Nu sunt deloc adeptul teoriilor constipației, nu consider că oamenii ne dujmănesc pentru că ne tragem din poporul ales, dacii și avem tuneluri în Bucegi, ba chiar privesc cu lejer dispreț pe oricine începe să aibă un discurs de genul când discută cu mine.

Dar astăzi, serios, la meciul de box al lui Mihai Nistor, am fost pur și simplu obligat să schimb tabăra, pentru că devenise ultragiant. Timp de 3 reprize, boxerul român l-a zăpăcit din bătaie pe iordanianul anonim din ring. DAR! Încă din timpul meciului mi s-a părut că ceva e putred.

Pentru că, de fiecare dată când Nistor îl năucea puțin pe iordanian cu câte un pumn, intra rapid arbitrul în scenă și oprea jocul, îi verifica mănușile arabului sau, de ce nu, îl număra puțin, să îi dea timp să își revină și să respire. Am simțit, serios am simțit că se pregătește ceva.

După care arbitrii l-au văzut învingător pe arab. Care fusese bătut de îi stătuse ceasul și fusese numărat de 2 ori, pentru că, dacă nu oprea meciul ca să îl numere, totul era jucat de mult. Disperarea sa se vede cel mai bine în poză, când a lovit cu palma, practic, nu mai avea forță să strângă pumnul.

După aceea am aflat că de fapt lucrurile se aranjează pentru a-i face culoar liber francezului Yoka, care trebuie să câștige, pentru a-l onora pe noul conducător AIBA, un domn francez, nu mă întrebați cine, că nu am nervi să caut.

Deci și prin urmare, am fost furați pentru ca un omletdufromaj să își gâdile orgoliul. Măcar nu din cauză că tunel sub Bucegi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.