Ca să nu existe dubii, am pus și bonul în punga cu mici. Acum pot afirma chestii fără să mai poată veni cineva să îmi spună, superior, Ah, nu ai mâncat mici de la Ciotoianu.
Băi copii, e un sacrilegiu să spuneți că micii de la Ciotoianu sunt peste cei de la Cocoșatu. Denotă analfabetism culinar de ăla groaznic, nu așa, o lipsă completă de papilă gustativă. Nici măcar nu au compoziții asemănătoare, nu sunt în același sector, nu, nu sunt în aceiași galaxie a gustului.
Micii de la Cocoșatu au textură fină. Grătărisirea medie îi face să aibă o dulceață inconfundabilă și acea culoare care îi deosebește de micii mediocri de care e plin Bucureștiul. Micii de la Cocoșatu nu băltesc de amoniac, ca să crească și nu se micșorează după ce se răcesc. Micii de la Cocoșatu sunt THE BEST SMALL EVER.
Micii de la Ciotoianu sunt…mici muncitorești. Lungi și mulți, roșii, cu un gust nedefinit. Nu sunt neapărat răi, dar nu sunt nici în top 3 mici din București. Am mâncat ceva asemănător, roșii și cu gust de ceva, poate boia, în Cluj, la nuștiuce bodegă mă dusese Răzvan, Hai să îți dau cei mai buni mici din Cluj. Dacă ăia sunt cei mai buni, acum înțeleg de ce le mor neuronii ardelenilor, din cauza mâncării proaste, grase și cu multă boia.
Se aseamănă cu ce se vinde acum pe la Sat Boss. Nu nasoli, dar nici nu aș mai cumpăra. De exemplu, mici nasoli am mâncat la Friends Pub, în Titan. Absolut nemâncabili, mai erau numiți și ceva gen Micii de altădată. Cu siguranță, prin altă dată ne referim că sunt rămași de pe vremea lui Păstorel și i-au reîncălzit.
Phew, ce mi-am luat de pe suflet greutatea asta.
NOU
Ca și clujean pot să declar în fața oricui: nu există mici buni la Cluj și nici pe o rază de 5 județe înconjurătoare.
Există plăcintă, cârnați, gulaș, ciorbă de burtă (aici am dubii, n am verificat în ultimii câțiva ani) și ce mai vreți voi. Mici, nu există. Someșeni sau Selgros sunt proveniența tuturor micilor din zonă iar rarele tentative cu mici producție proprie sunt rateuri.
Hădean n a vândut mici la Oradea chiar dacă are rețetă pe site dar nu mi imaginez pe cineva să facă industrial pe rețeta lui (care pare interesantă – n am testat o).
Anyway, micul vine din sud de la mă sa și Ardealul n a prins ideea.
NOU
exista la mures dar nu prea spunem noi unde sunt. si oricum sunt pititi dupa alta bodega de mici ca fraierii sa ramana la prima si sa manance mici acceptabili. nu perfecti…
in piata armatei(sau de rusi cum se zice la noi) la ghereta din colt nu cea misto din fata :P. dar intr-adevar altundeva nu exista in toate cele 6 judete 😛
NOU
Tu zici de Elegant sau lângă. La ambele sunt mici de Selgros.
NOU
Cei mai proști mici sînt cei de Selgros. Tocați fin, cu multă apă și bicarbonat, calzi sînt cît un carici de cal iar cînd se răcesc sînt cît aia de motan și tari precum pingeaua.
NOU
In cluj doar micii de la roata (din faget, nu din centru) si de la casa piratilor sunt comestibili insa in nici un caz nu se compara cu cei de la cocosatu, intotdeuna cand am drum la bucuresti merg acolo de cand shaorma de la dristor nu mai e ce-a fost.
NOU
Eh, alte salarii la capitală… În provincie nu ne permitem să dăm 53 lei pe un mic.
NOU
ne respectam.
NOU
Boss… Vezi ca ce face micii sa creasca nu e amoniacul… E bicarbonatul de sodiu… Si se pune in oricefel de mici… Daca pui bicarbonat de amoniu, micii aia nu se mai pot manca…
ro.wikipedia.org/wiki/Bicarbonat_de_amoniu
ro.wikipedia.org/wiki/Bicarbonat_de_sodiu
sfatulparintilor.ro/familie-parinti/alimentatie-sanatoasa/retete-de-mici-super-reteta-lui-cocosatu-reteta-originala-de-la-caru-cu-bere-plus-o-reteta-de-mititei-regali/
NOU
efectiv nu stiu de ce am scris amoniac…
NOU
Probabil au fost atat de buni incat te-au dus cu gandul la amoniac.
NOU
Bicarbonatul de amoniu cunoscut de gospodine ca “amoniac”, stins cu oțet are același efect ca și ala de sodiu, adica degaja dioxid de carbon și umfla diverse (aluat, mici). Nu iese amoniac din el asa cum nu iese sodiu din bicarbonatul de sodiu. Iese un acetat (de amoniu sau de sodiu), dioxid de carbon și apa.
In Romania nu mai e asa de folosit ca pe vremuri, efectul e prea puternic pentru mici, de-aia se folosește doar la prajiturile cu foetaj sa facă “gauri” în aluat sa pătrundă crema. De exemplu, e în reteta standard pentru “Alba ca Zăpada”.
Deci, da, e posibil ca unii sa folosească “amoniac” (bicarbonat de amoniu) în loc de “praf de copt” (bicarbonat de sodiu). Efectul e chiar mai spectaculos 🙂
NOU
Eu ma declar doar mancau si nu gurmand, deci micii “e” mici.
Ca experiente – in Bucuresti am mancat doar la City Grill – platoul ala cu 3-4 feluri de mici si au fost interensanti.
In Brasov
– vestitii mici de la Rapid imi par mediocri, muncitoresti,
– la Roata Norocului sunt Okish, dar diferiti, cred ca adauga cimbru la reteta,
– la Ciucas (Pofta sau Foame) sunt doar mari..
– cei mai decenti imi par cei de la Ceasu’ rau – Sergiana
NOU
Se cand au pus vaccin in ei nu-s mai la fel de gustosi. Macar de puneau Phizer, dar au pus ala Astra Zeneca ca era mai ieftin si cred ca e si expirat.
Cum stii cand esti cipat? Simplu: ecranele de la laptopuri fac fitze de la pulsul electromagnetic ce-l genereaza nanobotii.
Ciotoianu e o locatie a reptilienilor. Nu stiati?
NOU
Iar amoniacul il pun sa mascheze gustul de nanoroboti…
NOU
Ghiță, tu ești mă?
NOU
Cei mai buni mici i-am mâncat în târgul de mașini din Sibiu, în 2003 Am plecat cu niște prieteni de la un chef, pe la 4 dimineața, și ăla care era cu mașina a zis că el merge în târg să o vândă (eram prin Făgăraș). Nu știu cum, ce fel, de unde… dar micii ăia au rămas în memoria gustativă. Pe locul doi sunt micii făcuți de văr, cu carne de vânat. În rest, toți sunt la fel…
PS Am mâncat și de la Cocoșatu, dar nu îmi amintesc să mă fi atins.
NOU
Am trecut ieri pe la salonul auto bucuresti – o porcarie sinistra, waste of money, do not go there! Cum nu excelau nici la mancare, probabil au ras penelistii tot la congres, am dat o fuga pana la Cocosatu ca nu mai fusesem de mult. Si in opinia mea raman cei mai buni mici din Romania in combinatie cu cartofi a la Cocosatu. In schimb, de certificat verde nu a intrebat nimeni, chelnerii cu masca sub nas intr-o veselie…
NOU
Nu e o opinie populara, dar locația e o bomba. Am fost personal sa iau carne și mici de la ei acum câțiva ani, când m-am mutat în popesti și am ieșit asa repede de ma intreba nevasta dacă sunt bine :). Nu pot sa merg la pomul lăudat atâta timp cât ei nici măcar nu dau o matura pe jos.
NOU
asa e și acum
NOU
69 de lei, Nice!
NOU
Recunosc, nu sunt experta in mici, dar mie imi plac si cei de la Mircea Macelaru.
Sper ca nu comit un sacrilegiu spunand asta.
NOU
Ultima data cand am halit si erau super buni a fost pana in pandemie. Peste cocosatu clar. Din 4 mici eram full. Si-s mîncău mare. Am mai bagat anu asta si erau altceva. Mai pricajiti, alt gust, alt pret. Pacat.
Locatia e aceiasi. Bomba.
NOU
“super buni” – “Din 4 mici eram full”
Nu am mancat de la ciotoianu, nu ma bag la calitate. Dar, care e relevanta faptului ca din 4 te-ai saturat? daca erau 8, mai mici, avea relevanta?
NOU
Micii de la Comtim sunt cei mai buni punct. Acum 2 ani i-am descoperit in Profi. De atunci daca nu sunt de la Comtim alta marca nu mananc. Simply the best. Problema e ca se gasesc greu aici in Moldova. Probabil e cale lunga de la Timisoara.
NOU
Spune-ne ca n-ai mancat mici buni niciodata fara sa ne spui ca n-ai mancat mici buni niciodata.
NOU
Totusi, cati mici intra in portia aia de 53 de lei? 🙂
Nu stiu ce pun in ei, dar ca si gust cei mai buni mi se par cei de la Selgros sau, daca nu vreau picanti, iau de la Kaufland sau Lidl.
In alta ordine de idei, cei mai buni mici ii facea fratele bunicului meu din amestec de carne proaspata de porc cu vita si oaie. De fiecare data aveam langa ei paine de casa si cartofi prajiti in untura. La sfarsit ne servea cu bere rece “primita” direct din fabrica.
“O, tempora! O mores!”
NOU
Mici, Cartofi, Mustar simplu si fara inflorituri. Total 69. Noice 🙂
NOU
no 420 though…
NOU
incearca micii de la macelaria Mantuleasa, e in capatul strazii Mantuleasa la intersectia cu Coposu.
NOU
Cand zic mancare buna, multi se refera la portii mari si ieftine, nu la gust. Micul de la Ciotoianu costa 2-3 lei si pare recuzita din porno cu congolezi.
Am avut odata tupeu sa intru in mizerul loc si chiar se turna un porno cu congolezi mai imbibati in transpiratie si seu decat sunt micii aia.
NOU
de incercat la boala copiilor a.k.a. luis stan pe tik tok , daca nu va plac ii aruncati in strada…
NOU
Eu am mâncat cei mai buni mici acum vreo 15 ani. Pe marginea unui drum național în apropiere de Arad. Cunosc toate, dar absolut toate toaletele dintre Budapesta și Berlin. De trecut mi-a trecut cufureala, am rămas însă ani buni cu niște sechele la stomac. Acum sunt vindecat dar mici tot nu am mai mâncat de atunci. Am o micifobie.
NOU
Când mai călătorești prin Sud încearcă și în Berceni. La Spartu` (cel puțin așa scrie pe reclamele lor), cred că pe Gmaps găsești mai degrabă Salon Florența. Nu zic că sunt cei mai buni, zic doar că merită testați.
Altfel mai contează și conjunctura: pe mine m-a pocnit o criză de hipoglicemie chiar când parcăm la Hornbach (tot cel din Sud) și am mâncat la coșmelia din parcarea lor niște mici fenomenali. Am evitat să mai încerc și când eram ok, rămân cu amintirea aia…
NOU
Cei mai buni mici la Terasa Obor!!
NOU
@Cetin cei mai buni mici sunt aia pe care ii faci tu. De la zero. Vezi la colegu Hadean niste idei ;)))
NOU
Cei mai mici buni mâncați recent au fost cei făcuți de mine din carne de porc. Bicarbonatul de sodiu e esențial în rețetă, iar secretul e untura.
În Austria se vând ceva glume de mici sub numele de „Cevapcici” importați din Cehia, cred. Am crezut că mănânc hârtie creponată. 😀
În România-mi plac micii de porc de la Comtim și cei de la Selgros.
NOU
“„Cevapcici” importați din Cehia”.
Cevapcicii sunt tipici bucatariei balcanice. In cel mai bun caz sunt “importati” din Serbia, si nu din Cehia. Tipic se fac doar din carne de vita. De aici si gustul de “hartie creponata”.
Am mancat si eu in curte la Schonbrunn. Si in Croatia.
NOU
Mi-a spus un prieten că micii de la Ciotoianu aduc a orice, dar nu a mici, i-a asemuit la gust mai degrabă cu o chiftea. Pare-se că m-am scutit de un drum până acolo, vorba aia, nu mai este cazul 🙂
NOU
Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucureşti
Bucureşti, la 16 Iunie 1920
Onorate Domnule Ofiţer!
Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele
ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale
este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut.
Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoru. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de
jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare.
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoarelor a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
• 8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
• 4 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
• 2 grame de enibahar pisat mărunt
• 2 grame de coriandru pisat mărunt
• 2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
• 1 gram de anis (anason) stelat pisat mărunt Star Anis din China
• 8 grame de bicarbonat de sodiu
• 1 linguriţă de zeamă de lămâie
• 1 lingură de untdelemn
• 1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate,
se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de
jur împrejur. Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci.
Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon
sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca.
Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere!
Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a
dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate!
NOU
Mie imi plac mai mult micii de la ciotoianu.
Si de la cocosatu sunt buni , desi nu mai sunt aceeasi de altadata , insa e bine ca am de unde alege.
NOU
Sunt acum într-o dilemă: am eu gusturi execrabile sau oamenii nu prea se avântă în locuri care nu sunt foarte populare? In București am așa: Nr. 1, restaurant Agora – magherniță de parastase dealtfel deci luat la pachet, mici vită/porc aromați și suculenți, origine carne Atelierul de Mici. Zona Grivița. Nr. 2 Micii enormi de la La Mama, până acum locațiile de la Ateneu și Mțr.
Tot zic să încerc ori Cocoșatu’ ori “terasa” Obor, dar nu m-a convins nimeni că delicioșenia bate posibilul herpes pe care îl dezvolt “datorita” curățeniei acestor locuri.
Deci, îmi scapă ceva?! E cineva care a mâncat mici din ambele tipuri de locații de mai sus și poate să îmi spună ce pierd?