Contul meu
Forumul Român pentru Obezitate (FORO) a lansat marți o Coaliție Națională pentru Combaterea Obezității și a propus recunoașterea obezității ca boală cronică în România și stabilirea unor politici de sănătate care urmăresc prevenirea acesteia, potrivit unui comunicat de presă transmis de organizație.
Fiți serioși, glumeam, obezitatea doar declanșează boli, în rest, nu e o boală, este lene și porcism. Nu există schelete cu oase late.
Sunt doar curios de ceva. Oamenii ăștia din Forumul Român pentru Obezitate, care vor, de fapt, să primească bani de la guvern, pentru diverse acțiuni de conștientizare, adică bani de amante, sunt toți grași? Bă, dar grași, OBEZI, nu așa, glumițe? Că altfel nu are sens.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Dar de ce purta slip? Oricum era totul ascuns de falduri
NOU
Si daca nu era ascuns, tot nu cred ca prezenta interes
NOU
Pt ca cei interesati sa stie unde sa o f..a!
NOU
Alcoolismul o fi o boala sau tot o lene?
NOU
Ce forma ciudata are zici ca seamana cu Gelu Duminica.
NOU
Nu este o boala, dar nu este nici lene.
Și că să începem cu începutul din punct de vedere medical ești obez atunci când IMC (indicele de masa corporală) este de la 30 in sus.
In mod concret:
-un bărbat de 1,81 m care are 101 kg este obez;
-un bărbat de 1,70 m care are 88 de kg este obez.
Statistic cam o treime din români sunt obezi, o treime supraponderali și doar o treime se încadrează în greutatea normala.
Este foarte simplu că societate sa pui mâncare peste tot, să pui zahar sau alti indulcitori in 80-90 % din alimente și apoi să spui că oamenii care mănâncă sunt de vina că sunt grași.
Ia sa facem ca la țigări și să fie zaharul 500 de lei kg iar taxa să fie valabilă la orice îndulcitor – oare oamenii peste 5 ani ar fi la fel de grași ?
NOU
s-ar gasi zahar fara timbru in bazar!
o solutie administrativa mai sigura ar fi legarea costurilor cu asigurarile de sanatate de IMC-ul fiecarei persoane.
NOU
Cat timp fastfood-ul este ieftin, da.
NOU
Am 1.73. Toata viata mea m-am invartit undeva intre 50/55kg. Mananc orice, oricand, pur si simplu asta este greutatea mea. Chiar crezi ca raspunsul este dat de taxe noi?
NOU
Una e sa ai pana la 10-15kg in plus (la barbati si pana la 10kg la femei) si cu totul altceva e sa ai sute de kg in plus si sa fi in categoria de obezitate morbida. Vaca din video are cu vreo 200 kg in plus fata de greutatea normala.
Cand deja si lucruri simple devin o corvoada ar fi timpul sa nu mai bagi in tine ca intr-o batoza.
NOU
@Cristi
Fara zahăr nu ar putea exista fast-foodul în forma de astăzi – pîinea din hamburger este moale pentru că are zahăr, sosurile sunt bune pentru că au zahăr (da, chiar și ketchup-ul picant are zahăr), mustarul are zahăr, la castraveții in oțet se pune zahăr și așa mai departe.
Ca să nu mai vorbim că aluatul de pizza are zahăr, covrigii au zahăr și multe alte produse.
@Chris06
Este foarte bine că ai 50-55 kg la o înălțime de 1,73, deși mănânci orice.
Ințeleg perfect și modul tău de a pune problema – hei, eu am sub greutatea normală deși mănânc orice, deci dacă 2/3 din romani sunt supraponderali sau obezi sigur gresesc ei ceva, se poate foarte simplu să mănânci orice și nu te îngrași – uitați-vă la mine !
Exact acesta este motivul pentru care atăt de mulți oameni sunt supraponderali sau obezi – pentru că minimizăm problema, o facem ceva așa banal
– vai, dar este atât de simplu să slăbești – pur și simplu mănânci ORICE și ai 50-55 de kg la 1,73 m.
-vai, dar cum să punem o taxă pentru zahăr, cum să măncăm dulce mai rar, nu se poate așa ceva
NOU
@Mirel, chiar este simplu. Te menții în deficit caloric ușor, fără a te înfometa ca schivnicu-n pustie, faci mai multă mișcare. Atât și nimic mai mult. Și cu cap, o iei treptat, nu încerci să alergi scări dacă la datele fizice îți adaugă și diametrul, altfel adio genunchi.
Majoritatea o dau în bară din lipsă de voință, alergarea după efecte rapide/scurtături minune, lipsă de sinceritate cu ei înșiși (dacă mergi 5 km și balotezi după două pizza extra largi, să fii sănătos) și subestimarea gravă a cât bagă în ei („vai, dar era doar o felie de tort și o cola, câte calorii puteau să aibă” ).
NOU
@ Peredhil
Raspuns scurt: Du-te baaaa…
Raspuns lung: @Mirel are dreptate la toate cele 3 comentarii. Si eu pot sa am aceeasi logica mirobolanta ca si Chris, dar pe invers. Dar da, undeva trebuie sa te uiti in oglinda si sa zici prietene, daca trebuie toata viata sa mananc pui fiert cu broccoli si sa beau 4 litri de apa pe zi atunci aia e, in nici un caz nu pot sa ajung in halul ala
NOU
@Peredhil
Cum spuneam – exact acesta este motivul pentru care atăt de mulți oameni sunt supraponderali sau obezi – pentru că minimizăm problema, o facem ceva așa banal – deci ”chiar este simplu. Te menții în deficit caloric ușor, fără a te înfometa ca schivnicu-n pustie, faci mai multă mișcare. Atât și nimic mai mult.”
Și ce facem cu copiii de 10 ani care ies de la școală, cărora evident că le place gustul de dulce și văd dulciuri PESTE TOT, pentru că efectiv în orașele mari nu știu dacă apuci să mergi 50 de m și este un chioșc, o covrigărie, o patiserie.
Dacă este să comparăm cu fumatul – chiar este simplu, nu fumezi, faci mai multă mișcare și gata.
Dar ce să vezi – asta NU A MERS și s-au pus taxe la țigări, s-a interzis fumatul în diverse locuri, s-au interzis reclamele la țigări, copii până în 18 ani nu au voie să cumpere țigări etc.
În momentul în care două treimi din populația țării este obeză sau supraponderală înseamnă că e greu să slăbești, că dacă ar fi ușor nu era nimeni obez sau supraponderal. Evident că omul care mănâncă are o parte din vină, că nu este hrănit cu forța, dar hai să facem ca la țigări – nu să interzicem, doar să facem dulciurile mai greu accesibile – să nu mai coste 5 lei o sticlă de 2 litri de suc, ci 50, să nu mai coste 4 lei un strudel ci 30 de lei – și ia să vedem peste 5 ani cum sunt oamenii dacă nu mai au așa usor acces la dulciuri.
NOU
@ Ensi textele cu pui fiert și broccoli sunt valabile pentru cei de vor un procent de grăsime sub 10 % menținut constant și chiar și atunci mai sunt alternative. Dar nu, noi nu putem alerga 5 km sau facem ca foalele dacă s-a stricat liftul, în schimb avem țintă cine știe ce corp de culturist, vedem că necesită un regim foarte strict și dăm dracului toată ideea. Bun așa, nuanțele sunt un moft oricum.
@Mirel poate statul să facă pe dracu-n patru. Dacă nu e voință individuală (și educație, plus exemplul părinților, dacă ai adus vorba de copii), degeaba. Vezi cum funcționează interdicțiile în general. Din câte știu alcoolul nu se vindea minorilor nici pe vremea când eram puștan, asta nu ne împiedica să ne facem franjuri. Faci ștrudelul 50 de lei? Trebuie să scumpești zahărul și mierea, altfel lumea face acasă, eventual dă și pe sub mână. Mult succes pe calea asta.
Că ai pomenit fumatul. Factorul principal e voința, ce o poți ajuta cu diverse alte metode. Și asta ți-o zice cineva care a trecut instant de la băgat și câte două pachete la o noapte de chef, la 0. Și oprit și răchia, că dacă tot mai curățăm organismul, măcar s-o facem ca la carte. Pe principiul, ori sunt bărbat, ori cârpă, n-au ajuns să mă conducă tutunul și băutura. Inițial decis o pauză de 6 luni, prelungit până acum la 4 ani pentru că-mi place mai mult cum mă simt. La un moment dat, o să mai consum ceva bere sau vin, dar bețivăneala ca la carte e capitol arhivat. Nu mă face mai deștept, nu mă face special, e doar un sentiment ok faptul că îmi pot controla viciile. Repet, chestie de alegere. Da, știu, exemplul personal e irelevant. În fine.
E decizia fiecăruia dacă vrea să slăbească, să se lase de fumat, alcool, sau mai știu eu ce. Metodele de ajutor sunt doar atât, ajutor. Efortul principal ține de voință, dacă lipsește asta, poți încerca mama dietelor, tratamentelor sau pastilelor minune. Cei care vor cu adevărat, încearcă, eșuează poate, încearcă din nou. Ceilalți caută diverse scuze, iar multe studii le oferă aceste scuze pe tavă. Sună mult mai bine când ți se zice că factori externi sunt vinovați de starea ta actuală.
Ca încheiere, n-am nici cel mai mic interes să te conving pe tine, sau pe oricine altcineva. Eu prefer să-mi trăiesc viața știind că pot modifica suficiente chestii în ea, atât timp cât fac un efort adecvat în sensul acesta. Poate nu din prima, poate nu din a doua, dar se poate. Dacă alții preferă să blameze orice altceva decât figura aia de se strâmbă la ei din oglindă dimineața, pe timpul lor pot trăi exact cum vor.
NOU
Nu cred că funcționează reglementarea prin lege/restricționarea vreunui produs dăunător. Oamenii găsesc metode de a ocoli restricțiile, demonstrat cu prohibiția la alcool din US. Se poate baga taxa uriașă pe zahar, țigări, etc. Rezultat? Va fi mai greu de traficat zahar, că are densitate mare fata de țigări și nu prea merge cu drona peste graniță. Se poate incerca prin lege restricționarea cantității de zahar din prăjituri, pîine, etc. Poate că va merge un pic, la unii, dar sunt convins că vor fi destui care merg acasă cu gogoașa și o înmoaie în zahar, să aibă gust. Cred că se reglementează de la sine, obezii degenerează, fac copii greu, tot obezi, dispar. Selecție naturală, plm. Fumătorii la fel. Capacitate pulmonara scăzută, copii debili.
NOU
Prin tarile spre care ne tot uitam noi si zicem ca au apa calda, obezitatea este considerata ori boala, ori o conditie multifactoriala complexa. Multifactoriala insemnand cauzata de o combinatie de factori, incepand cu bagajul genetic, clasa sociala, situatia economica, hormoni, mediul de viata, programul impus de ocupatia profesionala, sanatate mentala, stilul de viata etc. etc.
S-au facut deja prea multe studii care arata ca nu e vorba de lene, si mai ales ca impactul personal si intentionat individual e limitat. Adica aia slabi, nu sunt slabi (doar pentru ca) sunt ei super mega perfecti si ambitiosi, in marea majoritate a cazurilor. Si mai ales, ca nu ajuta fix pe nimeni ideea asta a grasului lenes.
Toate astea de mai sus neinsemnand ca tre’ sa fim sedentari si sa mancam toate gunoaiele care sunt promovate agresiv peste tot. Doar ca putem sa recunoastem ca era mai usor sa fii slab cand luai paine pe cartela sau o faceai cu mana ta dupa ce macinai graul.
NOU
„nu e vorba de lene, si mai ales ca impactul personal si intentionat individual e limitat”
Așa de limitat că e plin You Tube de povești ale unor obezi ce ,cu suficientă voință, dietă cu cap și program de exerciții au ajuns la un fizic mai mult decât decent. Tendința asta a reducerii impactului personal combinată cu inducerea unor idei de genul „body positivity” e aiurea tare. Body positivity e când te naști cu o infirmitate, sau ai un accident, și lupți pentru a duce o viață normală. Nu când bagi în tine cât o divizie de somalezi, te miști de pe canapea în bucătărie și retur și apoi zici că „vai, glanda…”.
Și nu, impactul personal e fundamental. E viața ta, TU alegi să mănânci mult peste ce are nevoie organismul, să fii sedentar, să fumezi ca turcul sau să bei ca rusul. Tot TU poți să alegi să n-o mai faci. Cultivarea voinței, în loc de pasivitate justificată prin falsa premiză a impactului personal extrem de limitat, dă rezultate mai bune. Nu te obligă nimeni să duci o viață activă sau să nu fii obez, dar nu da vina pe alții dacă nu-ți convine.
(bineînțeles, persoana a doua e folosită la modul generic aici, de dragul discuției)
NOU
Dieta e mult mai importanta decat miscarea, proportia e cam de 80% dieta si doar 20% miscare pt o greutate optima.
Daca bagi 5-6 meniuri de la mc/kfc pe zi, oricata miscare ai face garantat in cativa ani ajungi la obezitate morbida in schimb daca mananci sanatos (nu doar fara zahar, orice contine ulei e o bomba calorica) si nu faci miscare cel mult vei avea cateva kg in plus.
America e campioana la obezitate pt ca ei au inventat mancarea gen fast-food nesanatoasa si bogata de calorii goale (cele care te satura doar pt un timp scurt).
NOU
am incercat eu sa ma uit la video ca sa nu va uitati voi, dar am dat scroll dupa 1,1 secunde, ca tocmai mancasem!
NOU
M-a luat glanda doar privind video-ul…
NOU
Traim intr-o lume in care daca esti overweight, medicul iti da “reteta” pentru slabit, desi ai o afectiune clara, doar mai vizibila/nasoala din cauza greutatii.
Traim intr-o lume care daca esti slab esti prea slab, daca esti gras esti prea gras.
Traim intr-o lume in care mancatul unei salate inseamna ca unchiu Relu o sa rada de tine ca “mananci mancarea la iepuri”. “Sper ca e salata pentru aia 10 mici de pe gratar” citeam un comentariu la postarea unui cuplu care (intamplator) sunt vegani fara sa anunte tot poporul.
Traim in tara in care, la o nunta de 5 ore, ai 4 feluri de mancare si tort pe masa.
Traim intr-o lume in care te duci cu dulciuri la copiii cunoscutilor, “ca nu stii ce sa le iei” si nu ai minimul de educatie sa le dai parintilor.
Traim in tara in care se alearga dupa toddler/copil mic cu stickuri, pufuleti si banane in parc, in loc sa ii lase sa zburde.
Traim in tara in care, copilul scolar, nu mai are timp de sport, recreatie si miscare libera pentru ca are zeci de pagini de teme.
Traim in tara in care anxietatea, neurodivergenta, depresia, sunt tratate cu “hai, ma, ca esti bine, nu te mai vaita”.
Traim viata lui “ia cu paine”, “mananca tot” si multe alte fraze datatoare de obiceiuri.
Nu suntem educati referitor la mancatul emotional. Nu exista acces facil la psihologi prin CAS!
Obezitatea este rezultatul a unor boli psihice, a unor depresii, a unor greseli culinare dobandite si duse la extrem. Obezitatea e corelata cu lipsa unei educatii. E o boala “prin alianta”. Cine ajunge la obezitate morbida trebuie tratat la caput, apoi la corp. Madam din clip are nevoie de ajutor, nu de judecata pt alegerea costumului de baie.
NOU
Ia băgați un IMC să vedeți câti aveți lene și porcism
Link calculator www.cdt-babes.ro/articole/indicele-de-masa-corporala-imc.php
NOU
Am imc aproape de limita cu obezitatea morbida acum.
Am slabit 6 kile in ultima luna.
Mananc cu tracker de calorii.
Merg la sala.
Am analizele absolut blana, cortizolul e sanie, atat. In restu sunt cu toate intre indicii de normalitate.
Stii ce nu ma defineste? Lenea si porcismul.
Stii ce ma definea, “past tense”. Mancatul emotional, doliul neprocesat de 6 ani, saracia lucie prin care am trecut in anii 2012-2015 si care mi-a imprimat obiceiuri gresite, de comfort food, depreisa dupa pierderea subita a jobului. Frica de a fi judecata la sala. Teama ca oameni ca tine vor judeca oamenii ca mine dupa aspect si vor ignora ca sunt si om sub grasime.
Pana nu m-am vindecat de mancatul emotional si scos din viata oamenii care judeca dupa aparente, nu s-a intamplat nimic notabil.
Sper din suflet ca nu iti judeci si apropiatii dupa rezultatele din link.
NOU
Deci tot victima e de vină
NOU
Proverbele 23:2, vechiul testament
pune-ți un cuțit în gât, dacă ești prea lacom.
NOU
Eclesiastul 3:13
“… dar și faptul că un om mănâncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.” – cu drag, obezele din film /s
NOU
Jordan peterson comentează pe twitter opinia personală despre o tipă de 110kg/1.8 m, asiatică (dați-vă seama că asiaticii sunt mai slabi în general) spune că Im sorry, I dont find her beautiful, rezultatul a fost că l-au înjurat și jignit o grămadă, majoritatea femei, feministe proaste.
NOU
Toata vietisoara mea i-am invidiat pe aia care pot manca oricat, orice si oricand fara sa se ingrase. Si am cunoscut astfel de specimene. Numai ce-mi vine fix acum in minte, o fata cu care am fost vecin de birou vreo 5-6 ani. Bai frate, o clipa nu-i statea gura! Si nu la vorbit ma refer, la mestecat. Orice, avea non-stop toate buzunarele, geanta si sertarele pline: bomboane, biscuiti, napolitane, covrigi, pufuleti, chipsuri …, de mese, ce sa mai vorbim, vreo 4 in 8 ore. Si de-alea serioase, cu feluri, desert … .Treceam prin fata biroului ei: ce faci, Ana? Mananc! O intalneam pe vreun hol, o intrebam ceva, se uita la mine mestecand si avea si un gest dragut, asa, imi punea palma pe piept, adica “stai asa, ca-ti spun, numai sa inghit biscuitele”. Sport sau mai stiu eu ce activitate fizica, ioc! Si nici un gram mai mult decat trebuie. Din ficati o urau toate basoaldele care se infometau pana la lesin si tot se revarsau peste blugi. Daca n-ar fi fost o scumpete de fata, probabil as fi urat-o si eu. Sunt o combinatie nefericita de gurmand si gurmet si, la 45 de ani, nu stiu de ce mai am inca pretentia sa arat cat de cat bine. Dar orice mananc, se lipeste. Cu super-glue, nu asa! Si nu la modul fericit, oleaca de burta, acolo, nu! Pe solduri, pe buci, pe piept, pe zona lombara …, zici ca-s o vadana resemnata intre tava cu friptura si oala cu sarmale. Din punctul asta de vedere, singura perioada fericita a vietii mele a fost cand, dupa vreo 2 ani jumate de sala, cu 5-6 antrenamente serioase pe saptamana, ajunsesem sa pot manca fix asa, orice, oricat si oricand, ca tot masa musculara se punea, nici urma de grasime. Veneam uneori si dupa zece seara de la sala si radeam tot de prin bucatarie. Sau ma opream la vreun restaurant, pizzerie, ceva pe drum si le faceam alora curatenie prin oale. Eh …, ce vremuri … ! De unde dracu’ sa mai iau tonusul de-atunci? Ca, de fapt, asta-i problema, nu timpul, nici treaba. E vorba de o stare de spirit pe care, probabil, toti o avem la o anumita varsta si din care mai gasim dupa aceea, uneori, firimituri. Daca le mai gasim. Asa ca, sa-l vedeti pe Mache, saracu’, dupa ce-si palpeaza suncile in cate-o dimineata, la dus, cum trece pe regim de fulgi de porumb cu Pepsi Max (btw, aia cu reclama, ca are acelasi gust: hai sictir, ba!), pufuleti cu iaurt degresat, matzah ovreiesc cu ceai negru sau alte jalnice combinatiuni. Seara, un mar, in caz de lesin. Masina ramane acasa, ca la dus, oricum fac mai putin cu metroul, iar la intors, sunt numai vreo 4 kilometri jumate pe jos, noroc c-a pus primaria banci, din loc in loc, sa am unde ma gandi la Ana, manca-i-as metabolismul ei … . Si viata devine plictisitor de trista si parca n-am chef de nimic, dupa cateva zile dispare si pofta, apoi si foamea, si se instaleaza o lancezeala generala si afumata, ca tigarile nu ingrasa iar cancerul cica slabeste.
NOU
Hai Mache, hai ca poti, la sala cu tine.
NOU
Atat timp cat depresia este o boala si nu este doar “figuri de Buftea”, probabil ca si obezitatea este. Atat timp cat oameni care au 130 de kile tin regim, merg la sala si nu pot slabi sa aunga la 80 probabil ca e o problema medicala
NOU
Nu contează ce mănânci doar cat mănânci.
Și la fel sportul e necesar.
Eu merg pe principiul sa declaram comoditatea cea mai gravă boala a secolului 21.
NOU
Obezitatea este consecință a unui dezechilibru metabolic (în care rolul normal de depozit al țesutului adipos devine exagerat). Poți sa o privești ca boala, sau ca factor/indicator de risc pentru alte boli – inclusiv diabetul ca tot este la moda discuția despre el. Oricum o dai, nu e de bine
NOU
„O știu” pe femeia asta cu forme ciudate. A crescut în sărăcie, cu o mamă care nu știa s-o aline decît cu mîncare. Era obeză din copilăria mică. La maturitate, cu doi copii, a rămas șomeră și-a ajuns homeless. A cunoscut un bărbat, s-au amorezat, el și-a asumat rolul de tată al copiilor ei, viața lor împreună a fost bună pînă cînd el a murit de cancer, iar ea a căzut în depresie și s-a apucat de mîncat orice, oricînd. Zbang, ultimul grad de obezitate morbidă. Împreună cu prietena ei din copilărie (apare în clip), încearcă să-și repare greșelile din trecut, să slăbească, să fie niște oameni mai buni. Expunerea asta în public poate n-o fi cea mai bună variantă, dar operațiile bariatrice și mai ales decupările ulterioare de piele nu-s la îndemîna oricui.
E o emisiune cu tot felul de obezi. Unii sînt niște loaze care pretind și bat din picior, alții sînt oameni cumsecade ajunși în situații fără ieșire, recunosc că-i vina lor, dar încearcă să se răscumpere, să fie părinți mai buni, soți mai buni, cetățeni mai buni. Mulți au fost abuzați serios la viața lor, care din prea multă ură, care din prea multă iubire (cazul copiilor îndopați cu mîncare). Aproape toți au fost obezi în copilărie, perioada cînd se stabilește numărul de celule adipoase. Și, în orice caz, toți sînt în emisiunea asta pentru că s-au pus pe treabă.