Ştiţi, desigur, că am prestat o colică renală de toată frumuseţea, cu dureri de alea de simţi că parcă un leşin nu ar fi o treabă foarte rea. Chiar mă gândeam să o trimit pe ea să se intereseze de unde ia nişte cloroform, să mi-l înfunde în nas şi să leşin.

Odiseea a început la 1.30 noaptea, când am simţit că deja durerile sunt insuportabile, asta în ciuda faptului că fpcusem injecţii cu nospa, scobutil, algocalmin, papaverină. Pe la 2.30 am chemat Salvarea.

A venit relativ repede, dar tipa era interesată la ce făcusem eu reacţie alergică (mi se umflase faţa cât o butie). S-a uitat, s-a învârtit, mi-a făcut un hemisuccinat, antialergic adică şi dusă a fost.

Eu, am rămas cu durerile. Apă caldă, alte injecţii, ceai, durere. Frate, peste tot durere, simţeam că înnebunesc.

Dimineaţă, hai să chemăm din nou salvarea, să mergem naibii la un spital, să vedem dacă nu e vreun pietroi mai mare sau cine ştie ce alte complicaţii, că parcă prea tare mă durea.

Chemăm a 2 salvare, desigur încă un

hemisuccinat (în paranteză fie spus, doctoriţa aia nu era bună de făcut injecţii nici la cai. când mi-a făcut injecţia, a frecat acul 5 minute de sticla medicamentului, după care pur şi simplu a lipit acul de piele şi a început să împingă uşor, până când a considerat ea că e suficient. aproape că m-a durut mai tare ca rinichiul).

Doamna medic nu era salvare de transport, ci doar de urgenţă. Îi dau telefonul, sună la dispecerat, să trimităo salvare de transport. După îndelungi parlamentări (că de ce nu avem maşină, să ne ducem noi) ni se transmite că vine salvarea.

VIne după vreo 30 de minute. M-a zdrăngănit până la urgenţă de mi-a ajuns piatra până în vârful capului. Frig înauntru ca afară, eu doar în tricou şi hanorac, că na, doar mă duceam cu maşina.

La spital, omul ne lasă acolo, deşi avea obligaţia să ne aducă înapoi acasă. I-a explicat medicului de gardă că a vorbit cu noi şi că avem cum să ajungem acasă şi la revedere. Iar medicul de gardă a zis că să ne descurcăm cu el, că nu e treaba lui.

În fine. Piatra de 5 milimetri. Medicamente. Medici stagiari care nu ştiu ce medicamente să îţi dea. Medici stagiari care nu ştiu unde sau cum se face un test alergologic. Medici.

Măcar tipa de la ecografie a fost funny când mi-a zis să spun bogdaproste, că dacă era o piatră de 4 kilograme? Bănuiesc că avea ceva reminiscenţe de la vreo naştere neplăcută.

Acum stau cu bucile strânse şi aştept cu teroare să mă ia din nou durerea, că piatra încă nu am eliminat-o.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.