tastatura

De-abia intrase în viața mea și mă mulțumea ca nimeni alta. Albă, subtilă, silențioasă, tot ce își poate dori un fost utilizator de mac de la o tastatură. Din păcate, a trebuit să plece, tot așa cum a venit, tăcută și subtilă, cu butoanele sale slick amuțite pe veci.

Pentru că fiul meu a decis ca ieri, cât timp eu prestam maternități și Jupiter Ascending, să toarne pe tastatura mea Rapoo, o întreagă sticlă de tinctură de propolis.

Prin urmare, ori de la lichid, ori de la prea mult alcool în sânge, tastatura a murit eroic și nu și-a mai revenit, indiferentă la eforturile mele de resuscitare.

Mi-am luat alta, dar nu mai aveau la Flanco din Cora pe alb, așa că acum am neagră.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.