Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pedofilii sunt printre noi. O parte din ei ocupa locuri si pozitii de decizie si prin urmare dau legi care-i scapa de pedeapsa meritata. In cazul asta nu ne ramane decat sa luam exemplul lui Drasyus Kedys.
Am o colega ce a fost abuzata sexual de unchiul ei. Familia ei a aflat dar nu a facut nimic, nici macar nu i-a interzis unchiului pedofil sa mai mearga la ei in casa. Fata asta a trait intr-un cosmar pana la 20 de ani, dupa care s-a casatorit ca sa scape de toata familia idioata. Acum are familia ei cu copilasi si sot iubitor. Cosmarul o bantuie insa si azi. Are perioade in care nu mai poate functiona ca om, mama, sotie, femeie..
#2 NOU
Marin
Daca premier era Veorica si facea ce a facut Sica, sa vezi ce sareau PNL-istii cu acuze. Erau deja la toate televiziunile sa arate cu dejtu’.
#3 NOU
John Temple
Îi doresc lui Orban să fie satisfăcut de o matarangă de să-i gâdile amigdalele…pornind din posterior.
#4 NOU
Dex
Nu domne, e teoria conspiratiei, e doar in mintea unora. Cazurile extrem de evidente de pedofilie sunt doar erori de traducere. Pestii de minori nu exista. Pedofilii si violatorii iau premii la Canes pentru ca merita. Macar Epstein a reusit sa se sinucida cinstit, si a stins si camerele, ca sa nu se faca de ras, in timp ce gardienii erau plecati dupa tigari.
#5 NOU
soldatul
De politistul pedofil s-a mai auzit ceva? L-au intrebat colegii sau procurorii despre eventuali complici sau despre cei care l-au acoperit?
@soldatu: alea-s întrebări de genul „e multe și e grele și nu-și bate nimeni capu’ cu ele”.
#8 NOU
Alin
Cea mai buna solutie pentru aceste bestii este un glonte in ceafa. In regnul animal genul acesta de agresor este o raritate.
#9 NOU
Stefan
aCuM sE vAD reZuLTaTELe lEgiLoR juSTiTiEi fAcUTE de pSD.
#10 NOU
RobertD
La legea cu DNA-ul padurilor PNL a facut la fel a atacat la CCR, aici face la fel.Efectiv singura explicatie rezonabila in ambele cazuri este ca au afaceri care implica lemn taiat ilegal si au prieteni/rude/cunostinte care sunt pedofili.
#11 NOU
Ender
la momentul in care legea vietii a fost promovata in parlament au fost destul de multi oameni din zona de societate civila care au spus ca e prost facuta. o explicatie simpla legata de atacarea la ccr e urmatoarea: pur si simplu legea face o discriminare si in cazul in care e promulgata orice acuzat poate sa ridice problema de neconstitutionalite si castiga fluierand.
demersurile psd pro-coruptie au dus la scaderea tuturor pedepselor ca sa isi scape jegurile corupte, de aici problema. o solutie normala la cap era cresterea tuturor pedepselor sau anularea modificarilor facute de psd. dar lucrurile sunt putin complicate, muuuuult prea multi direct interesati sa nu se schimbe nimic
#12 NOU
manu144x
Exact, am citit și eu ca să văd dincolo de cancan și legea e făcut intenționat așa, ca să nu treacă de CCR. Faza e că dacă Orban nu o trimitea la CCR și nici președintele, după ce intra în vigoare era atacată și desființată cu totul și iar trebuia luat totul de la capăt.
Așa, teoretic se modifică paragrafele problemă și intră în vigoare.
Dar nu așa facem noi titluri de can-can și afișări… 🙂
#13 NOU
Radu
Stati putin, puneti furcile jos, obiectiunea e valida: aceiasi infractiune, in functie de circumstante, se prescrie pentru unii si nu pentru altii – discriminarea e la victima, nu la infractor, daca ai fost violat o zi dupa ce ai facut 18 ani cazul tau e tratat foarte diferit de cel violat la o zi inainte.
Acum, luati furcile din nou: de ce se prescrie violul? Inteleg chestii gen frauda, coruptie, mita, infractiuni fara violenta, dar violul nu trebuie sa se prescrie niciodata, indiferent de victima.
#14 NOU
Stefablue
Off, ce amintire nasoala mi-a trezit articolul asta…
Acum niște ani eram în parc într-o după-amiază cu plodul meu drăgălaș. Cred ca avea doi sau trei ani, varsta la care de obicei aleargă fericiți cu cârlionții în vânt. Nu ne aflam într-un punct retras, dar în momentul ăla eram singuri pe un petec de iarba intre alei. Ceva mai încolo câteva persoane alergau, altele făceau exerciții fizice..
De asta mi-a atras cumva atenția un bărbat care se îndrepta clar către noi. Între 30-40 de ani, corpolent, cămașă albastra, aspect ingrijit dar transpirat. La primul impact vizual am avut o senzație negativă. În mod rațional mi-am băgat în cușcă temerile “poate omul vine de la muncă, n-a ajuns acasă să poată face un duș, poate vrea sa întrebe de o strada, cum mi se întâmplă de multe ori… ”
“Buna ziua! Știți cumva cât e ceasul? Ce zi calda! ” Am aprobat, ușor derutata. Copilul s-a apropiat de noi, râzând. “E băiețelul dumneavoastră? Ce frumos e! Complimente! Câți ani are? ” În timp ce vorbea, l-a apucat de umeri într-un mod care m-a cutremurat. Parcă îi pipăia bratele. Într-o fracțiune de secundă am simțit că explodeaza ceva în interior, o sirenă urla alarma în minte, voiam să țip “Ia mâinile de pe copilul meu!” dar aveam gatul uscat. În același timp m-au asaltat zeci de frânturi de gânduri “sunt exagerată!/ E clar un pedofil! Strigă în gura mare! /O sa se strângă lumea, nu poți dovedi nimic! /Trebuie să-l apar! /O să spună tuturor ca tu ești ţicnită, a făcut doar un compliment!”
Cu disperare în suflet m-am prefacut vesela și l-am luat de mână “Uite, pitic, vine tata!” “Unde?” “Acolo, îl vezi? ” “Nu!” (eu, în gând “la naiba, întotdeauna când te întreb ceva îmi răspunzi după juma de minut, acum te-a găsit cheful sa fii prompt?! “) “Trece prin dreptul copacilor, acuși iese la iveală!”
M-am întors către tip să îi spun civilizat ca plecam dar nu mai era lângă noi. Traversa deja strada inafara parcului.
Am rămas o perioada cu senzația urâtă ca nu mi-am aparat copilul la timp. E un sentiment dificil de descris, nu e numai ” pfoai, era să pățesc o chestie groaznica! ” Pentru ca victimă n-as fi fost eu, ci ființa care depinde de mine. Pentru ca mi-am reprimat simțul de alerta în numele corectitudinii (ca sa nu insult omul pentru ca nu îmi plăcea aspectul lui)
Persista în memorie privirea inocenta și nedumerita “cine e nenea ăsta care ma strânge de umeri? ” iar eu retrăiesc momentul de blocaj total, de incapacitate fizica de a striga. Sper doar sa nu își amintească niciodată că nu am fost în stare să opresc în mod ferm o atingere nedorita.
“Mama, unde tata? ” “Scuză -mă, dragule, l-am confundat cu un băiat cu tricou la fel! Acum mergem acasă, la tata! “
Contul meu
NOU
Pedofilii sunt printre noi. O parte din ei ocupa locuri si pozitii de decizie si prin urmare dau legi care-i scapa de pedeapsa meritata. In cazul asta nu ne ramane decat sa luam exemplul lui Drasyus Kedys.
Am o colega ce a fost abuzata sexual de unchiul ei. Familia ei a aflat dar nu a facut nimic, nici macar nu i-a interzis unchiului pedofil sa mai mearga la ei in casa. Fata asta a trait intr-un cosmar pana la 20 de ani, dupa care s-a casatorit ca sa scape de toata familia idioata. Acum are familia ei cu copilasi si sot iubitor. Cosmarul o bantuie insa si azi. Are perioade in care nu mai poate functiona ca om, mama, sotie, femeie..
NOU
Daca premier era Veorica si facea ce a facut Sica, sa vezi ce sareau PNL-istii cu acuze. Erau deja la toate televiziunile sa arate cu dejtu’.
NOU
Îi doresc lui Orban să fie satisfăcut de o matarangă de să-i gâdile amigdalele…pornind din posterior.
NOU
Nu domne, e teoria conspiratiei, e doar in mintea unora. Cazurile extrem de evidente de pedofilie sunt doar erori de traducere. Pestii de minori nu exista. Pedofilii si violatorii iau premii la Canes pentru ca merita. Macar Epstein a reusit sa se sinucida cinstit, si a stins si camerele, ca sa nu se faca de ras, in timp ce gardienii erau plecati dupa tigari.
NOU
De politistul pedofil s-a mai auzit ceva? L-au intrebat colegii sau procurorii despre eventuali complici sau despre cei care l-au acoperit?
NOU
www.google.com/amp/s/stirileprotv.ro/lbin/amp/index.php%3farticle_id=3859130
NOU
@soldatu: alea-s întrebări de genul „e multe și e grele și nu-și bate nimeni capu’ cu ele”.
NOU
Cea mai buna solutie pentru aceste bestii este un glonte in ceafa. In regnul animal genul acesta de agresor este o raritate.
NOU
aCuM sE vAD reZuLTaTELe lEgiLoR juSTiTiEi fAcUTE de pSD.
NOU
La legea cu DNA-ul padurilor PNL a facut la fel a atacat la CCR, aici face la fel.Efectiv singura explicatie rezonabila in ambele cazuri este ca au afaceri care implica lemn taiat ilegal si au prieteni/rude/cunostinte care sunt pedofili.
NOU
la momentul in care legea vietii a fost promovata in parlament au fost destul de multi oameni din zona de societate civila care au spus ca e prost facuta. o explicatie simpla legata de atacarea la ccr e urmatoarea: pur si simplu legea face o discriminare si in cazul in care e promulgata orice acuzat poate sa ridice problema de neconstitutionalite si castiga fluierand.
demersurile psd pro-coruptie au dus la scaderea tuturor pedepselor ca sa isi scape jegurile corupte, de aici problema. o solutie normala la cap era cresterea tuturor pedepselor sau anularea modificarilor facute de psd. dar lucrurile sunt putin complicate, muuuuult prea multi direct interesati sa nu se schimbe nimic
NOU
Exact, am citit și eu ca să văd dincolo de cancan și legea e făcut intenționat așa, ca să nu treacă de CCR. Faza e că dacă Orban nu o trimitea la CCR și nici președintele, după ce intra în vigoare era atacată și desființată cu totul și iar trebuia luat totul de la capăt.
Așa, teoretic se modifică paragrafele problemă și intră în vigoare.
Dar nu așa facem noi titluri de can-can și afișări… 🙂
NOU
Stati putin, puneti furcile jos, obiectiunea e valida: aceiasi infractiune, in functie de circumstante, se prescrie pentru unii si nu pentru altii – discriminarea e la victima, nu la infractor, daca ai fost violat o zi dupa ce ai facut 18 ani cazul tau e tratat foarte diferit de cel violat la o zi inainte.
Acum, luati furcile din nou: de ce se prescrie violul? Inteleg chestii gen frauda, coruptie, mita, infractiuni fara violenta, dar violul nu trebuie sa se prescrie niciodata, indiferent de victima.
NOU
Off, ce amintire nasoala mi-a trezit articolul asta…
Acum niște ani eram în parc într-o după-amiază cu plodul meu drăgălaș. Cred ca avea doi sau trei ani, varsta la care de obicei aleargă fericiți cu cârlionții în vânt. Nu ne aflam într-un punct retras, dar în momentul ăla eram singuri pe un petec de iarba intre alei. Ceva mai încolo câteva persoane alergau, altele făceau exerciții fizice..
De asta mi-a atras cumva atenția un bărbat care se îndrepta clar către noi. Între 30-40 de ani, corpolent, cămașă albastra, aspect ingrijit dar transpirat. La primul impact vizual am avut o senzație negativă. În mod rațional mi-am băgat în cușcă temerile “poate omul vine de la muncă, n-a ajuns acasă să poată face un duș, poate vrea sa întrebe de o strada, cum mi se întâmplă de multe ori… ”
“Buna ziua! Știți cumva cât e ceasul? Ce zi calda! ” Am aprobat, ușor derutata. Copilul s-a apropiat de noi, râzând. “E băiețelul dumneavoastră? Ce frumos e! Complimente! Câți ani are? ” În timp ce vorbea, l-a apucat de umeri într-un mod care m-a cutremurat. Parcă îi pipăia bratele. Într-o fracțiune de secundă am simțit că explodeaza ceva în interior, o sirenă urla alarma în minte, voiam să țip “Ia mâinile de pe copilul meu!” dar aveam gatul uscat. În același timp m-au asaltat zeci de frânturi de gânduri “sunt exagerată!/ E clar un pedofil! Strigă în gura mare! /O sa se strângă lumea, nu poți dovedi nimic! /Trebuie să-l apar! /O să spună tuturor ca tu ești ţicnită, a făcut doar un compliment!”
Cu disperare în suflet m-am prefacut vesela și l-am luat de mână “Uite, pitic, vine tata!” “Unde?” “Acolo, îl vezi? ” “Nu!” (eu, în gând “la naiba, întotdeauna când te întreb ceva îmi răspunzi după juma de minut, acum te-a găsit cheful sa fii prompt?! “) “Trece prin dreptul copacilor, acuși iese la iveală!”
M-am întors către tip să îi spun civilizat ca plecam dar nu mai era lângă noi. Traversa deja strada inafara parcului.
Am rămas o perioada cu senzația urâtă ca nu mi-am aparat copilul la timp. E un sentiment dificil de descris, nu e numai ” pfoai, era să pățesc o chestie groaznica! ” Pentru ca victimă n-as fi fost eu, ci ființa care depinde de mine. Pentru ca mi-am reprimat simțul de alerta în numele corectitudinii (ca sa nu insult omul pentru ca nu îmi plăcea aspectul lui)
Persista în memorie privirea inocenta și nedumerita “cine e nenea ăsta care ma strânge de umeri? ” iar eu retrăiesc momentul de blocaj total, de incapacitate fizica de a striga. Sper doar sa nu își amintească niciodată că nu am fost în stare să opresc în mod ferm o atingere nedorita.
“Mama, unde tata? ” “Scuză -mă, dragule, l-am confundat cu un băiat cu tricou la fel! Acum mergem acasă, la tata! “