Mă uitam cu nostalgie la poza asta. Mai țineți minte că plăteam 1.5 Euro pentru o melodie făcută din sunete polifonice? Sau când stăteam să facem noi melodia, cu partituri scrise de mână, în SMSuri care costau 50 de cenți bucata.

Am avut, din modelele alea, 6230, A50, N95, 3310, 2600, T28, 5110, 5200 și GF768. După părerea mea, cel mai bun a fost 5110, care a fost un telefon super rezistent, cu super baterie, doar că era măricel, dintre nOkii. Ericsson T320 a fost cel mai bun, overall, pentru acea perioadă iar cel mai șmecher a fost Motorola StarTac, pentru care am stat la coadă ca la carne să mi-l iau.

Din păcate, era venit la Suntel?, parcă, nu îmi amintesc exact cine l-a adus, nu avea cartelă SIM, costuri enorme ca să suni în alte rețele și nu avea nici dracu StarTac, că era lumea săracă, băi copii.

Anyway, am luat-o pe câmpii aiurea, eu voiam doar să zic ce prilej incredibil de a domina piața telefoniei mobile au avut cei de la Nokia. Câți fani au avut, câte sute de ore petrecute pe toalete, jucând Snake, câte chiote când a scăpat Keanu Nokia banană de la etaj.

În schimb, ce au făcut ei? S-au dus în negura neființei. Păcat.
The end.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur