Contul meu
Desfăceam înainte o mandarină și, evident, pentru orice om născut în acea perioadă, m-a năpădit mirosul de Crăciun, l-am simțit pe Moș Gerilă intrând pe hornul casei, mi-a venit să mă duc să văd ce mai fac bananele înfășurate în ziar de după televizor.
Tot cam pe atunci, vine fii-mea cu fafuriuța de Vienetta și îmi zice Nu mai vreau, nu îmi place foarte mult.
Efectiv realizezi că, pentru cei născuți după, mirosul de portocale nu înseamnă nimic, iar Vienetta nu e deloc vârful eleganței culinare. Doar pentru noi, care vedeam portocale, cu puțin noroc, doar în decembrie, iar reclamele de imediat de după revoluție, cu Vienetta, ne-au indus ideea că să mănânci chestia aia e cea mai tare treabă.
Sigur, înțeleg că, de fapt, e bine. Dar rămânem din cei în ce mai puțini cei cu care putem împărtăși experiențele astea și să și știe despre ce vorbim…
NOU
Și azi Moș Gerilă vine tot cu portocale din alea acre, doar că mai des. Rar mai cumpăr niște clementine sau mandarine, că în general portocalele sînt bune de acrit ciorba. După ce am mîncat prin Creta portocale din copac (livadă, nu acrituri din copacii ornamentali de pe stradă), să nu mai văd p-astea calitatea a III-a din comerțul socialist.
NOU
A citit careva pe aici? adevarul.ro/stiri-interne/societate/director-anpc-suntem-bataia-de-joc-a-2495888.html
NOU
Venea tata de la fabrica in fiecare an cu cate o sacosa facuta cadou pentru copii de catre conducere. Ca tot nu isi permiteau sa le mareasca lefurile prea mult.
Apoi a venit Moeller si eficienta nemteasca (sau ce pizda mamilor lor or fi fost) a inchis aproape tot si apoi a plecat. Mai exista acum o bruma de mini-intreprindere.
Dar pungile alea erau foarte dragute.
Pe la ce firme am mai fost, nici maririle nu erau neparat mari pentru toti, dar de craciun erau doar mesaje seci: avei drept la atata si-atata neimpozabil pentru copii minori.
Ma rog, ideea e ca doua saptamani rontaiam la pungile alea ca erau facute foarte dragut, combinate sa se bucure copilul de tot.
NOU
Singurul “dulce” pe care ai mei si-l permiteau constant inainte de 90 era Cavitul.
NOU
Eugenii, halva, ciocolatele puișor, glucoza, bomboane pernuțe nimic nimic?
Cavitul era decent în lipsa de altceva.
NOU
Fac recensământul moșilor și babelor de pe blog: cine a mâncat ciocălățică-ceas cu Scufița Roșie, plus șerbet șau marmeladă tăiată cu cuțitul la Alimentara din sat?
NOU
marmelada da. mai gaseam cate o bucata de ceva tare prin ea, aruncam fara sa ma uit ce e. restul erau de alea de bogați
NOU
@nea_zapada Ciocolatica ceas era chiar bună. Serbet din comerț nu țin minte sa fi mâncat, mai făcea bunica foarte rar și foarte bun. Marmelada nu îmi placea.
@Arhi Erau sâmburi de caisa, pruna etc
NOU
mama a gasit un soarece intr o conserva de zacusca…
NOU
@Arhi Și totuși ce bine era pe vremea aia…Eram copii, tineri …
Eu in pâine tot găseam diverse, nici acum nu îmi place pâinea
NOU
Aia cu șerbetul, marmelada și cafeaua de-o râșnea pe loc vânzătoarea din sat era prin 75-77, mai degrabă.
NOU
Deci, atentie, vin pe scena!
Ciocolata chinezeasca cu pavilion din Orasul Interzis. Se lipea de cerul gurii, avea un gust care amintea foarte vag de ciocolata in general (mai primeam pe vremea aia ciocolata din “occidentul decadent” si aveam cu ce sa fac comparatia. Mama a primit odata de la rudele de afara un pachet in care – nu am sa uit niciodata- era niste ciocolata “Cote D’Or” cu umplutura de banane. Eram innebunit dupa ea. Ea a primit pachetul de Paste si, dupa cum era obiceiul pe vremea aia, a depozitat o parte in beci si pentru Craciun (trermen de exipirare? Terminati bai cu prostiile astea capitaliste…). Cand mi-a dat ciocolata de Craciun si am desfacut-o cu nerabdare… au inceput sa zboare molii din ea…). Bine, ciocolata asta chinezeasca era mai buna oricum decat cea romaneasca. Nici nu era greu sa te bati cu ceva ce lipsea cu desavarsire de pe piata.
Drajeuri vietnameze. Adica alune invelite intr-o glazura de zahar. Astea erau decente, daca alunele nu erau crude. Doar prin casa de comenzi (nu noi comandam, aveam pe cineva care avea pile si relatii).
Bomboane cubaneze. Aici deja intram in categoria care azi s-ar numi luxury. Tot asa, doar prin casa de comenzi. Primeam doar daca eram foaaarte cuminte si invatam bine. Altfel… caramele “cu lapte” romanesti (subiect asupra caruia voi reveni mai jos).
Dropsurile romanesti de la alimentara. Pana pe la inceputul anilor ’80 ai secolului trecut erau chiar decente. In sensul ca mai ales alea cu lamaie aveau un oarecare gust. Dupa care toate indiferent de culoare si “aroma” aveau acelasi gust: de zahar si colorant chimic. Extrem de naturale…
Caramele bulgaresti. Produs extra luxury. Se gaseau chiar mai greu decat bomboanele cubaneze. Astea doar la ocazii speciale: zile de nastere, botezuri, nunti si inmormantari. Erau moi, le puteai manca cu foarte mare usurinta. Alea romanesti, daca nu-ti rupeai jumate de dantura in ele, molfaiai la ele jumatate de ora pana se inmuiau cat de cat (lasati aluzile seuale pentru alte postari). Dar erau bune ca proiectile pentru prastie…
Altfel da, portocale obtinute dupa 3-4 ore de coada si imbranceala, banane doar pentru premianti (nu era cazul meu). Kiwi, ananas, alte fructe exotice… Nici nu stiam ca exista.
Bonus. Prin 1981 dupa vreo 2 ore de stat la coada am venit triumfator cu un kilogram de branza de burduf acasa (doar 1 kilogram, sa ajunga la toata lumea!). Unchiul meu a gustat din ea si a scuipat. Era amestecata cu cartofi fierti. Cred ca asta a pus capac si l-a convins sa paraseasca definitiv “paradisul muncitorilor si taranilor”,,,
NOU
“bananele înfășurate în ziar” Asta cred că era înainte de 1985. Din ce am auzit (eu sunt tânăr, nu am prins perioada aia), în ultimii ani dinainte de 1989 bananele erau o frumoasă amintire.
NOU
Eu am prins toți anii 80 pe lumea asta, dar banane am mâncat doar după 89. Confirmat și de părinți. Se pare că orășelele mici cel puțin nu pupau așa ceva. Bananele erau însă verzi și după 89, așa că acest “core memory” îl am și eu.
NOU
nu mai tin minte perioadele. stiu ca eram mic al dracului cand am mncat banane si mi se pareau naspa si inecacioase. posibil inca crude?:)
NOU
Eu sunt nascut in 82, ai mei puneau bananele pe dulap, pe hartie de zar, si daca imi amintesc asta, sigur a fost dupa 85.
NOU
În anii 70/80 am avut măcar o portocală pe an, de Crăciun, plus o banană la 1-2, maximum 3 ani. Pe ziar, sus pe șifonier, regulamentar.
NOU
De prin ‘86, ‘87, bananele le vedeai doar la televizor. La bulgari..,
NOU
Iar dai cu melancolie ?
NOU
Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă nepadesc…
NOU
Asta e doar începutul, imediat vin alea cu Răscoala lui Horia, poate-avem norocul și prindem și ceva episoade de pe când se făceau criță cu Deceneus (înainte s-o ia razna Burebista).
NOU
Nu pot sa cred, voi nu mancati Toblerone cu Sergiu Mizil sub bradul de Craciun inainte de 1989?
NOU
nu, ptr ca mama nu era curva partidului
NOU
Era mai bine pe vremuri,banane naturale,verzi,nu chimizate cu etilen de la capitalistii asupritori.
Portocalele alea erau acre…doar mirosul de ele….dupa ce am calatorit si mers in tari mai caldute am descoperit si eu gustul de portocala.
NOU
Cred că înainte de 89 am mâncat bananele doar verzi.
NOU
Bananele se țineau înfășurate în ziar pe dulap că să se coacă mai repede iar portocalele nu le mâncăi oricum, mai întâi se dădea coaja pe răzătoare, dar se dădea așa de bine că te lua dracu după aia să decojezi ce rămânea, coaja se punea în borcănel cu puțin zahăr, se folosea la prăjituri sau la lapte cu orez, era un borcănel cu coajă de portocală și altul cu coajă de lămâie.
NOU
#amin
NOU
Coaja de portocală nu o dădeaam prin răzătoare, o împărțeam cu frate-meu și o mâncam și p-aia, puțin câte puțin. Câteodată mai puneam o bucățică după sobă, să miroasă frumos în cameră.
NOU
Mai facea peltea din coaja de portocala: oaja taiata in bucatele intr-un sirop foarte gros.
NOU
Eram mic si ai mei tineau in sifonier un sapun “strain” adus dracu stie de prin ce Polonia Serbia , mirosea asa frumos fata de lesiile noastre ca am muscat din el. Sechele.
NOU
avea matusa mea sapub Fa si spray Intesa. simteam ca ala e varful a ce poti atinge dpdv al elegantei
NOU
Eu și fratele meu am băut șampon unguresc, eu de kiwi el de banane. Miroseau bestial.
NOU
eu am baut Deval
NOU
De săpun Fa sau Rexona, plus Otter am auzit abia la liceu, n-am avut niciodată de niciunele. Am mâncat în schimb una sau două cutii de smochine și curmale, aduse de bunicul meu, zidar plecat un an sau doi să facă blocuri la Tripoli, prin anii 75.
NOU
In 88’ sau 89 (poate chiar mai devreme, sa fi fost ‘87?)s-a deschis in Bucuresti magazinul “Sofia”. Pe Dorobanti, unde mai târziu și-a deschis George Pădure GePa. Am ajuns cam la trei zile după ce s-a deschis. Mai rămăseseră câteva sticle de șampon cu miros de banane. Mă rog, mirosul poate ca amintea de banane, dar gustul tot de șampon era… Și nu mai eram chiar copil…
NOU
Am mancat multa marmelada pe paine neagra la micul dejun in armata ca sa servesc patria mai bine!
NOU
marmelada? lux. Painea udata cu apa si cu zahar deasupra era Rafaello zilnic.
NOU
La noi a adus cineva la birou o cutie de ciocolată Toffifee și mi-am amintit ca am avut o cutie (mică) o singură dată de sărbători și am ținut-o minte multă vreme… alea două culori și gustul nu știu cum să-i zic, așa fin, nu cum era ciocolata românească atunci. Tot mancam câte o jumătate să țină mai multă vreme, vreo două săptămâni cred ca am lungit-o până a început școala.
După aia na am uitat și nici nu m-am mai gândit la asta, acuma e prima dată după 35-37 de ani când mănânc una și mi-am amintit
NOU
Ceva deosebit: o felie de pâine, stropita cu putina apa si presărată cu zahar.
Boieriie! Daca aveai pâine, apa si zahar…
NOU
Si mai deosebit: mamaliga rece cu zahar
NOU
Imi aduc aminte de prima data cand am primit ceva de mos Nicolae. Aveam cred ca 5 ani, la tara la bunici, am primit juma de ciocolata si un mar. Va dati seama ca a fost cea mai buna jumatate de ciocolata? Probabil cealalta jumatate de ciocolata era pentru verisoara mea.
In afara de nostalgia vremurilor respective care era data mai mult de prezenta unor persoane care acum nu mai sunt, de tineretea si inocenta noastra, nu mi-e dor absolut de nimic.
Nu mi-e dor de bananele pe ziar, nu mi-e dor de saracia si gri-ul acelor vremuri, nu mi-e dor de trezit dimineata ca sa ma uit la desene pe protv pentru ca nu aveam cablu. Exact cum bunicii si parintii mei au facut eforturi mari pentru o jumatate de ciocolata, exact asa procedez si eu pentru fi-mea. Chiar daca asta se traduce prin cadouri pentru fiecare ocazie (sf. Andrei sau mos Andrei cum ii zice ea, mos Nicolae, mos Craciun etc), chiar daca poate are prea multe, fuck it, nu imi pasa.
Cel mai important e sa fie fericita.
Si, din fericire, ea este fericita indiferent de situatie. A plans de fericire cand a suflat in tort acasa cu noi si bunicii, a plans de fericire si cand i se canta la multi ani de catre animatori si 10 copii + parintii aferenti de la locul de joaca unde am aniversat-o.
NOU
Am văzut zile astea imagini filmate din perioada ’85-’95. Bai cum arată toată țara, toți parca eram cerșetori și totul era gri. Nostalgie? După mizerie, frig și întuneric? Luxul meu extrem este ca am toată casa luminata cu becuri de poți sa faci operații. Ma seca maxim sa învăț la veioza sau la un bec chior (nu se găseau numai de 45 și 60, alea de 100 erau rare) și când îți era lumea mai draga, se întrerupea curentul și scoteam lampa pe gaz sau lumânarea în bucătărie și toată lumea stătea acolo.
NOU
Bai, nu stiu cati isi mai amintesc, dar, in ianuarie 1990, imediat dupa revolutiune, s-au importat la greu banane si portocale.. Si bomboane si se gasea carne la alimentara si masline..
NOU
imi aduc aminte destul de bine partea de final de 89, cu începutul scandalului and shit. dar for the life of me daca mai stiu ceva de dupa revelion. zero, blank
NOU
A aruncat pe piață Petre Roman dulciuri de 1 miliard de lei în Boni-bon și Jeli-bon, ca să guste lumea din capitalismul de cumetrie…
NOU
Imediat după revoluție, dar chiar atunci, în primele zile, și doua trei saptamani după s-a vândut din ce s-a primit la ajutoare. Țin minte ca atunci am luat pentru prima oară în viața mea mortadella… Am stat la coadă pentru ea. Am adus-o acasă și i-am spus mamei: uite mama, mortadella. Zice: ce-i aia??? Mortandela???? Eu nu pun gura pe așa ceva!!
NOU
@Arhi, la fel si la mine, am un blank intre anii 90-97. Imi mai vin in minte flashuri: minerii la tv, adidas torsion, un meci de fotbal de la CM din USA, Super Channel…dar in rest nimic.
NOU
Bomboanele alea chinezesti mentolate, in forma de con,, verzi cu zahar pe ele, in cutie verde….
NOU
Samponul TImotei ,prin 96/97..tin minte si acum mirosul ala de nou …
Asta dupa ce eram spalat ani de zile cu sapun de ala care nu avea nici un miros
NOU
Ba avea miros… de câine mort în plm… Și mai sunt unii care plâng după comunism…
NOU
Aveam un clasor de timbre ( oare post decembriștii știu ce era ăla?) unde pastram ambalajele de “ciocolată și bomboane străine”
Când aveam poftă de ceva dulce, deschideam drăcia si mă uitam la ele. Ziceți voi dacă nu era mai bine pe vremea lu dictatorul?!:)))
NOU
Aveam rătăcite pe la bunica mea prin casă niște Neckerman uri. Aveau și pagină de dulciuri. Stăteam și mă uitam la ele ore întregi…
NOU
Pentru că sunt de la țară am căutat pe google Vienetta și nu înțelegeam care e faza cu pijamalele. Am recitit textu și după am dat scroll pe google. Viennetta… Acuma știu că există pijamale Vienetta și înghețată Viennetta.
Băi, nu știu cum sunt alții dar eu nu mai țin minte dacă am mâncat prima banană înainte de 89 sau după. De portocale îmi aduc aminte pentru că erau niște acrituri pe care le țineam pe dulap până în ajun de Crăciun și după ce erau rase de mama, aveam voie să le halim.
Fmm, de jegoși analfabeți cu ”Ierea mai bine atunci, aveam de toate”
NOU
N-am prins mult timp inainte de 89, vreo 4 ani, dar imi aduc aminte chestii si mai recunosc unele din produsele mentionate pe aici.
In Oradea se mai gaseau si chestii aduse, pe sub mana sau si oficial cateodata, din Ungaria. Guma aia de mestecat rotunda (nu mai stiu cum se chema, ca oricum nu stiam sa citesc). Banane/portocale mai rar, dar bunicii mei aveau niste livada si mancam magiun de prune (se facea in oala de cupru, fara zahar) si aveam nuci cam tot anul. Dar n-am vazut marmelada de-aia vreodata la noi in casa.
Dupa 90 nu mai era rationalizat zaharul, si a scos bunica-mea retetarul de gemuri si compoturi… gemul ala de caise batea tot. 2-3 zile pe an, cand culegeam caisele, asta facea. Iarna bagam cornulete cu untura si gem de caise. Si haiose cu gem de caise (cine-i de p-acolo stie la ce ma refer). Cred ca 5 ani dupa ce s-a dus bunica-mea am mai avut gem de caise.