Chestia asta cu optimizarea pentru motoarele de căutare și aglomerarea spațiului vizual al cititorului deja a atins cote ce frizează ridicolul. Se uită total faptul că rromânul ăla intră pe situl tău să citească ultimele aberații pe care le-ai scos si se pedalează pe orice altceva.

Ultima găselniță este să îți îndeși imediat sub text sau înaintea textului, sau sub titlu, toate icoanele posibile de rețele sociale. Înainte era cu votează-mă pe Digg, reddit și altele. Acum e cu facebuchează-mă, twiterește-mă, linkdinește-mă, xinghează-mă și tot așa.

Desigur, trebuie să aflu și cine a scris acel post, eventual cu o poză mare și o mică descriere. Asta deși e un blog personal, cu un singur autor. Teoretic știu pe cine citesc, nu? Iar dacă nu știu, poți pune un link către o pagină externă, nu trebuie să aflu eu, după fiecare articol sau titlu de articol că acest articol a fost scris de Vasilică Țurțurel și are 38 de afișări în 24 de ore. După care avem vreo 20 de posturi relaționate, ba cu poză, ba cu link spre twitter sau facebook. Iar la final, mai avem încă o dată clasicul dacă ți-a plăcut acest articol, trimite-l prietenilor tăi pe mail, twitter, facebook, etc.

A, și să nu uităm de acel minunat plugin care îți face puf în față când intri pe pagină și îți zice Bine ai venit cititorule. Dacă e prima oară când ești aici, abonează-te la blog p reader, sau email. Sau pe twitter. Sau pe Digg. Sau pe mama.

Și totuși traficul nu crește, nici așa.
Asta nu dă de gândit nimănui?

Prea mulți experți în SEO, SEM, SPERM, SEC, SECS și alte SE-uri și tot mai puțini oameni care au interesul să și gândească puțin.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.