Oare cum puteam trăi pe vremea când răspundeai la telefon fără să știi cine sună, pentru că nu exista caller id?
Sau când pentru un telefon interurban, mergeai și făceai programare la palatul telefoanelor. Aaalo, Suceava, vorbiți??
Când ne programam întânirile din timp, nu de genul Sună-mă când ajungi, că ies în 5.
Când GPS-ul era doar o hartă, extrem de scumpă, cumpărată dintr-o benzinărie.
Când, dacă îi dădeai un număr unei fete, însemna că îi scrii numărul tău de telefon pe o hârtie.
Când stylus era denumirea unui cui folosit de sclavii sumerieni.
Când veverița și pisica însemnau doar animaluțe, nu un organ sexual. Sau pruna, pentru prietenii ardeleni.*
Când coaie însemna o parte a unui aparat genital masculin, nu prietenul tău cel mai bun.
Când femeile existau în carne și oase, nu sub formă de gigabyti.
Când cizmele înalte de piele neagră le purtau pădurarii, să nu îi muște veverițele.
Când o canapea neagră de piele, într-un colț însemna o canapea neagră, într-un colț.
Când vampirii din filme sugeau sânge…
Când capră era un joc sau un animal, nu o poziție.
Când SMS însemna Să Mă Sugi.
Când, în loc de font de 4 pe telefon, scriai 2 zile la o copiuță, timp în care învățai lecția, după care te enervai că ai muncit degeaba.
Când RIC era cea mai tare chestie pe care o putea avea cineva.
Când carbidul era marfă de contrabandă.
Când telecomanda televizorului alb-negru era un băț lung de…câți metri aveai tu de la canapea până la tv.
Când troll era un animal mitologic sau un autobuz cu bețe în vârf.
Când hairstyliștii erau coafeze.
Când fizic nu aveai cum să iei telefonul la bere cu băieții.
Când…hai, mai completați și voi. Doar să nu veniți cu alea gen ce copilărie minunată am avut noi că dădeam cu cornete, că mi-e acru de subiect. Am fost și adulți tineri, nu doar copii.
PS: Acest text a fost formatat în mod special pentru a putea fi furat ușor de domnul Buzdugan.
NOU
Mergeam la discoteca nu la club.
Mergeam in InternetCafe sa ne jucam in retea.
NOU
Care era diferenta dintre discoteca si club? In discoteca erau manele? Cel putin acum asa e ..
NOU
club era ala unde jucai sah
NOU
– cand sa ceri prietenia unei fete era cea mai tare chestie.
– cand la majorat mergea lumea si se distra, nu sa mergi cu plicul ca la nunta (asa e azi, daca nu stiti)
– cand jocurile pe calculator erau asa putine incat stateai si le terminai pentru ca nu aveai altele, si cele care erau erau foarte bune.
– cand nu conta ce brand sunt hainele de pe tine.
si nu in ultimul rand,
– cand duminica se ia pranzul in familie.
NOU
ultima parte – still doing it .
NOU
cand trebuia sa faci laba pe reviste unguresti. nu miscare, nu scenariu. imaginatie pura.
NOU
… ce amintiri … OKM parca, nu? 🙂
NOU
Trăiască OKM…
NOU
Pentru cineva din afara fenomenului, si complet off-topic, spanac si alde alții mai comentează aici si prin împrejurimi pentru a-si genera trafic pentru blogurile personale, sau doar vor sa își expună părerile? Mulțumesc!
NOU
– cand invitai o fata la o înghetată era doar o înghetată,si nu o aluzie sexuala
– cand scoteai o fata in oras neaparat o aduceai la maxim 11 inapoi, ca aveai de-a face cu tasu’.
– cand pe BomfunkMC simteau muzica
-cand de-abia la a 3 intalnire prindeai tupeu sa-I pui mana pe fund.
– cand un suc brifcor erai cel mai tare
– cand pupatul pe obraz iti cafea fiori.
-cand expresia “ne futem si noi” nu exista
NOU
Scuze ptr greseli.tehnologia asta:) ah,si scriu din club,canta o manea de la Akcent
NOU
– când mergeam în cluburi fără telefon :))))))))
NOU
-cand scriai in oracol, nu postai pe wall
-cand swarm-ul era: ne vedem maine la rond
-cand intalnirile se stabileau cam asa: si eu vin saptamana viitoare in Costinesti, ne vedem joi la 7 la Obelisc
NOU
Eu inca mai am oracolul 🙂
NOU
la 7 la obelisc cu toții :))
NOU
Dacă tot ai pomenit de RIC mi-am adus aminte şi de inegalabila galenă legată la calorifer. Tehnologie nu glumă. 🙂
NOU
nu stiu cine te-a mintit cu “pruna” dar nu se foloseste la noi asa ceva.
fofo da, dar nu vroiam sa iti fac masina de ras…
NOU
ba parol, ardeleancă născută la Brașov, părinții de lângă Zalău. Se zice “prună”.
NOU
Are vreo legătură cu țuica aia Două Prune? sau e doar o fantezie de-a mea la ora asta :)))
NOU
“Ochii lui Dobrin” nea Ilie…. Parcă, nu?
O tempora….
NOU
Așa-i zicea, doar că auzind ce-nseamnă prună pe la miki, îmi imaginez ce pr0n era prin bodegă; aici îți trebuie accent ardelenesc pe diftongul ascendent “oa” astfel încât el devine un o cu puține semne de a.
– Am lins doauă prune asară…
– La sfert sau la 50?
– Toată, toată, doară mă respect!
NOU
Cand amusinam toti baietii din clasa pe langa masa cu fursecuri si lada de brifcor, la lunarele “serate cultural-distractive”” din liceul ceausist, ne(prea)indraznind sa invitam gagicile la dans.
NOU
– cand “vino la mine la masa” insemna ca ea gatea mancarea, nu ca va comanda mancare acasa pe care o platesti tu
– cand femeie emancipata insemna fusta deasupra genunchilor si care nu credea ca daca o da si la altii ramane fara ea
– cand sex in vama insemna sex in vama, nu masina de +20000 euro
– cand iaurt insemna iaurt, nu un aracet valabil 2 luni intr-un pahar de plastic
– cand bataia era bataie baieteasca, nu ca acum cand iti trage orice uscat 2 bile in cap sau un jet de spray in ochi
– cand p*8#a arata a p*%#a (mai avea si par), nu ca acum – ca o tartita de pui de la gostat: cheala, neteda si cu o gaura
– cand “nu-mi permit masina” insemna ca nu aveai bani de masina, nu de benzina
– cand “femeie visatoare” insemna ca o arzi daca ii scrii 3 poezii, nu ca ea viseaza la cine nu s-ar uita la ea niciodata si ajunge singura la 35 ani
NOU
dă-te-n grijania soacră-tii, că de când te-am citit am flash-uri cu târtița de la gostat :))))
NOU
Cand lasai un biletel fetei preferate .
Cand pentru a te adresa unei fete faceai mai intai repetitii .
Cand nu mergeam niciodata la prima intalnire fara o floare.
Cand fata pe care o iubeam, cea mai frumoasa, cea mai ravnita, era prietena mea.
Când capră era o bicicleta.
Cand invatam pasul de defilare si pozitia de purtare a steagului pentru 23 august.
Cand iti faceau analizele la sange ca sa te pupe tovarasii supremi.
Cand a citi insemna contactul cu hartia tiparita .
Cand gramatica era o chestie banala pentru oricine si nu parea copiilor o ecuatie cu paișpe necunoscute.
Cand luai la citit o carte si nu o lasai din mana pana nu o terminai.Nu o lasai nici la masa, nici la WC, nici noaptea, nici dimineata.
Cand iesitul afara insemna intalnirea cu alti mucosi ca si tine in jurul unei mingi, nu risipirea intr-un club de fițe.
Cand eram tanar, lipsit de griji, cu entuziasm si cu ochii razand plini de viitor .
Cand credeam ca (aproape) tot ce zboara se mananca.
Cand in casa erau mai multe rotringuri decat bani, creioane sau stilouri.
Cand copiii se puteau juca in strada timp de cateva ore, fara nici o supraveghere.
Cand zoso avea nume de om si-l trageau colegele de codițe.
Cand ”tatarul” saruta de bucurie colinele bucovinei in vacante si nu-i era rusine cu acșentul de moldovean.
Cand ne dadeam pe garla cu o camera de tractor.
Cand mersul in vacante insemna si aventuri grozave cu trenurile.
Cand abia asteptam vacanta de vara sa merg la prietenii din Sibiu .
Cand ”noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii…” nu era muzica de film, ci muzica pionereasca.
Cand juram credinta partidului unic, comandantului suprem si tarii.
Cand ajutam bunicii la munca la C.A.P.
Cand traia bunicul …
NOU
Cand de chemai calul ori nu-l chemai, el venea ori nu venea.
NOU
#fivestarscomment :)))
NOU
Nea Ilie, esti un domnul. As fi si mai bucuros daca cele cinci stele ar fi convertite in beri.
NOU
– cand trebuia sa stai la coada la un telefon public (mai ramaneai si fara fise cateodata)
– cand la un “party” iti faceai noi prieteni si nu-i tag-uiai pe facebook
– cand scriam temele sau proiectele cu mana mea, nu copy paste de pe internet
NOU
Cand mentosanul era Tic Tac iar turistul (painea) era cozonac…
NOU
Padurarii aveau cizme de cauciuc sa nu-i muste serpii, nu veverițele. Ala care avea cizme de piele era de la partid și-l primeau cu “sarut mana conasule!”
NOU
Dar ce e RIC? Ori o fi fost înainte de mine, ori n-am avut așa ceva, ori am uitat
NOU
Ehe, nene Spanac, sa-i fi ascultat matale pe Domozina, Ghitulescu si Vasile Arhire in in ziua de PTAP, nu mai intrebai acu’…
NOU
RIC-u’ era un aparat de radio mic, cât palma, fără difuzor, cu galenă.
Uneori, prindeam Radio Vacanţa.
Şmecherie rău, cu baterii ELBA, îl luam în practica agricolă ca să ascultăm etapa.
NOU
Merci, habar n-aveam. Dețineam una bucată radio cu pick-up, Pacific 4. Și acum îl mai am… În cutia lui ascundeam revistele porno pe vremuri.
NOU
Tie ti s-a albit parul pe cap, de la motivul pentru care tineai ascunse revistele, nu de la batranete.
NOU
Ascultam meciul Craiovei comentat de Domozină, bineînțeles, cu RIC-ul în buzunar în timpul orei de română cu diriga, am dat gol și fără să îmi dau seama am sărit în picioare strigând GOOOLLLL. Normal că mi-am luat o muștruluială, dar cu zâmbetul pe buze. 🙂
NOU
In 2000 nu aveam internet “intreg”. Copil sarman fiind foloseam un numar de dial-up de la RoL.ro, care functionea doar pentru chat-ul si mail-ul lor.
Prin Martie tot convorbindu-ma eu cu o domnisoara de pe chat-ul ala, am hotarat sa ne intlanim.
Poze nu ne-am trimis pentru ca singurul scanner pe care il vazusem eu la vremea aia era in laboratorul de informatica de la liceu.
Asa ca, lipsiti de posibilitatea identificarii in prealabil, am stabilit sa ne vedem in fata la “Mec” la Romana, sambata la ora 12 (eram a 11-a, nu stiam ce-i aia club, si 12 parea o ora decenta)
Eu, un tanar nerbdator sa-mi vad Roxana cu care corespendasem ca un vajnic Cyrano, ajung pe la 11:30 vibrand de nerabdare.
Vad o blondina supla, cu ochi verzi paradisiaci si doua gambe prelungindu-se in niste ticuri verzi, pe care le simteam la fiecare pas infigandu-se ca tot atatea sageti in inima mea de adolescent: Toc-Toc-Toc-Toc.
Un ritm rau de himera masurand trotuarul ala infect e la un capat la celalalt. Un metronom pervers incrustandu-si ritmul in obsesiile mele adolescentine.
M-am repezit la ea gata s-o devorez, atunci cand mi-a intors o privire de caprioara incoltita, punandu-mi intrebarea care avea sa-mi bantuie tineretile:
” Alex? Tu esti?”
Am raspuns “Da!” cu pofta cu care spazuratul trage prima gura de aer dupa ce latul i s-a slabit ca prin minune.
Si-asa am dat nastere unei povesti de dragoste nemuritoare care-a sucombat in doua luni si ceva.
Prin urmare vin aici sa ma spovedesc la 14 ani dupe cele intamplate:
Andreea, dragoste mica: Nu ma chema Alex…deloc. Si-mi cer preaplecata iertaciune celui caruia i-am furat sansa de a-ti saruta ochii si alte parti mai necuminti.
Dar, asa-i viata asta nedreapta cu cei care sunt prea prosti sa apara la o intalnire cu o jumatate de ora prea devreme, fara sa aiba telefonul la ei…..
NOU
Și-abia acum zici? eram la veceul din mec, mă eliberam de emoție…
Am așteptat ca boul încă vreo oră — după ce-a plecat și Roxana.
NOU
… iar Deby pur şi simplu nu era.
NOU
– cand doar visai “cum ar fi o masina de spalat automata”
– cand a avea o revista straina in mana era “de fite”
– cand gaseai prezervative “Protex” doar in farmacii(si ti-era jena maxima sa le cumperi)
– cand aparusera manelele la noi si culmea ne placeau(vezi Azur)
– cand udrea nu se nascuse iar ponta se uita la 007 pe VHS si se visa “undercover”
NOU
Dar cat de tanara crezi tu ca este Udrea ?
NOU
cand stateai la coada la lapte de la 4.00
cand te duceai la vecini sa iti dea imprumut un pahar de zahar pana deschide la ALIMENTARA sa iti ei cota
cand mergeai pe scara la tramvai……
NOU
Petrecerile de apartament cu muzica in sufragerie si fumatorii in bucatarie.
Cand dadeam bip si insemna ‘ma gandesc la tine’.
Internet cafe’urile :))
NOU
Mai amu,amu..eu dormeam ,dar p*la nu…
NOU
Sa-ti fie de bine!!!
NOU
ce oameni rai…la’s ca ajungeti si voi batrani,ca mine si o sa spuneti….Amu,amu,p*la doarme,dar eu nu
NOU
Asa e coane, ai dreptate.
Ne vedem la 6 la ceas la Universitate ?
NOU
well…
NOU
Cand am zis sa se faca lumina si se facu…
NOU
Când la petreceri se dansa Coco Jambo și Macarena nu Meniaito si dansul pinguinului.
Când dacă se vedea dunga/elasticul chilotului era rușine, acum există pantaloni de bărbați cu dungă falsă de boxeri la vedere și pantaloni de femei cu ațe de bikini ieșite deasupra șoldurilor.
Când la adolescenți hainele ”bune” sau ”de duminică” era niște blugi si adidași noi.
Când McDonald s, KFC, Burger King etc. nu existau, mâncam pe fugă un covrig sau o gogoașă de la gogoșerie.
Când nu era rușine să mănânci șaorma. Nici să mănânci pișcoturi la diferite evenimente nu era rușine și nu erai interpretat ”pișcotar” :))
Când fereai chilotu ca să vezi buca, nu ca acum, ferești buca să vezi chilotul (am mai spus-o asta într-un comentariu mai vechi).
Când te invita un băiat acasă la el să vedeți un film, vedeați un film.
NOU
Ai dreptate, erau si atunci multi pampalai care se uitau la filme…
NOU
Cand iti dadeai intalnire cu “ea” la Romana si tu te duceai la Universitate…
NOU
Nimeni nu amintește de coșmarul nevestelor/mamelor? Ia imaginati-va viata in ziua de azi fara masina de spălat automată.
Sau fara pemparsi…
NOU
Dude, coșmarul lor era lipsa vatei din comerț. Dar mai bine să nu abordăm subiecte de astea prea sensibile.
NOU
PS. La câte am citit până acum cred că are buzdugan subiecte pentru următoarele 2 luni.
NOU
Cand radeai de batranii care incepeau vreo fraza cu ” Pe vremea mea ….”
NOU
Când jocurile pe calculator se jucau în sala la ICI
NOU
cand era emisiune la TVR “Prietenul nostru calculatorul” si difuzau “zgomot”sa il tragi pe caseta ca apoi sa te joci pe CIP. Cine nu avea TV pe care il puteai lega la casetofon trebuia sa faca liniste totala in casa si daca trecea un camion pe langa bloc si il inregistrai si pe ala se duca naibii bombermanul 🙂
NOU
oare cati copii din ziua de azi mai stiu sa deruleze o caseta cu creionul?
NOU
Cand oamenii erau punctuali. Nu am intalnit atatia oameni care sa nu isi tina cuvantul cat am intalnit in ultimii 10 ani, de la intalniri, promisiuni etc, te amanau, schimbau data, ora, iti promiteau. Asta e mirajul tehnologiei, cica ai o tona de contacte, le poti contacta oricand dar putini isi rup din timp pt. o intalnire face to face.
NOU
Cand numarai persoanele care ti-au scris in ‘Oracol’, nu like-urile pe facebook 🙂
NOU
o daa..
cand puteai sa mergi in centrul vechi fara sa faci slalom printre scaune si hipsteri
cand aveai ganduri cu colega de birou si era putin probabil sa i-o fi supt-o sefului
cand munceai si aveai mai multi bani ca aia care stateau acasa
NOU
Cand aveai prieteni reali , si experiente reale de viata …nu ca acum in aceasta minunata era digitala !
NOU
cind singurele graffiti de pe pereti erau cele cu “PCR=FSN” si “JOS ILIESCU”,
cind pe Tariceanu il ascultai doar comentind cursele de Formula 1,
cind inregistram discuri de vinil indiene cu AC/DC de pe un pickup Tesla pe banda ORWO de magnetofon Kashtan,
cind inca nu se inventase berea din porumb
NOU
Idem 6
NOU
Cand era regili rege si nu niste golani bisnitari presedinti.
Cand aveam olimpici la matematici si stiinte exacte, nu vloggeri la apelul de seara.
Cand faceam concursuri de inot peste balti de 1 km latime, nu saream pleosc in apa la piscina.
Cand romanii se duceau la studii la Paris. La studii, nu la cersit…
Cand puteam sa construim metrou, o hidrocentrala in 2-3 ani sau un Transfagarasan peste munti de 2000 de m, nu acum cand nici borduri nu terminam sa punem in 10 ani la o intersectie.
Cand aveam coaie sa le dam muie si nemtilor, si rusilor, dar am preferat sa o sugem….
Cand nu imi era rusine sa spun ca sunt roman.
Cand nu aveam comunisti si pomanagii in tara, nu ca acum….
NOU
Cand pe drum nu vedeai atatea pitipoance pozandu-se, care isi trag sanii pana le explodeaza. Cand mergeam sa cumparam sifon si intarziam iar pentru ca nu aveam telefon, cel putin pe mine nu ma deranja nimeni, cand nu aveam atatea impozite, cand puteam face si ceva constructiv decat sa stam pe facebook. Oare cum ar fi fost? Sau cum ar fi fost ca elevii sa invete exact atat de mult cum se facea candva?
NOU
Cand nu vorbeam doar ca sa ne aflam in treaba.
Cand opinia celorlalti te facea sa iti revizuiesti atitudinea.
NOU
Cand se comenta numa la subiect pe site-uri.
Cand nimeni nu se credea mai destept decat celalalt.
Cand accesul la internet era doar pentru copiii cuminti.
NOU
Cind nu aveau toti analfabetii ocazia sa se considere blogheri.
NOU
Va invit sa impartim idei si aici: www.facebook.com/pages/Generatia-dupa-Generatia-cu-Cheia-la-Gat/740124846077062
NOU
Generația cu cheia la pulă.
NOU
spam! de-ăla sărat
NOU
da, epoca analog.. the joy..
cand scriai scrisori pe hartie, puneai timbru si ajungea la destinatie intre 3 zile si doua saptamani in functie de distanta. si asteptai alte doua saptamani sa primesti raspuns.
cand, daca aveai nevoie de o informatie trebuia sa iei autobuzul si sa mergi la biblioteca si sa cauti prin tone de carti.
cand faceai poze si trebuia sa duci filmul la developat si sa platesti in functie de cate exemplare vrei.
cand creativitatea era limitata. da, acum multi se cred artisti, dar cel putin au instrumentele si sansa sa se exprime si sa se faca cunoscuti, publicul alege apoi.
cand baza de date nu se afla in computere, ci in dosare de hartie inghesuite pe rafturi cu o tona de praf intre file.
oare cum puteam trai? dar cum putem trai acum fara teleportare, ha? 😀 puteam pentru ca nu stiam cum e altfel.
eu n-as schimba ce avem acum pe ce aveam atunci, si ma bucur pentru copiii de acum ca au toate astea la indemana. si stiu si sa se joace si au si prieteni in lumea reala, le au pe amandoua.
acum putem tine legatura usor cu oricine aflat oriunde in lume, bunicii converseaza cu nepotii pe skype si practic au sansa sa ii vada crescand, cand mergi undeva cu masina sau pe jos nu mai bajbai gratie gps, poti cumpara orice online sau poti verifica daca produsul x e in stoc in magazinul cel mai apropiat de tine, epoca zvonurilor usor de crezut a apus gratie google (it) 😀 , lumea e mai putin naiva decat era pentru ca e mai informata etc etc.
daca am nostalgii pentru alte vremuri sunt numai din cauza ca EU eram copil sau adolescenta atunci, numai pentru ca toate chestiile alea erau in tineretea MEA, dar atat.
si cei mici de acum vor simti la fel, cred ca expresia “pe vremea mea” va disparea numai odata cu specia umana.
NOU
Cand existau mai mult de 5 cantareti care cantau din pasiune
Cand cumparam casete de la tigani prin trenuri
Cand aveai niste postere ascunse sub pat in care se vedeau juma de sfarc si trei floci
Cand nu plecai la joaca fara cheia agatata de gat cu un siret
Cand iti placea de o fatuca o tachinai
NOU
Cand…
…ieseam afara la joaca
…erau putine masini
…iernile erau cu zapada
…Craciunul si Pastele nu erau sarbatori comerciale si abia asteptam sa vina ca sa le sarbatorim in familie
…scriam scrisori, nu e-mailuri
…viata nu era pe fast forward
NOU
Cand nu exista fraza “unde esti?”
NOU
Cand vroiai sa utilizezi internetul dar nu puteai cand cineva vorbea la telefon 🙂
Cand mergeai cu o plasa de sticle sa iei sifon
Cand te trimitea mama/tata dupa paine proaspata de la brutarie si ajungeai acasa cu ea gaurita, ramanea numai coaja 😀
Cand cumparai guma Turbo si o mestecai ore intregi
Cand daca aveai adidasi cu luminite era isterie in jurul blocului, stateam noaptea sa sarim in scara si sa ne mandrim cu ei
Cand mergeai la mare sau altundeva in tara in vacanta si primul lucru care il faceam era sa caut vederi caracteristice zonei si sa le trimit dragilor de acasa + scoici de dus acasa
Cand vorbeai pe mirc cu asl pls si iti dadeai intalnire dar nu mergeai in veci :))
Cand se scriau oracole si aflai pe acolo tot felul de lucruri care de care mai interesante/picante (te plac, vreau sa fii prietena mea…)
Cand iernile erau lungi si aveam zapada de Craciun, saniute si oameni de zapada in tot cartierul, la fiecare bloc
Cand toti copiii erau pe afara, se jucau impreuna
Cand venea iarna si toate fetele care erau afara in pauza erau in pericol sa fie “spalate”
Cand te duceai cu filmele din vacante & co la developat si apoi le puneai in album
Si ar mai fi muuuulte. Revin 🙂
NOU
@arhi una dintre cele mai tari postari ale tale. felicitari!
NOU
bai nu stiu voi… la mine inca sunt valabile multe din lucrurile spuse de senior mai sus 🙂
n-am fost niciodata cu spiritu de turma…
NOU
… cand nu eram obligati sa vedem zilnic gravatarul unei jegoase, care acum este lasata sa comenteze numai cretinatati pe blogurile mele preferate.
NOU
hai mane, ca si ea e om, cateodata chiar e funny, daca vrei sa vezi asta:)
NOU
Bre, sa mor eu. Am tot respectul fata de tine si de comunitatea ta, dar e jignitor sa vedem cum o proasta e lasata de atata timp sa se dea in stamba. Nu vad amuzament in replicile comentatorilor care ii dau jeturi. Doar iritare. Una e sa lasi sa se desfasoare trollii, care au un rol important in evolutia discutiilor, alta e sa lasi o distrusa ca asta sa umple comentariile cu ineptiile ei. Nu e deloc amuzant sa ii dai unui prost atatea ocazii sa se dea in stamba. E chiar trist si deranjant. Parca pe vremuri se zicea ca trebuie sa incercam sa educam oamenii si sa curatam internetul de prosti, nu? Acum le dam prostilor ocazia sa aiba ceva de spus?
NOU
ok, facem altfel. dupa 12, votați.
NOU
Nu ti-e frica arhi ca dupa doișpe ti se blocheraza site-ul ? 😀
Nu m-am luat niciodata de faptura asta pentru ca nu ma iau niciodata de cei slabi, butI say enough is enough.
NOU
tu fii pe faza, la ora 12 si voteaza
NOU
@pretender tin sa te contrazic. Faptura asta nu pare deloc slaba.
NOU
cum era? nici nu mai ştiu exact dacă era mai bine sau mai rău. acuma, când mi-a venit rândul să-mi aştept copilul sunt mulţumită că doar printr-un clik îmi poate trimite mesaj unde este, dacă întârzie, dacă vine acasă sau rămâne la prietenul ei, etc… şi-mi aduc aminte de mama, de serile când întârziam şi nu ştia ce şi cum şi nu pot decât să fiu mulţumită de progresele tehnologiei. ce regret sunt scrisorile, acuma când deschid cutia poştală pică numai facturi şi mă încearcă o oarecare nostalgie după vremurile când aşteptam cu drag o scrisoare.
NOU
majoritatea comentariilor se traduc asa:
– cand eram saraci dar ni se scula pula.
NOU
Ce vremuri….credeau oamenii ca esti inaintea timpului si ai deja telefon mobil in buzunar.
NOU
Când…
– ne adunam ca nebunii să tragem un renţ sau o canastă, un popa-prostu cu porunci, un bridge;
– alergam ca decapitaţii la 30 Decembrie să prindem o navetă de Pepsi pentru “ceaiul” de seara ce venea;
– cu o sticlă de vişinată şi o navetă de bere petreceam ca nebunii, dansând şi socializând, mângâind cu privirea fetele căci eram prea “fraieri”;
– ne învoiam de la şcoală şi ne adunam câte 20 la Cina, să ne bucurăm de un mic muiat în bere şi de mult râs şi voie bună;
– căram ca nebunii cu noi, săptămână de săptămână, o pereche de boxe Unitra de 50W, un deck Akai sau rusesc şi un amplif făcut pe genunchi, la te miri ce petrecere dansantă;
– aşteptai tremurând ca din troleu să coboare cea cu care îţi dăduseşi întâlnire a doua zi după “ceai”, fremătând o garoafă în mâini până când nu mai rămânea decât tija verde şi corola ei;
– făceai coadă la închirierea unei bărci cu vâsle pe Cişmigiu sau Herăstrău doar să-i dovedeşti cât de bărbat şi cât de galant eşti, apoi o invitai la un suc într-o cofetărie, numărându-ţi mărunţişul din buzunar – dar să nu te vadă ea;
– conduceai fata acasă şi întârziind peste măsură “la sarutat”, îţi rămânea doar să mergi acasă pe jos, fără teamă;
– înroşeai telefonul fix sunând-o pe ea, să o auzi, iar orele petrecute la capătul firului să ţi se pară secunde, iar chelfăneala primită de la părinţi după ce venea factura de telefonie să ţi se pară mai uşor de suportat;
– când te înghesuiai pe scara autobuzului, tramvaiului sau troleului că să poţi ajunge la liceu sau facultate, mergând atârnat în soare, frig, ploaie, viscol sau zloată;
– mergeai la tutungerie la colţul străzii şi cumpărai tigările la bucată, după ce o convingeai pe vânzătoare că sunt pentru tatal sau bunicul tău şi apoi le fumai pe ascuns în toaleta sau în spatele liceului, unde credeai că nu te va căuta nimeni şi numai în acea zi să se întâmple o “razie de control”, iar tu să pici de fraier;
– ne adunam în tren să mergem la mare sau la munte, câte 30 de colegi şi colege şi negociai cu naşul la fro’ 20 de lei pentru toţi;
– ne hotăram, fie ploaie fie soare să mergem la Snagov la ştrand cu bicicletele, iar drumul ţi se păraea mai frumos dacă alături de ceilalţi venea şi prietena ta, chiar dac[ al-fine te durea fundul ;i mu;chii picioarelor se încârceau de la efort;
– alergam cu mag-ul sau cu cas-ul la subbraţ să imprimăm muzică de pe albumele de vinil aduse de vaporeni, la câte un prieten sau la relaţia/ prietenul prietenului şi trăgeai toată noaptea audiţii şi imprimări, pentru ca mai apoi la ceaiuri să devii MC sau DJ;
– făceai poze pe filme Orwo sau Agfa şi umblai bezmetic la Romarta Copiilor să cumperi hârtie foto, develator şi fixator, procesându-ţi singur pozele în baie, dedesubtul unui bec vopsit cu tempera în roşu;
– făceai baie cu oala de apă de pe aragaz, pe-ntuneric, că se lua curentul;
– te duceai odată pe lună cu tichetul de ulei şi zahăr, să le cumnperi, şi mai făceai şi coadă pentru asta;
– “Mama lu’ …. îl lăsaţi să iasă afară?” era strigătul de deznădedie că nu-l lăsa mama lui… să iasă la fotbal, iar echipa era incompletă;
– strada era plină de strigăte “Ţară-ţară vrem ostaşi!”;
– taberele de PTAP erau de fapt evadări din molcomul zilnic din oraş;
– mergeai la cinema să vezi filme, şi apoi luai la rând toate cinameurile din zonă căci pofta vine mâncând, iar mâncarea era un crenwurst muiat în muştar, înfipt într-o treime de franzelă Bucureşti de trei lei, sau când treceai prin pasajul Victoriei şi te opreai invariabil să îţi cumperi un sandwich cald cu şuncă de praga de cinci lei;
– te bucurai dacă era sâmbătă pară (sau impară) ştiind că ai voie să circuli cu maşina;
– luai maşina alor tăi şi te înfiinţai la coadă la benzină, coadă ce dura 2-3 zile, iar fiecare aducea câte ceva de băut, de mâncat, chiar şi televizoare pe care urmăream meciurile transmise stând la coadă şi împingând maşinile în ritmul în care cei fericiţi apucau să alimenteze, chiar dacă benzina era pe bază de cartelă;
– dacă umblai noaptea pe stradă, cel puţin erai optrit şi legitimat de organ, pentru ocrotirea liniştii publice;
– vara la mare îţi duceai prietena la restaurant – dacă apucai – şi la 9:30 începeau să stingă luminile cala 10:00 să se închidă localul;
– nu era partz/ ceai la care să nu găseşti cel puţin o orgă de lumini, legată obligatoriu pe finalii amplifului, ca să animeze mulţimea…
Câte şi mai câte ar fi de zis…
NOU
Hypher, te referi la sandwichurile alea prajite? doamne, cum am putut sa uit de ele?! cat de bune erau! :))
mai imi aduc aminte din vremurile alea de magazinul cu clatite (vis a vis de liceul Caragiale), terasele Gradinita si Casata (una din ele e acum Mc Donaldul de la Romana, dar nu mai stiu care), si iesitul in Club A (desi intram cu greu nefiind nici unul dintre noi nici student la arhitectura dar nici student nicaieri) sambata seara in cautare disperata de o petrecere.
petrecerile care de obicei erau in casa cuiva pe care nimeni din gasca noastra nu-l/nu o cunostea, dar cum totdeauna era o filiera de prieteni ai unor prieteni ai unor prieteni, nimeni nu mai intreba cine suntem si ce cautam acolo.
NOU
@ Maria
Da, da! Ălea sandwich-uri… 🙂
Şi da, am uitat de clătitele “caragialiene”.
Şi de Casata… Câte “prăjituri” am decontat acolo.
Şi de serile de video, când adunam 10-15 casete VHS, acasă la vreun un propietar de “sculă” şi băgam filme de Vineri seara pân’ Duminică… Cu taxaă de 5 lei de persoană 🙂
NOU
-cand aveai un sapun rexona si-l tine-ai in dulap printre haine