Știți ce am reținut eu, ca idee principală, din diatriba asta ineptă? Că o companie nu e interesată de rezultate, este interesată de orele de muncă depuse de angajat.
Întâmplător, am lucrat, în vremuri imemoriale, în companii de genul acesta. Firme unde trebuia să te prefaci că ai ceva de făcut, în orice moment, pentru că altfel, era clar, nu munceai. Chiar dacă îți terminai treaba, chiar dacă erai cel mai productiv, managerii trebuiau să vadă o activitate febrilă, tot timpul, altfel nu era în regulă, NU DEPUNEAI ORE MUNCĂ.

Uite, păcălici ca ăsta trebuie să dispară din societate, pentru a putea să devenim, cât de cât, normali. Cu speranța că generația asta obosită a educat cât mai puțini oameni după chipul și asemănarea ei. Și, în câteva generații ulterioare, putem să începem să ne gândim că avansăm puțin.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur