Părinţi tâmpiţi în parc

Astea-s dovezi că educația permanentă pe care o preaslăvesc unii în ziua de azi nu există, sau nu e făcută cum trebuie. Încearcă să explici unui părinte care încă mai crede că “bătaia e ruptă din rai” cum se educă un copil, și cel mai “cuminte” răspuns pe care-l poți primi e “nu mă înveți tu pe mine cum să-mi cresc copchilul”…

De vindecat ne vom vindeca, dar trebuie să mai treacă vreo câteva generații. Părerea mea 🙂

Copiii de azi, pacienţii de mâine
debine.blogspot.com/2011/06/si-bunicii-spun-prostii.html

Parcă ar merge castrat tot poporul.

Mentalitatile in Romania vor imbolnavi multe generatii viitoare.Nu stiu daca psihologii pot sa inlocuiasca ideile,dar cu siguranta un gest extrem de spalare a creierelor ar fi mult mai util.Tara asta si oamenii ei nu-si revin decat dupa intamplari apocaliptice.

Io mor pe ăia cărora le e tîrşă să-şi alinte copiii. Să zică şi ei vreun dragu mamii, vreun puiuţ, vreo păpuşă mică.
Îi aud: Excelent, Cornelius! – către o gîgîlice de nici doi ani!
Da’ ce-are, frate: te pupă mama, Corneluş??
Ăştia n-au copii, au parteneri de team-building!

asta inseamnca ca inca vreo 2 generatii probabil vor mai avea astfel de exmeple, din pacate…..pe mine ma amuza si : nu pune mana ca e caca, cand de fapt poate acel caca e de fapt ceva de mancare, dar ei ii e lene sau nu stie sa ii explice copilului ca nu e tocmai bine sa puna mana .am o nepotica care, intr-o fractiune de secunda lua o guma de pe jos si ….direct in gura cu ea 🙁

scz e prea de dim sa ma exprim…am vz ca am facut niste greseli :D, de fapt…..de fapt

Apropo de “Te dau la tigani”….eram intr-o seara intr-un magazin, la casa. in spatele meu un tiganus decent imbracat, genul acela de tigan de care chiar nu trebuie sa iti fie frica sau sa il judeci. Dupa noi apare un tata cu o fetita, fetita care cand il vede pe “subiect”, a luat-o la fuga strigand si plangand ca ea nu vrea sa fie data la tigan. Tats-o radea, tiganul radea si el mai cu jumatate de gura asa, dar i-a spus macar la fata ca nu are de gand sa o ia ca el a venit doar sa cumpere paine, dar degeaba pentru ca plansul nu s-a oprit pana nu a iesit omul din magazin. Acum nu pot numai sa-mi inchipui in ce hal a fost maltratat sufletul unui copil de a ajuns sa reactioneze astfel….

Las’ ca se face Robin mare si nu o sa vrea sa lase medicul sa-i faca injectie bunicii, chiar daca o avea nevoie…

pai asa sunt parintii in ziua de azi! toti ii cearta pe copii doar daca au si ei ceva de pierdut, cum ar fii timp sau bani.

Mda…am uitat mucurile de tigara.

dupa ce am citit toate comentariile am ajuns la concluzia ca multi adulti sufera de lipsa de memorie in Romania (cu un singur R, maestre! 😀 )
si zic asta pentru ca, nu stiu cum se face dar eu cumva empatizez cu copiii mei + ca de foarte multe ori orice fac, zic, imi trezeste amintiri si-i inteleg perfect.
copiii mici sunt dificili, e foarte adevarat, si trebuie multa rabdare (si tutun) in drumul lung al educarii lor, dar merita fiecare secunda de efort, merita dupa ce le-ai spus “scuza-ma sau iarta-ma” cand ai gresit fata de ei sa incepi sa auzi la un moment dat asta de la ei venind natural, merita dupa ce ii rogi sa “te ajute cu ceva” si le multumesti apoi sa-i auzi vorbind politicos si ca stiu sa foloseasca cuvintele astea magice care fac minuni in relatiile dintre oameni.
copiii mici sunt foarte curiosi si asta e absolut normal, face parte din dezvoltare, de asta si trebuie sa fim pe faza pentru ca in acelasi timp nu au simtul pericolului, deci “nu ai voie acolo” trebuie urmat de o explicatie simpla pe intelesul lor (cand sunt prea mici nu inteleg si situatia se repeta, sau pur si simplu forteaza limita autoritatii parintilor, trebuie rabdare) , iar daca s-au lovit si plang, trebuie luati in brate, linistiti, si sa le explici exact atunci de ce s-a intamplat asta. ei inteleg mai mult decat credem noi.
copiii pana invata sa mearga bine cad de multe ori, si cu cat mersul se dezvolta cu atat vor fi mai rapizi si cazaturile vor fi mai dure, cand parintele va reactiona incurajator gen “acum sus! si dupa ce s-a ridicat in picioare singur “bravo!”” copilul va capata mai repede incredere in el.
copiii stiu sa ceara ce au nevoie si ce vor, deci daca le e foame, mananca, daca le e sete, beau, daca le e frig, se imbraca, daca le e cald, se dezbraca, (iar cand sunt prea mici sa le ceara, plang, daca nu plang sunt ok), faptul ca noi, adultii suntem mult mai sedentari si copiii sunt plini de energie, in continua miscare ar trebui sa ne explice de ce refuza 3 straturi de pulovere la 17C.
nu sunt tampiti.
copiii au mereu dorinte, sa le cumperi ceva, sa mearga undeva, asta ar trebui sa fie moneda de schimb contra comportamentului frumos (sa nu sparga/strice/rupa/loveasca intentionat) si nu amenintarile absurde.
iar daca le-am promis ceva, trebuie sa ne tinem de cuvant, de aici si atentia cand promitem ceva sa fim siguri ca se poate. altfel ii dezamagesti.
copiii ii copiaza pe parinti in toate, sunt varianta lor in miniatura si nu ei sunt de blamat daca se comporta mitocaneste ci cei care ii cresc.
in concluzie trebuie respectati inca de la inceput, sunt niste fiinte umane care vor creste si vor pastra cu ei intipariti bine primii ani din copilarie cu tot ce presupune asta.