Am citit cu cel mai profund dezgust comentariile voastre care il apără pe turnătorul Băsescu. Vai, nu avea altă șansă, nu putea fi comandant de vas, nu putea fi legația de la Anvers, dacă nu turna. El și cu Felix ce s-au sacrificat să toarne, ca să poată munci pentru țară.

Tatăl meu, cel care m-a crescut, a fost un om simplu. Toată viața lui a fost șofer pe mașini de mare tonaj, de la Belazuri la Porțile de fier, la betoniere în București. A muncit ca un fraier, zi de zi, de la 16 ani până în ultima zi când a ieșit la pensie, pe la 68 de ani, ceva de gen.

Pe vremea lui Ceașcă, după 1980, când începuse împilarea și returnarea datoriilor, o tâmpită s-a sinucis aruncându-se sub roțile din spate de la betoniera sa. Sinucidere ca la carte, pe pod la Unirea, a așteptat să se pună în mișcare mașina la semafor, a fugit și a pus capul sub roată. Bilețel de dragoste în mână, o părăsise iubitul și viața ei nu mai avea sens. Sinucidere, da?

Problema e că, pe vremea aceea, codul rutier spunea că trebuie să conduci la limită, cu evitarea oricărui pericol. Prin urmare, dacă erai șofer, automat erai vinovat, de orice s-ar fi întâmplat. Sinucidere, da?
O să îl țin minte toată viața pe parfumatul spilcuit care a venit la noi acasă, să discute cu tata. Nu trebuia decât să semneze un angajament prin care se angaja că, în fiecare lună sau de fiecare dată când era nevoie, să treacă pe la sediu și să le facă niște caracterizări tuturor colegilor săi de garaj. Și să semnaleze dacă sunt lucruri ciudate, să anunțe dacă se fac bancuri cu tovarășa și tovarășul, să incite la discuții și glume politice, să vadă cine râde sau cine are opinii. Dacă făcea asta, nu i se întâmpla nimic, la urma urmei, era o nebună care s-a sinucis, înțelegem toți.

Tata a refuzat să semneze. A spus că dorește să trăiască cu demnitatea lui și că nu o să facă așa ceva. Domnul parfumat a zâmbit subire, s-a ridicat și a plecat.
Și a fost condamnat cu suspendare, i s-a suspendat permisul de conducere pe o perioadă de vreo 3 ani, cred. Rudele tâmpitei au fost trimise să îl dea în judecată și, după 2 înfățișări, a fost condamnat la plata a vreo 20 000 de lei despăgubiri către ele.

Din cauză că nu avea permis, dar era extrem de muncitor, a fost trimis șofer în subteranul metroului, unde a turnat, el, de unul singur, toată magistrala Dristor. Lucra câte 7-8 zile consecutiv în subteran, în fumul mașinilor, mânca doar ce îi duceam eu, o dată sau de 2 ori pe zi.

Traiul bun i-a adus un cancer, de care s-a vindecat la un moment dat, dar a recidivat anul trecut, motivul pentru care m-am întors acasă din Germania.
Tatăl meu a murit pe 31 decembrie 2018, lovit de o mașină, pe trotuar, lângă trecerea de pietoni. Tipul care l-a ucis e prieten cu o polițistă din Măgurele, care se dă peste cap de atunci să falsifice toate actele și expertizele, ca să îl scoată nevinovat. Eram în Liverpool și nici acum nu am trecut pe la mormântul său, mi-e groază să realizez cu adevărat că s-a dus atât de stupid.

Ce vreau să spun, suflete jegoase ce sunteți, este că, dacă nu voiai să fii criminal, să torni la securitate știind că, astfel distrugi, la propriu, vieți, familii și cariere, puteai să refuzi și să îți asumi asta. Dar voi, rahați pe talpa mizeră a istoriei, nu înțelegeți aceste lucruri, pentru că cuvinte ca onoare, bun simț, verticalitate vă sunt perfect necunoscute. Cât timp este vorba de ai noștri, le scuzăm orice, pentru că merită.

#muievouă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.