Cum îți plătești dreptatea

De câte ori ai apelat la medicina de spital din sistemul de stat în ultimii, să zicem 4-6 ani? Mă refer la medicina de urgenţă, chirurgie reparatorie, neonatologie, oncologie, nutriţie şi diabetologie, urologie, dermatologie, cardiologie, ortopedie etc.?
Oamenii aceia (medicii care au ales să practice pe meleaguri autohtone) merită mai mult decât orprobiul public + din cauza a unor elemente extreme, prezentate ca la “ştirile de la ora 5”.
Mergi în spital. Vezi cu ce se confruntă medicii care se zabt pentru sănătatea altor oameni. Trăieşte cu ei o săptămână doar, vezi cu ce vicisitudini şi lipsuri tehnologice, materiale şi umane se luptă şi ce lipsuri au în practicarea medicinei aşa cum e definită în jurământul hipocratic.
Apoi scrie un comment sau un articol şi adună în jurul tău oameni care înţeleg şi vor să lupte, să se implice personal şi cu ajutoare, împreună cu comunitatea pe care o vei aduna în jurul tău, împotriva acestui sistem neomenesc, contabil, de “eficientizare a vieţii omeneşti” exprimat în cifre seci fără conţinut, fără nici o urmă de umanitate, interpretări funcţionale la nivel statistic doar.
Apoi, “count us in”! Hai să facem împreună ceva împotriva nimicniciei, împotriva unor tabele excel cu coloane umplute cu cifre.
Şi nu mă refer doar la plata impozitelor şi taxelor. Ci şi la urmărirea cu responsabilitate civică a utilizării acestor fonduri numai pentru destinaţia pentru care au fost colectate.

@liliana
Tocmai, că luăm. În limita minimă de putere pe care o avem.

Sistemul integrat de manegement care trebuie să reducă cheltuielile operaţionale nu face altceva decât să “citescă” şi să aplice legislaţia în vigoare. Nu poţi să faci nimic în plus că “geana e pe funcţiune”. Reducerile de cheltuieli, atât de necesare se fac – ca în orice sistem lipsit de perspectiva zilei de poimâine, sau de anul viitor, în conformitate cu cea mai nonmanagerială dar aplicabilă regulă de trei simplă. Cea pe care ai şi menţionat-o. Nu până de curând, dacă din secţie îţi pleca o asistentă, ca să poţi să o înlocuieşti, era musai ca încă 5 (CINCI) să fie disponibilizate sau să plece de bună voie. Iar de înlocuit nu puteai “decât” UNA. Pe prima plecată…

Să-ţi mai dau un exemplu. Nu au importanţă numele sau oraşul în care se “întâmplară trebuirle astea”. Cietşte ca pe o nuvelă. Concluziile sunt logice – fără “flotări” – şi de bun simţ, îţi aparţin în totalitate. La un spital mai mărişor – “A fost odată ca niciodată…” – o secţie a avut “cinstea” de a oferi ajutor unei personalităţi locale – nu, nu politice, ci doar să zicem uneia căreia soarta i-a pus în mâini o anumită bunăstare. Persoana respectivă doreşte să întoarcă, cumva, ceva din binele primit, şi prin prisma potenţei financiare şi a experienţei trăite, îşi exprimă dorinţa de a renova şi a dota secţia respectivă cu echipamente, paturi noi, instrumentar, consumabile etc. Meanewhile era în derulare un contract adjudecat legal de o anumită altă companie, care în perioada respectivă – din lipsă de fonduri (decontări greoaie, tergiversări etc.) stagnase mai bine de şase luni în cursul proiectului. Persaona donatoare mai sus menţionată a luat legătura cu reprezentaţii companiei ce era deja adjudecată prin procedee legale şi i-a solicitat ca să îi permită preluarea părţii referitoare la secţia respectivă, în deplinătate cu normele/ planurile impuse de etapa respectivă. Long-short story, nu s-a putut. Nu era permis de lege şi de normele impuse. Aşa că secţia respectivă a mai avut de aşteptat… Nu mai importă cât timp s-a cernut între timp şi cât a durat. Destul după părerea multora. Însă cine a suferit? Cred că-ţi dai seama şi singură.

Referitor la medicamente, decontări pe CAS, lipsa unui minim de consumabile, toate-s rezultatul unui sistem care se doreşte a fi eliminator din start tocmai a acestor nereguli – despre care vorbeşti şi tu, însă birocraţia, dezvoltarea în salturi cu foarte muţi bani a unor elemente… ăhm, elementare de control, plus dezvoltarea haotică a sistemului privat de servicii medicale a generat un prag, greu de depăşit. Pentru pacient în primul rând. Apoi pentru un sistem care şi aşa se clatină pe picioarele-i de lut. Dar şi pentru că orice început este greu şi plin de falii. Nu vreau aici să disculp pe nimeni. Dar nici să arunc cu hahat în ventilator. Lucrurile se vor cimenta la unmoment dat, cu siguranţă.
Însă ceea ce putem să facem este să devenim mai conştienţi de valoarea noastră ca oameni. Pacienţi potenţiali şi medici. Toţi plătitori de taxe CAS.
După câte ştiu pe blogul tău ai o categorie distinctă în referinţa pediatriei. Scrie. Adună alături demersului tău o comunitate. O să scriem şi mai mult şi mai mai mulţi despre subj. Odată şi odată vom putea trece de pragul acesta. Şi atunci poate vom avea posibilitatea să optăm pentru un sistem integrat privat-de stat prin care beneficiile să fie palpabile şi la îndemâna tuturor, asiguraţi privaţi sau la la CAS. Dar orice start, orice trecere de la un sistem la celălalt nu se va face peste noapte. Şi mai ales fără legi organice, clare şi indubitabile. Uneori mă gândesc cum ar fi ca întreg sistemul legislativ aplicabil să poată fi erased (ca un hard-disk) şi rescris din fundaţie corent, simplu şi fără posibilităţi de interpretare. Klar und deutlich, cum ar zice neamţul…

Şi-apăi vom avea vreme şi vom povesti istorii aducându-ne aminte de negura ce a fost. Sau poate nu o să avem ce să mai povestim, căci nu vor mai fi motive. Dar ăsta ar fi un ideal.