Poliția din Ileana. Sau cum să fii mână-n mână cu infractorii.

Scris de Andreea Negoiță

D.V. are un armăsar. Cal d-ăla de munte, într-un sat amărât din Muntenia. Ștefănești de Călărași, mai precis. O dată, de două ori, de trei, are bucurii la iapa lui S.C. Și tot sare pârleazu’ și traversează un sfert de sat să ajungă la iapa susnumitului.

E alergat cu furci, cu lopeți de pe proprietatea privată, atunci când copiii sunt pe fază, acolo. Când nu, e cu Doamne ajută.

Pe data de 20.07.2019, armăsarul își face veacul tot în curtea lui S.C. mușcând iapa și julind-o pe o suprafață destul de măricică. Cu vorba bună, la adresa lui D.V., nu merge. La două zile distanță, iar scapă armăsarul din așa-zisul lanț cu care e legat de D.V. și familia sa. Și de data asta mușcă atât de tare iapa, încât șansele de supraviețuire sunt… minime. Sau, mai frumos spus, veterinarul e rezervat în a da un verdict.

Armăsarul fuge din curtea lui D.V. pentru că poate. Pentru că nu e legat corespunzător. Cu 3-4 funii, dacă dintr-una fuge.

“O să-l vindem, o să-l vindem”, e răspunsul nevestei lui D.V. când e luată la rost. Atunci când nu blochează numerele de telefon. Problema e că nu le-a ieșit prețul. Pentru că e absolut logic să te doară-n cur, scuzați-mi franceza, când calul tău face ravagii în sat și nimeni nu își dă O SUTĂ DE MILIOANE (lei vechi) pe cabalină. Pentru că tu, proprietar de cal, nu iei nicio măsură – nici nu vinzi calul cu cât ți-o ieși, nici nu-l tai, nici NU AI GRIJĂ DE EL, să îl legi corespunzător, strâns. Nu, nu, tu aștepți să vină Sfântul Duh să își dea 150 de milioane că ești tu D.V. și ai armăsar.

Rețineți! Atunci când S.C. își apără iapa de cabalina periculoasă a lui D.V. își riscă viața. Oricând poate primi o copită și cădea lat. Pe PROPRIETATEA LUI, apărându-și PROPRIA IAPĂ. Despre ce vorbim?!

Iar poliția ce face? Dă amenzi de 500 de lei, dintre care numitul D.V. e somat să plătească jumătate din sumă minimă. Suma minimă fiind 100 lei, iar jumătate, exact!, 50 de lei. Cine le plătește? Dumnezeu, că D.V. sigur nu.

Cel puțin 2 amenzi i-au dat polițiștii. Că, vorba aia, ce pot face mai mult? Că așa e legea…

Că ce pot face polițiștii dacă nu iese din casă? Că ce pot face polițiștii dacă nu răspunde la telefon? Că ce pot face polițiștii dacă nu achită amenzile? Că ce pot face polițiștii?

Aaa, pot lua oamenii la rost că nu se prezintă cu nume, prenume, CNP când intră în secția de poliție. Pot refuza eliberarea unui proces verbal din cauze de GDPR, cică. Pot să te ia la mișto – ce, nu te-a învățat avocatul ce să scrii în cerere? Pot invoca faptul că fac o favoare când îți dau o hârtie și un pix să formulezi o cerere. Pot să nu îți permită să îți fotografiezi cererea DUPĂ ce primește număr de înregistrare. Pot să își bată joc de tine trecându-ți numărul de înregistrare al cererii pe un post-it de 2 x 2. Centimetri… Pot să refuze să îți pună o ștampilă de registratură pe bilet, că nu există. Dar dacă insiști, primești o ștampilă… oarecare. Pot să urle la tine. Pardon, să ridice vocea. Că își permit.

Pot să își facă o FAVOARE dacă te sună a doua zi să îți spună că, deși ai făcut cerere, așa cum au cerut, nu poți primi copie a procesului verbal. Din cauză de GDPR. De parcă nu știe tot satul unde stă D.V. și, dacă vrei să faci rău, o poți face, că n-ai nevoie de GPS să ajungi la casa lui. “Pentru că știți, șeful este în concediu și trebuie să aprobe cine îi ține locul”.

Pot să te amenințe cu amenda pentru că ai sunat la 112 deși nu era un caz de interes național, nu era așa important. Să mori tu?! Când un om își apără animalul propriu cu riscul propriei vieți – câtă putere mai are un bărbat de aproape 80 de ani – tu ce zici, nu e o urgență? Dacă primește o copită în cap și cade lat, într-o baltă de sânge, cine îl găsește? Dacă face infarct? Dacă moare? Nu e o urgență, nu? Nu e în pericol, nu? Doar faci abuz de numărul de urgență. Aaa, și polițiștii pot ridica din umeri când le spui orice. Pot să se plângă de lipsuri. Păi, bă, cum să te plângi de lipsuri când tu nu faci nimic să ai nevoie de ele?!

Iar dacă îi acuzi de “scurgere de informații” se simt ofensați. Pentru că fix asta fac. De ce?

Pentru că te sună polițistul să te întrebe dacă acuzatul D.V. a mers la fața locului pentru a discuta cu victima și sugerează, deloc subtil, că ar fi bine “să vă înțelegeți, ca să nu se ajungă la altele”. Uitând faptul că o logică de clasa doua indică teoria că orice se întâmplă în viitorul apropiat, cel puțin, incriminat este cel care este luat în vizor în prezent.

Scuzați-mi logica, dar Papa Pius ar avea ce să caute să facă mai mult rău în acest caz? Îhî, exact.

Duminică noaptea, acum, pe 28.07.2019, CINEVA, a dat focul trifoiului lui S.C. Trifoi care se află în curtea numitului. Iar Papa de la Roma nu a fost. Nici D.V., că e plecat la munte. Dar are antecedente în a mitui diverși pentru a face rău.

Căpițele de fân ardeau intens. De la Arțari s-a sesizat un echipaj de poliție. Cumva, în tot satul se vedea flacăra. Sunau vecinii la 112. Ce răspunsuri primeau? “Ești beat, bă, du-te la culcare”.

“Bețivul” sună de 7 ori. De 7 ori la 112. Și, evident, nu e crezut.

Între timp, după apeluri repetate, nu doar de la “bețiv”, vin pompierii, vine și poliția, vine și cineva de la primărie. Pompieri care nu aveau apă suficientă pentru a stinge focul. Pompieri care aruncau cu apa dintr-o sticlă în zonele unde mocnea focul. Pompieri care plângeau că furtunul lor și echipamentele, in genere, sunt vechi de 50 de ani. Deși la capitolul “prezentare în mediul online” stau perfect. La fapte e tot cu… Doamne ajută!

Verdictul? “Autor necunoscut”. Aici nu mai e vorba despre GDPR. A venit acel autor necunoscut și a dat foc, la întâmplare, prin sat. Dar, culmea!, tocmai când vorbim despre cazul armăsarului, tocmai la casa victimei, numai acolo. Într-o noapte, tam-nesam. Absolut întâmplător, nu?

Acum, calul moare de foame. Nu mai moare de mușcătura armăsarului, o gaură, efectiv, în gât. Moare de foame, de lipsa trifoiului incendiat.

Pentru că, așa cum am scris anterior, CINEVA, a oferit informații confidențiale – pornind de la informații personale de tipul adresă, până la informații privind acțiunile ce se vor a fi formulate. Informații cu privire la eventualitatea deschiderii unui proces. Că dacă nu scrii în cerere pentru ce ai nevoie de documentul respectiv, ți se respinge, cică. Dar o fac oricum. Deși unii își mai pun bazele în lege, că s-ar face dreptate în felul ăsta. Pentru că nu e posibil ca cineva să își bată joc de munca ta. Pentru că, deși am închis ochii, după julitura calului, am îndrăznit să solicităm sprijinul lui D.V. pentru a căra niște baloți de pe câmp cu utilajele pe care le are în dotare, în contextul în care iapa nu era bună de pus la ham. Ne-am lovit de un refuz.

Și începe să răspândească informații prin sat că s-a îmbolnăvit și îl doare mijlocul. Îl doare-n cur, de fapt. Dar asta înseamnă victimizare. La fel ca polițiștii. Sunt trași la indigo. “Dar nu știți cum e el? E așa cum e”, îl caracterizează polițiștii și ridică impasibili din umeri. Pentru că, vorba lor, trăim în România. Și ne doare-n cur.

Pentru că, în concepția lor, tot mortul e vinovat, vorba aia, că nu își închide curtea. Păi, bă, deștepților, dintr-o pensie de 80 de euro câte cuie cumperi? Dar restul materialelor? Ați căutat pe Google să vedeți ce masiv e armăsarul? Poate concura cu succes la 100 m garduri. Deci DESPRE CE VORBIM?!

Este inadmisibil ca nemernicii să continue să facă rău, deși nu există niciun semn că ar vrea să rezolve acest caz pe cale amiabilă. Și putea fi atât simplu – strunește-ți calul și n-am nimic cu tine.

Dar când insiști și îți bați joc de munca mea, eu n-am voie să mă revolt? Eu risc să plătesc cu viața pentru că autoritățile nu știu a aplica legea corect. Pentru că depun o cerere și primesc răspuns în 30 de zile. DACĂ primesc și atunci.

Pentru că îmi arde mâncarea animalelor, arde mâncarea mea, legumele din grădină, ard acareturile mele din curte, îmi strică cultura de porumb din curte. FĂRĂ să fac eu ceva să primesc asemenea reacții.

Stimaților, când se vor lua măsuri? Când se vor opri presiunile dubioșilor, infractorilor, asupra autorităților?

Când o să trecem peste teama de a sta în curte? Când n-o să ne fie teamă că putem muri carbonizați în casă? Când o să primim răspunsuri la solicitările transmise? Când autoritățile vor fi în favoarea victimelor, nu a infractorilor?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt