Contul meu
Iubesc cărțile. Fizic. Aș fi în stare să nu îmi iau de mâncare, doar ca să am o carte care îmi place.
Sufăr când văd că în filme sunt distruse cărți, biblioteci întregi sau doar un volum. Mi se pare că, prin distrugerea unei cărți, se distruge o bucățică din cunoașterea ce ar trebui să rămână oamenilor. De aceea, ideile din pozele de mai jos nu mă impresionează deloc.
Bine, pe de altă parte e posibil să fiu doar bolnav psihic…
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Foarte frumoase operele de arta 🙂
NOU
ai si tu o oarecare dreptate, e ca si cum ai face sculpturi din mancare in loc sa ke dai mancarea celor care au nevoie cu adevarat de ea.
dar sunt oarecum dragute si operele de arta:)
NOU
asa ma gandeam si eu pana acum cateva luni cand vedeam ce faceau altii din carti. Dupa aia am dat in pivnita de o lada cu carti dupa care se studia la poli prin anii ’80- ’90, diverse carti cu si despre RSR (adicatelea Republica Socialista Romania) – toate groase, cu coperti cartonate – numai bune sa le dai o viata noua daca te pricepi sa le ….modelezi ca mai sus. De atunci nu mi se mai strange inima cand vad minuni de-astea – cine stie ce risipa de hartie o fi fost cartea aia la vremea ei.
NOU
ultima poza, seamana cu o frigaruie imensa (suvlaki, saslik… ) din carti.
senaztie. si mie imi plac cartile la nebunie. imi place sa le simt, sa le miros, sa le rasfoiesc, pe unele dintre ele chiar mai mult decat sa le citesc…
insa si aceste opere de arta din pozele de mai sus, sint absolut dementiale.
decat sa arunci carti la gunoi sau sa le duci la reciclarea hirtiei sau sa le dai foc, mai bine le dai unui artist care creaza ceva nou din ele…
NOU
Da, Arhi, nu înțelegi tu arta, auzi la el, nu înțelege oamenii care distrug cărțile, păi le-au dat viață, nu le-au distrus, nu vezi ce minunății au făcut?
În aceeași ordine de idei, abia aștept momentul să dea viață și unui rahat, modelându-l cu atâta măiestrie, mă ofer voluntar să le aduc materia primă!
NOU
en.wikipedia.org/wiki/Artist%27s_shit și cam atât am avut de spus.
NOU
Iti inteleg supararea dar nu prea sunt de acord cu exemplificarile pentru ca in opinia mea tu faci comparatie intre doua forme de arta de unde rezulta un grad mare de subiectivitate. Mai bine scriai un articol despre dezastrul in care se scalda mare parte din bibliotecile din romania. Acolo se distrug cu adevarat zeci daca nu sute de mii de carti.
NOU
asta îmi aduce aminte de campania nemira (de altfel o editură dragă mie) din vara asta: fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/399500_506090819407814_1398053878_n.jpg (poza e de profilul lor de facebook)
NOU
daca era vreun abecedar rromanes, ori vreo culegere de exercitii de analiza matematica, jos palaria, opere de arta.
daca era vreun volum de enciclopaedia britannica (cin dracu o fi nebun sa distruga o d-aia, costa de te rupe), atunci da, e un descreierat.
asa ele-s frumoase…
pe mine ma enerveaza aranjamentele alea din pepeni si rosuu.
alea se pun in vitrina frumos, de fapt pe masa, cat dureaza serata sau ce rahat e apoi se arunca
NOU
www.youtube.com/watch?v=s1eUO6u3RN4
NOU
Poate tu iubesti cartile insa sint o specie pe cale de disparitie. Publicatiile in format electronic cistiga teren cu pasi repezi. Pentru o editura profitul creste eliminid cheltuieli legate de tiparire, transport, depozitare si intermediari.
Singura problema este impiedicarea copierii dar asta se face prin lege in fiecare tara.
NOU
prin distrugerea unei cărți, se distruge o bucățică din cunoașterea ce ar trebui să rămână oamenilor.
sentimentalism de duzina.
ce pierde omenirea daca arde cartile sandrei brown?
NOU
Alexandra » sentimentalismul meu nu e de duzina, replica ta in schimb…
NOU
un important eseist roman spunea ca aproape toti scriitorii au scris prea mult. enorm de mult. ne-am putea lipsi fara mari probleme de zecile lor de carti,
bineinteles, fara a vaduvi in vreun fel omenirea.
bineinteles ca este vorba de sentimentalism de duzina in cazul tau, pentru ca nu poti explica ce ai pierdut fiindca nu ai citit sandra brown. iti spun eu ce ai pierdut – nimic. si au fost si sunt si vor mai fi mii de astfel de autori si astfel de carti.
NOU
Alexandra » un mare om spunea la un moment dat sa nu iti raportezi viata ta si experienta ta la ceilalti. cat timp sandra brown a vandut cateva zeci de milioane de carti, opinia ta e total invalida.
NOU
si guta a vandut si va vinde in romania mai multe cd-uri decat ar putea vinde, sa spunem, filarmonica din viena. argumentul tau lasa de dorit. bine, se pare ca esti adeptul cantitatii.
mai gandeste-te, totusi. nu toata muzica merita ascultata. nu toate filmele merita vizionate, chiar daca orice film, cat de prost ar fi, are o replica buna.
si, revenind la subiect, nu toate cartile merita citite. si atunci poti sa faci orice doresti din ele. de exemplu ce n-au fost: arta.
oricum, greseala este a mea. un alt mare om spunea: nu te contrazice cu un blogger. bloggerul are doar certitudini.
NOU
Alexandra » tot eu spuneam si asta…
NOU
chiar, uitasem
www.youtube.com/watch?v=0E0yzMgqOUg
NOU
@Alexandra: de acord că doamna Brown produce literatură puerilă şi cu priză la un anumit gen de cititori. Dar ia în considerare faptul că acel tip de cititor n-ar fi pus mâna pe altceva dacă n-ar fi fost Sandra Brown. Eu zic că mai bine citeşti ceva decât nimic. Toate casnicele alea cu IQ scăzut n-ar deschide nici cartea de bucate dacă n-ar avea poze, dar citesc în schimb texte siropoase iar asta în sine e totuşi ceva.
Şi mai e o chestie: din punctul tău de vedere (şi al meu), ceea ce produce Sandra Brown e frecţie. Valoare literară zero, chestii trase pe acelaşi şablon. Problema e că – vorba lui Arhi – aia a vândut un număr impresionant de cărţi şi că ne place, că nu, femeia aia trăieşte din scris şi-o face bine. A mizat exact pe butoanele intime ale femeilor şi ştie cum să le atingă. Măcar din punctul ăsta de vedere are un merit. A trezit acolo ceva în cititoarele ei, indiferent ce anume, dacă sentimentul e ieftin sau nu, şi a făcut-o la scară largă.
Şi ca să fiu on-topic, acum o lună şi ceva mă uitam şi eu la poze similare cu cele de mai sus şi mă trecea un mic fior. Şi eu sunt de părere că o carte merită mai mult respect. Fuck it, pe mine – sincer să fiu – mă enervează şi când văd pe cineva că pliază paginile ca să le folosească pe post de semn de carte.
NOU
Razvan T. Coloja » amin
NOU
Nu credeam că voi spune asta vreodată, insă de data aceasta femeia are dreptate. Adică Alexandra.
@Boss:
,, un mare om spunea la un moment dat sa nu iti raportezi viata ta si experienta ta la ceilalti.”
Boss, data viitoare te rog să mă citezi complet, să-mi dai şi numele :))
NOU
@A. Freigedank: mai era o vorbă cu ceva mai veche. ”Gunoiul meu, aurul altuia.” Cu alte cuvinte, dacă mie nu-mi place şi ţie nu-ţi plae, poate place altuia. Dovadă stau catralioanele de cărţi vândute de autoare.
Şi încă un lucru: eu am început să citesc SF pe vremea când aveam 12-13 ani, chiar după revoluţie. Am început cu A. E. van Vogt, un autor care acum mi se pare pueril şi că nici măcar nu scrie decent. Dar atunci eram uber-încântat de el şi i-am citit pe bandă rulantă cărţile. Dar chestia e că de la van Vogt am ajuns la Philip K. Dick, Herbert, Ursula K. leGuin şi alţii mai serioşi. van Vogt a fost o punte, un mod de propulase spre chestii mai bune.
La fel – acum circa un an m-am pus şi-am citit ”Jumper” al lui Steven Gould (ecranizarea a apărut acum câţiva ani şi eram curios de carte). În puii mei că era să fac cu nervii la cât de plictisitoare a fost şi efectiv m-am chinuit să o termin. Dar cartea aia probabil că va împinge pe cineva spre ceva mai bun în viitor.
La fel şi cu Sandra Brown. Cărţile ei n-ar trebui arse pentru că poate au dus la Jane Eyre sau mai ştiu-eu-ce scriitură siropoasă cu un oarecare lipici literar ataşat.
NOU
Razvan T. Coloja » vai, am citit Silkie de van voght saptamana trecuta, imi venea sa ma tai pe talpi de nervi
NOU
@Arhi: lol, yeah, o ţin minte. Ai şi nimerit una dintre cele mai nasoale cărţi ale lui. ”Făuritorii de arme” şi ”Arsenalele din Isher” sunt mai digerabile. Poate şi seria ”Non-A”. Dar ”Silkie” a fost nasoală rău chiar şi în adolescenţă.
NOU
Razvan T. Coloja » da, fauritorii de arme chiar mi-a placut
NOU
Sunt carti in editii mari, a caror utilitate e mai scazuta. Organe de masini in industria lemnului, ed 1982, nu vreo somitate, ci 1/2 limba de lemn comunista 1/2 aceleasi principii care se gasesc peste tot. oate doar pentru urmasi sa mai aiba valoare, daca vine o iarna nucleara si intra civilizatia in declin
NOU
nimeni nu mai are nevoie de o carte gen windows 98..asa, e metamorfozata, o reciclezi (sa-i spunem).
NOU
De acord cu tine – ma doare aproape fizic cand vad carti distruse. Umblau porcarii pe tumblr cu pagini de carti peste care se scrisese vreo porcarie siropoasa cu marker-ul – aia e o tampenie. Dar astea… sunt opere de arta, multe din ele. Si daca ne gandim ca majoritatea clasicilor sunt arhivati over and over again atat digital cat si fizic, poate totusi mostenirea posteritatii e ok.
NOU
Mie mi se pare artistic. Intr-adevar e pacat sa distrugi o carte, dar nu si atunci cand creezi ceva frumos.
NOU
Mie mi se pare artistic. Intr-adevar e pacat sa distrugi o carte, dar nu si atunci cand creezi ceva frumos.
NOU
in penultima poza zice “read”.cum, idiotule, daca ai stricat cartea? penibil
NOU
citeste printre randuri!
NOU
E o barbarie sa decupezi cartile alea! Si cind stai sa te gindesti ca prostul ala de artist ar fi putut dona cartile respective unor sateni saraci din Romania… cum poate cineva sa strice bunatate de hirtie, cind atitia oameni de la noi din tara ar fi putut sa se stearga la cur cu ele… zeci de mii de pagini!?!
Serios acum: stie cineva ce se intimpla cu cartile care stau nevindute in rafturile librariilor? Mai devreme sau mai tirziu ajung la retopit. Asa ca nu e nici o crima sa tai o carte, doua, noua, atit timp cit nu e vorba de Codex Aureus sau de Omagiu Tovarasului Nicolae Ceausescu…
NOU
silkie ? nasoala ?
e o carte sf scris in 69.
bate la curul gol o gramada imensa de alte wanna be sf aparute in ultimii ani.
dar cred ca o dam in elitism deja. ma rog, incercati si in engleza, in romana traducerea e cretina rau. nu ca nu ar fi traducatorii buni, dar sunt chestii destul de greu de tradus.
NOU
user » posibil sa fie traducerea, acum, daca ma gandesc, primul lucru care m-a enervat a fost limbajul de copil cretin folosit, greutatile de descriere a mediului si a actiunilor, interactiunile stupide, de fapt cam totul.
NOU
departe de mine sa zic ca e o capodopera, dar merita o sansa amarata.
am citit-o de demult, cre ca prin 90.
acu 2 ani am pus mana accidental pe un sf chiar de duzina dar deh, cand esti in concediu nu faci mofturi ( Virginio Marafante : Capcana Kryanilor) care prin infantilitatea ei, mi-a adus aminte de silkie, si am luat-o in engleza. chiar a fost ok. posibil sa fie si nostalgia de vina,
NOU
Apropos de SF-uri, vă recomand ”World War Z” de Max Brook (care întâmplător e fiul lui Mel Brooks, defunctul regizor). Foarte mişto scrisă, de prin 2011, a ajuns şi-n topul celor de la New York Times (şi puţine SF-uri au dat pe-acolo). Dacă vă roade curizotatea, am făcut la mine pe blog un top 10 ”SF must-read” şi pe asta am pus-o pe la jumătate pe undeva parcă.
NOU
citit-o si rumegat-o in engleza, in vreo 2-3 saptamani. de obicei citesc o carte in 2-3 zile maxim, dar pe asta am luat-o slow. foarte bine scrisa.
dupa ce am terminat-o a mers o revedere a filmului Zombieland ca unsa.
www.imdb.com/title/tt1156398/
NOU
Ca studenta la literatura, subscriu. Daca cercetezi problema o sa vezi ca exista un curent intreg de oameni pe tumblr care subscriu opiniei tale, care ii stiu eu sunt pe forumul de la englishmajorarmadillo, dar mai sunt tone de site-uri dedicate.
NOU
mi s-a parut mie sau una din ele era biblia?
NOU
si daca era, ce?
NOU
eu le-am facut
si nu esti bolnav psihic. esti normal
NOU
informatia ramane, in pozele alea e doar suportul.
NOU
bolnav nu esti. insa puteai folosi si alt exemplu. altii distrug cartile sa faca doar banale cutii de carton, sau alte aiureli. la ce poze ai pus… compromisul nu este deloc dureros
NOU
www.youtube.com/watch?v=GzCfAG71N8I&feature=related
NOU
Doar ca sunt si carti foarte proaste. Nu merita distruse pentru ca sunt totusi … carti. Dar nici lasate in viata nu merita pentru ideea pe care o promoveaza. Eu asta pot intelege.