Niciun copil nu e la fel ca celălalt

@Calin
Am trecut și noi prin ceva similar – fi-miu care de pe la 2 luni rupea patu’ la 19 – 19:30 cel târziu, a început să adoarmă și la 10-11-12 noaptea.
Tot la consultant în somn am ajuns și noi, încă nu a revenit complet, dar suntem pe drumul cel bun, deci singurul sfat pe care vi-l pot da e să reveniți la planul făcut de consultant (presupun că v-a dat așa ceva) și să țineți cu dinții de el.
Ce am observat eu la fi-miu e că până și o abatere de 5 min de la rutină îi fwte tot programul.
Dacă vrei o schiță în linii mari despre cum decurge programul pe care ni l-a dat nouă tanti Nani-nani, Cetin îți poate da adresa mea de mail.
Sau dacă mai interesează pe cineva, pot scrie tot aici, în comentarii (cu acordul patronului, evident).

Ps: fi-miu 2 ani și 1 lună acum, de 1 lună suntem cu el pe sleep training, programul i s-a bușit undeva prin mai-iunie, când am făcut o renovare destul de majoră prin casă.

Ps2: @Zarax e și nu e așa cum zici tu, în sensul că ajută mult oboseala fizică, dar uneori poate duce în extrema cealaltă – supra-oboseală (dracu știe dacă așa îi zice “științific”), ceea ce duce la faptul că practic plodul nu se mai poate “scoate din priză”, adoarme greu, doarme puțin și agitat și intră într-un cerc vicios al oboselii extreme din care greu ieși. Paradoxal, copiii dorm cu atât mai bine cu cât sunt mai odihniți (cel puțin la vârsta asta)

@Iulia
Noi avem făcut un program. Trezirea la 9-9.30, somn după masă 13-15.30, seara inainte cu 20 de minute de culcare avem o rutină în care ne uităm pe cărți, citim povești. În jur de 21 o punem la somn. Uneori ne iese, alteori nu. Fetița adoarme singura în patutul și în camera ei, stingem luminile. La prânz nu avem probleme, doar seara.
Ciudat e, ca de exemplu sâmbătă am pus-o în pătuț și a dormit neîntrerupt până dimineața la 9.30

@Calin – poti incerca sa scoti somnul de la pranz, eventual, daca oricum doarme pana pana dupa 9 dimineata, si daca nu e foarte obosita la pranz. Fiu-meu dupa ce i-am scos somnul de pranz, in jur de 2 ani, a inceput sa doarma cam intre 7 PM si 7 AM. Dar el nu a avut probleme cu somnul niciodata.

In schimb am o nepoata care a avut probleme cu somnul de la nastere si le are si in ziua de astazi, cand e in liceu. Ii vine foarte foarte greu seara sa se relaxeze si sa adoarma, desi e moarta de obosita si chiar se straduieste. Au incercat cu de toate de-a lungul timpului, specialisti, melatonina, tot ce exista, si cam degeaba. Cand era mica nu reuseau seara sa o puna la culcare si intra intr-o stare din aia de hiperactivitate ca nu o mai scoteai nicicum. Eram in concediu la un moment dat si am stat cu frate-meu si cumnata-mea intr-o noapte pana la 4 dimineata, din disperare, sa vedem daca o lasam de capul ei, nu cumva reuseste sa sa-si autoregleze singura somnul? Nope, nicio sansa, avea vreo 2 ani pe atunci, si la 4 dimineata insira margele pe o sfoara, zici ca era hipnotizata. Practic au trecut aproape 24 de ore fara sa pice singura, de somn. Si biata de ea tot asa e si in ziua de astazi, abia pe la 2-3 noaptea reuseste sa adoarma aproape tot timpul, si dimineata e groaznic de obosita, are dificultati de concentrare, migrene etc. Eu presupun ca te nasti cu predispozitia asta catre insomnie, mai avem vreo 2 insomniaci in familie.
Ce totusi functiona la ea cand era mai mica – o puneau la culcare inainte sa dea primele semne de oboseala. Cand era deja in faza de maraiala, frecat ochi etc, deja era foarte greu sa se relaxeze si sa adoarma. Daca in mod normal ora de culcare e 10 PM, incearca sa vezi daca nu merge mai bine 9 PM, de ex.

Soacra-mea imi obosea copilul de dormea neintors 🙂 . Ea merge mult pe jos. Dupa o tura- doua de parc ( copilul mergand pe jos chiar daca avea 1-2 ani) abia astepta sa stea jos. Si jos era de fapt in pat.
Noi nu aveam timp pt chestii din astea. Asa ca puneam tv-ul pe mut si unul din noi se baga in pat cu copilul. Nu ziceam niciodata ca dormim ci ca stam sa ne odihnim ochii. Dupa ce adormea ne prelingeam efectiv din pat si puneam in locul nostru plapuma ( ca sa simta cald)