol 🙂 )
se intampla insa sa inveti termeni dintr-un domeniu care nu exista, sau era prea la inceput in Romania, ori pur si simplu tu sa nu fi avut contact cu acel domeniu cand traiai in Romania.
in momentul cand discuti in romaneste din acel domeniu, poti ajunge in blocaj : nu stii sa traduci termeni, ori daca ii traduci nu au nici un inteles, asa ca este mai practic sa folosesti termenii din limba straina. (cum plm traduc “collateral” in cazul unui imprumut bancar? sau ce plm cuvant s-o folosi in romaneste pt “home equity” in cazul unei ipoteci? etc.)
si a mai zis cineva pe aici o chestie cu care sunt total de acord: uneori iti vine pe teava o expresie din cealalta limba in mijlocul unei conversatii in romana si-i dai drumul involuntar, ori traduci involuntar o expresie din cealalata limba (ex: make sense -> “face sens” , in loc de “are sens”.)
nu sunt chiar atat de convins de aia cu accentul, dar cine stie?… or fi si limbi care-ti luxeaza organul… 🙂
deci nu, in circumstante normale n-ai cum sa o uiti.
NOU
cred ca se refera la accentul strain cu care vorbesti limba respectiva si dupa 60 de ani, de ex in Londra vezi 3 generatii de emigranti, prima venita, a doua si a treia nascuta aici, bunicii vorbesc cu accent strain.
se poate scapa de accentul nativ daca tii mortis cu lectii strasnice de fonetica, dictie, dar cred ca la oboseala ( sau 3+ pahare de vin) tot o sa ti-o ia accentul nativ pe aratura.
si apropo de asta, tot aici e o moda printre pusti sa vorbeasca cu accent jamaican (pusti englezi albi “middle class” cu toate radacininile aici).
poate cand mi-or mai creste copiii va fi la moda accentul romanesc 😀 (si voi fi mummy cool).
NOU
Avand in vedere ca sunt plecata din tara de ceva ani buni, imi permit sa-mi dau cu parerea. Nu,nu mi-am uitat limba. Singura problema pe care o intampin e ca,uneori, cand scriu ceva foarte lung in limba romana, stau si ma gandesc daca trebuie pusa cratima sau nu, sau daca nu cumva am pus prea multi de ‘i’.
NOU
Ati inteles da? Nu stiu cum aia de nu sunteti plecati din tara va permiteti sa va dati cu parerea.
NOU
Studiu de caz.
Sunt singurul care in momentul cand se cearta cu ‘strainul’ uita limba adoptiva si incepe si isi baga si scoate in dulcele grai romanesc?
Pur si simplu nu ma pot certa cu o macaroana in italiana.
NOU
:)) De certat ma pot certa si in alta limba dar daca vorbesc cu un prieten foarte bun de multe ori schimb din engleza in romaneste fara sa-mi dau seama si numa vad cum i se fac ochii cat cepele. Nu mi se intampla numai cu prieteni foarte apropiati si persoane in care am mare incredere.
NOU
depinde… daca te referi la o chestie neprevazuta care-ti provoaca o reactie instinctiva – iti sare un prost in fata masinii, gen – desigur ca orice as zice, injuratura sau altceva, are 99% sanse sa iasa in limba romana. pe de alta parte, daca evolutia este gradata si se ajunge la scandal, pot sa ma cert sau sa jignesc pe cineva si in engleza.
dar cred ca cel mai bine este sa nu ajungi sa rezolvi cu scandal. mai ales in tarile anglofone cand esti intr-o disputa, indiferent ca ai dreptate cat china, in momentul in care incepi sa tipi si sa jignesti, ai pierdut.
NOU
asa o fi pe la Canale…:)
NOU
@aurache: in cazuri neprevazute pleaca direct crucea si dumnezeul.
Dar si in cazul care cresc gradat in intensitate,cand se ajunge in partea inalta a discutiei incepe dacul din mine:)
@gup Nu e asa ca injur in romana si cand ies din Canale 😉
NOU
Poate sunt eu “strâmb”, dar găsesc că e normal şi de bun simț (chiar dacă e vorba de o înjurătură) să vorbești cu italienii în italiană din moment ce ești acasă la ei. În felul ăsta demonstrezi şi că nu esti laş (l-am înjurat în română, nu a înțeles nimic, ce tare sunt eu! )
NOU
Nu esti stramb deloc si ai perfecta dreptate.
Exact asta fac.Vorbesc italiana cu italienii.
Ceea ce am uitat sa spun e ca certurile nu sunt cu italienii.
In general cu cu albanezi:)Si in momentul cand fierbe sangele in vene uite complet ce vreau sa zic in italiana si incepe limba mama sa-si intre in drepturi.
Oricum cateva cuvinte in italiana le zic ca sa priceapa despre ce vorbesc, dar grosul tot in romales:) iese.
NOU
“Pur si simplu nu ma pot certa cu o macaroana in italiana.”
NOU
Ai dreptate.
My bad. Scriu de obicei de la serviciu in ‘pauza de pc’ si ma grabesc.
NOU
Eu zic ca poti sa o uiti doar daca nu ai stapanit-o niciodata bine. Mai vad pe aici unii veniti de 7 luni maxim, nici n-au servici inca ca sa spui ca socializarea implica limba engleza exclusiv dar domne’ incep sa aiba un accent englezesc de zici ca-i nascut aici si a incercat invatarea limbii romane prin bunici. Fie-miu e nascut aici, are 7 ani si n-are pic de accent nici in engleza, nici in romana, nici in franceza. Eu daca ma enervez bag carne in frigider tot in romana. Din cauza socializarii de la servici am inceput sa invat punjabi iar colegii au invatat diferenta dintre “fut” si “foot” si dintre “fac” si fuck”. Asta ca sa stie cand vorbesc la telefon cu sotul sa nu se mire de folosirea acestor cuvinte in diverse combinatii.
Poti sa stai sa te gandesti cum sa folosesti o anumita expresie dar nu sa uiti cuvinte sau sa ai accent diferit.
NOU
E imposibil sa-ti uiti limba materna cu totul. Cat de bine te mai poti exprima dupa… sa zicem 10 ani, depinde de mai multi factori gen: ce varsta aveai cand ai plecat din tara, daca ai sau nu prieteni in noua tara sau vorbesti aproape exclusiv limba noua. Mie imi este greu uneori sa-mi gasesc cuvintele dar 95% din timp ma exprim fara probleme. Daca vin in tara dupa primele 2 zile nu poti sa-ti dai seama ca am fost plecata. Am un coleg polonez la servici, plecat de pe vremea comunistilor cand avea 4 ani, care inca si in ziua de azi se mai scapa si zice cate o fraza in poloneza catre nevasta-sa care-i nemtoaica, desi pana si el recunoaste ca are vocabularul unui copil de 4 ani si nu-si da seama de ce i se intampla treaba asta.
NOU
Nu poți uita limba, dar dacă stai mult afară și nu ai cu cine vorbi românește, când te apuci să povestești ceva, te mai poticnești la unele cuvinte și ai tendința să le pronunți în limba țării gazdă… dar asta se întâmplă când îți formulezi gândurile în altă limbă.
NOU
Cunosc un “tovaras” plecat de peste 40 de ani din .ro care vorbeste cu familia lui (toti fiind romani) in limba tarii de adoptie pentru ca ii vine mai usor.
Dar vorbeste fara pic de accent ambele limbi (romana si adoptiva). Mai pune unele cuvinte de la el in lexicul nostru, dar asta e normal dupa atatia ani…
NOU
Depinde cât de des comunici în limba maternă. Eu o fac zilnic, deci n-am uitat. Totuşi, chiar şi aşa, dacă povestesc vreunui romn chestii legate strict de serviciul pe care-l am, tendinţa e să folosesc termeni nemţeşti. Cu siguranţă s-ar putea traduce, dar firescul ăsta este, nu acela de-a căuta corespondent în limba română.
De asemenea, practic uneori rom-gleza – dar asta mai ales pentru că citesc mult şi în engleză, iar anumite cuvinte îmi par mai la îndemână. “Basically”, de exemplu.
Dar în ambele exemple date – vorbesc aşa pentru că aşa-mi vine, nu pentru că aş fi uitat.
NOU
Limba nu o uiti, uiti doar cuvinte pentru ca nu le folosesti. De inteles, intelegi, dar nemaivorbind in mod curent, nu-ti mai vin asa usor cuvintele.
NOU
L-am intalnit in Szekesfehervar pe unu’ plecat de la 16 ani (parca) din Romania. Cand l-am intalnit eu avea vo’ 35 de ani si nu mai vorbise romana de cand a plecat din Romania. Vorbea romana perfect. QED.
NOU
Idem cu unu plecat de la 9 ani in Norvegia(atunci avea ~30), prima data am discutat in engleza scuzandu-se ca nu mai stie romana bine, cand am inceput sa vorbim mai relaxat a dat-o pe o romana cum multi nativi nu prea stiu vorbi :))
NOU
Eu am uitat ţigăneşte…
NOU
Da, e posibil. Uiti anumite cuvinte si mereu iti vine sa spui cuvintele in limba in care vorbesti, indiferent daca esti sau nu in contact cu alti romani.
NOU
Eu stau afara de mult timp, asa ca restul ciocul mic. Poti crea impresia ca ti-ai uitat limba daca traiesti o perioada lunga intr-un mediu in care nu o folosesti absolut deloc. Nu-ti mai gasesti cuvintele asa usor, mai confunzi termeni si faci greseli de exprimare sau de sintaxa. Dar odata reintors in tara, limba natala revine relativ in timp scurt… E ca mersul pe bicicleta! 🙂
NOU
Nu poti uita limba, asa usor. Totul tine de resortul mental ce te-a facut sa adopti a doua limba. Asa cum Pavlov si-a dresat cainele, asa si noi ne “autodresam” sa reactionam in anumite circumstante. Acasa, vorbesc romaneste cu sotul. Cu fiica de 2 ani vorbim in ambele limbi, iar ea isi alege ce ii e mai la indemana in exprimare, desi intelege perfect. M-am “autodresat” instinctiv sa folosesc limba tarii gazda la locul de munca, efectiv gandesc in ea, m-am adaptat la mediu cum s-ar spune. Imi vine foarte greu sa vorbesc cu sotul la telefon, atunci cand ma suna si sunt la job, practic am un scurtcircuit de cateva milisecunde, cat se face trecerea de la rationamentul dintr-o limba in alta. Plus ca anumite expresii sunt mult mai simple in limba dobandita, incat le folosesc fara sa vreau in toate imprejurarile. Nu pot generaliza, insa ma gandesc ca in cazul meu psihicul manevreaza comutatorul gandirii de pe o limba pe alta. Am discutat cu multe persoane chestia asta, si raspunsul a fost : toti cei care vorbesc de mici 2 limbi,gandesc de fapt in ambele, cel putin la prima vedere. Totul tine de imprejurarile in care se afla. Becul lui Pavlov se aprinde iar ei isi schimba cursul gandirii in cealalta limba invonluntar. L-as putea numi comportamentul limbii. Dar asta e doar parerea si experienta mea personala. Cat despre accent, multi nu il folosesc corect nici daca vorbesc o singura limba, darmite mai multe. Cata vreme se fac intelegi, e destul de ok 🙂
NOU
Nu poti uita limba, asa usor. Totul tine de resortul mental ce te-a facut sa adopti a doua limba. Asa cum Pavlov si-a dresat cainele, asa si noi ne “autodresam” sa reactionam in anumite circumstante. Acasa, vorbesc romaneste cu sotul. Cu fiica de 2 ani vorbim in ambele limbi, iar ea isi alege ce ii e mai la indemana in exprimare, desi intelege perfect. M-am “autodresat” instinctiv sa folosesc limba tarii gazda la locul de munca, efectiv gandesc in ea, m-am adaptat la mediu cum s-ar spune. Imi vine foarte greu sa vorbesc cu sotul la telefon, atunci cand ma suna si sunt la job, practic am un scurtcircuit de cateva milisecunde, cat se face trecerea de la rationamentul dintr-o limba in alta. Plus ca anumite expresii sunt mult mai simple in limba dobandita, incat le folosesc fara sa vreau in toate imprejurarile. Nu pot generaliza, insa ma gandesc ca in cazul meu psihicul manevreaza comutatorul gandirii de pe o limba pe alta. Am discutat cu multe persoane chestia asta, si raspunsul a fost : toti cei care vorbesc de mici 2 limbi,gandesc de fapt in ambele, cel putin la prima vedere. Totul tine de imprejurarile in care se afla. Becul lui Pavlov se aprinde iar ei isi schimba cursul gandirii in cealalta limba involuntar. L-as putea numi comportamentul limbii. Dar asta e doar parerea si experienta mea personala. Cat despre accent, multi nu il folosesc corect nici daca vorbesc o singura limba, darmite mai multe. Cata vreme se fac intelesi, e destul de ok 🙂
NOU
de putut se poate dar e patologic.
in diferite cazuri de afectiuni neurologice, atacuri vasculare cerebrale, scleroze etc. a fost caz cand cetatean maghiar a facut avc in Romania si cand s-a trezit nu mai stia maghiara dar in general se recupereaza in cateva zile, saptamani.
NOU
foreign accent syndrome? se pare ca nu se recupereaza intotdeauna.
m.youtube.com/watch?v=NxY9ThN-KiI
NOU
voi care aveti copii acolo si ovrbiti in romana. Nu inteleg de ce l-ati invatat si romana? Nu o sa-l ajute cu nimic, sincer. Nu o sa fie niciodata un roman, nu se simte ca un roman si nici nu o sa ajunga sa traiasca in Romania. Asa ca de ce i-ati incarcat capu cu o limba care n-o sa-i fie de folos cu adevarat.
NOU
vorbiti*
NOU
Gresit. Orice limba straina este utila. Romana are o utilitate practica pentru invatarea altor limbi, avind o gramatica foarte complexa si un fond lexical mixt (latin/slav).
NOU
Are dreptate @adi.
Orice limba straina e utila.
De exemplu pe taicamiu l-a ajutat foarte mult faptul ca stie italiana si a putut bufni in ras in Piata Nicolina din Iasi cand o tipa il intreba pe al ei ‘amic’ italian: ‘ti piace harbuzo?’.
NOU
trololo?
NOU
pentru ca atunci cand ti se naste un copil iti vine natural sa-i vorbesti in limba ta, nu numai romanii fac asta, nu-i patriotism. partea buna ( practica) e ca pot comunica cu familia din Romania, ca doar nu vrei sa fii translator intre copiii tai si bunicii lor.
toti copiii din familii mixte stiu ambele limbi, una e limba lor naturala ( materna) si cealalta sau celelalte ale parintilor.
cunosc o fata aici din unul dintre parinti polonez celalalt german ( nu mai stiu care dintre ei), ea s-a nascut aici si are limba engleza naturala dar le vorbeste un pic si pe celelalte si le intelege mai bine decat le vorbeste, pentru ca in casa i s-a vorbit in amandoua de la inceput iar afara a fost engleza pe care a preluat-o ca limba ei.
asa functioneaza creierul se pare, ia ce e predominant ca limba.
NOU
Plus ca toata duiosia si dragostea unei mame fata de botul ala mic de viata nu poate fi exprimata decat in limba natala. Zicea cineva mai sus ca visam in limba materna. Cred ca avea dreptate 🙂
NOU
Limba nativă nu se poate uita, e demonstrat științific, pe când limbile străine ce le învățăm, nefolosite, se pot uita deoarece sunt stocate în altă zonă a creierului.
Spre exemplu înainte vorbeam germană, am și studiat în Germania, în germană. Oi fi prost sau nu dar după 5 ani în care n-am vorbit pic de germană acum am mari probleme să mi-o amintesc deoarece n-am folosit-o deloc în acest timp, însă cred că-i vorba de a mi-o actualiza.
Acum sunt în Polonia. Vorbesc mai toată ziua în engleză (sunt nevoit) și câteodată mi se întâmplă să am un lapsus, dar rareori, însă nu pentru c-aș fi uitat limba română ci doar dintr-un fel de automatism. Vorbind engleză toată ziua, câteodată mai scapi un cuvânt dar îl zici în secunda următoare, corect, românește.
Odată întors în țară, trebuie să fii chiar prost să nu-ți amintești limba indiferent cât ai sta-n străinătate.
NOU
Nici dacă eşti prost nu poţi s-o uiţi, parcă ziceai că e demonstrat ştiinţific. 🙂
Dacă eşti atât de retardat (în sens medical) încât să poţi uita limba maternă înseamnă că ai o disfuncţie la nivelul creierului care te-ar fi împiedicat în primul rând să o înveţi.
Doar accidentele cerebrale pot să-ţi distrugă zona creierului în care e stocată limba maternă, precum şi orice limbă – plus multe alte noţiuni – învăţate în prima perioadă a copilăriei (până pe la 12 ani zic unii).
NOU
Nu ai cum sa uiti. E doar o “aroganta” a celor care se cred mai buni pentru ca au plecat din romania.
NOU
Pe mine ma distreaza cei din Romania care la fiecare 2-3 propozitii arunca cite un cuvint in engleza. Ca cica lucreza “in engleza” la firma. Si trebuie sa am intelege prentru bietii oameni.
NOU
tot legat de astia din Romania ce o dau pe engleza, ma seaca idiotii care zic mereu “man”. Una-doua tot la cate doua fraze ori incep ori incheie cu “man”.
NOU
Plecat de aproape 4 ani in UK. Mi se intampla cand vorbesc romana sa mai scap cate un cuvant in engleza si invers. E involuntar. Dar nu cred ca pot uita romana nici dupa 10 ani.
NOU
Locuiesc de 8 ani in Italia si am ajuns sa vorbesc cu nevasta-mea in italiana. Nu de moft ci pentru ca asa mi se pare mai simplu. Dupa ani de zile iti dai seama ca creierul tau gaseste mai repede cuvantul in limba pe care o folosesti zilnic decat cel in limba materna, cuvant pe care e posibil sa nu il mai fi utilizat de ani de zile. Nu poti sa iti uiti limba dar e foarte posibil sa uiti unele cuvinte. E o chestie de antrenament.
Sursa: am studiat cum functioneaza creierul uman.
NOU
Eu de 7 ani de cand am plecat din tara nu am vorbit mai mult de 30 de minute pe luna in limba romana, atunci cand imi sun mama sa o intreb de sanatate. De uitat nu am uitat limba materna insa sunt cuvinte, uneori banale, care imi scapa si stau cateva secunde sa imi aduc aminte echivalentul in limba romana.
Eu sunt de parere ca nu iti uiti limba materna insa daca nu ai cu cine sa o vorbesti, incepi sa uiti anumite cuvinte si incepi sa le inlocuiesti incet incet cu alte cuvinte preluate din engleza. Ah, la inceput “gandeam” in limba romana si apoi “traduceam” in engleza, acum se intampla invers.
NOU
Părinții prietenei mele sunt plecați din România de foarte mult timp, mai exact au fugit din țară în anii comunismului (pe undeva pe la începutul anilor ’80, dacă îmi amintesc bine), dar atunci când i-am vizitat în vara trecută (locuiesc undeva lângă Munchen, în eterna și fascinanta Bavarie) am constatat că nu au uitat deloc limba maternă în cei 30 de ani petrecuți departe de țară. Cred că uitatul limbii este imposibil complet, iar gradul de uitare cu siguranță depinde de la individ la individ. Dacă ar fi să fiu nevoită să plec undeva la capătul pământului pentru totdeauna, cred că n-aș putea să îmi uit limba vreodată.
NOU
Sunt plecat de 10 ani , am intalnit romani plecati de 10-40 de ani si vorbesc pesfect romaneste, an intalnit si cazuri de 6 luni si nu mai stiau cum se spune in romana . Daca pleci dupa ce termini liceu , facultate nu ai cum sa uiti , daca pleci la 10 ani si intri la cursuri intensive in tara adoptiva , stii sa vorbesti romana dar o stalcesti .
NOU
Eu lucrez intr-un hotel din Londra si desi pot spune cu certitudine ca nu am uitat si nici nu simt ca as putea limba materna, ce am remarcate ca intr-o zi de munca in care vbesc numai engleza,daca din intamplare intalnesc un client roman (ceea ce se intampla rar) nu reusesc sa vbesc cu aceeasi lejeritate cu care vbeam romana in Romania.O alta chestie pe care nu o poti intelege decat atunci cand esti plecat mult timp,e ca la un moment dat ajungi sa gandesti cuvintele in ambele limbi, iar unele iti pot parea mai “accesibile” ca inteles rostite in limba engleza.
NOU
Din punctul meu de vedere este imposibil.Am mama,tata,sora si 2 matusi plecate…niciunul nu a uita limba romana cu exceptia unor cuvinte ce sunt folosite mai rar si in domenii nu prea intalnite.