De când ne naștem, suntem umili. Ne naștem având privilegiul de de a fi asistați de un medic care se uită cu scârbă la șpaga dată de părinți, pentru a avea dreptul să ne nască în condiții civilizate, nu pe paie. Asta deși părinții plăteau asigurări.

Creștem. Părinții ne duc la un medic pediatru, care primește șpagă pentru dreptul de a ne azvârli în scârbă o rețetă compensată de lapte praf sau un vaccin pentru care oricum ai plătit.

Mergem la grădiniță, unde părinții noștri au dreptul de a fi umiliți de o grasă absolventă de 12 clase, care își hrănește familia din mâncarea pe care ar trebui să o mâncăm noi, dar nu o facem. Pentru că nouă ni se dau resturile ce rămân după împărțeala din bucătărie. Suntem bătuți să adormim, iar părinții ne sunt mințiți că nu suntem cuminți și ne facem vânătăi singuri. Adormim plângând, iar lacrimile noastre le vede doar un Dumnezeu ce rânjește în barbă, satisfăcut.

La școală suntem umiliți din prima până în ultima zi. Începând cu taxele neoficiale pe care părinții trebuie să le plătească, pentru că altfel doamna le scoate copiii în fața clasei și îi arată cu degetul ca exemple negative, cu cursurile decrepite și depășite de timp, dar care se țin pentru că venerabilul profesor trebuie să mănânce și el o pâine, cu mizeria examenelor pe care nu știi dacă le dai, cum le dai, când le dai și terminând cu o licență pe care tu o iei cu 9, învățând, dar un mizerabil care a plătit-o o ia cu 10.

Drumul umilinței continuă ca adult, la fiecare ghișeu unde ești scuipat în față de cei ce sunt plătiți de tine să te servească, la fiecare ieșire peste graniță, unde ești privit ca un paria, pentru că nația ta știe doar să fure și să violeze, la fiecare job unde înclini capul în fața unui analfabet cu 4 clase, dar cu relații la stat. Te umilești la magazin, cerșind atenția unei vânzătoare căreia nu îi pasă de tine. Te umilești la bancă, cerșind un credit ce îți este aruncat în scârbă de cei ce trăiesc de pe urma banilor tăi.

Te umilești stând la coadă să îți depui actele, pentru că vrei să te însori. Te umilești făcându-ți-se analize de sifilis, pentru dreptul de a procrea legal. Te umilești în fața unui funcționar de stare civilă, care îți spune că statul rromân garantează căsnicia, deși din clipa în care devieniți 2, muncești cât 4 pentru a le mări lor dosurile umflate de slănina capitalistă.

Din păcate, nici în moarte nu scapi de blestemul de a fi umil. Trebuie să te umilești la starea civilă, să îți fie constatată moartea. Trebuie să te căciulești în fața groparului, să îți sape groapa. În fața preotului, să îți citească slujba morților, dacă ești religios. Trebuie să te umilești în fața celor ce îți poartă sicirul, altfel te lasă pe masă să putrezești.

Rromâne, de ce știi tu doar lecția umilinței?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.